Metoda genială a romanilor de a controla navigaţia pe Dunăre. Castrul Drobeta, construcţia inginerească ce le asigura dominaţia totală la Porţile de Fier
0
În apropiere de capătul podului lui Traian, romanii au ridicat la Drobeta un castru militar, iar pe malul sârbesc al Dunării au înălţat Egeta (devenită mai târziu Pontes). Castrul roman Drobeta avea o formă dreptunghiulară, legându-se prin ziduri cu portalul podului, astfel că cine venea de pe pod trebuia neapărat să traverseze castrul.
Ciocnirile dintre daci şi romani ţinteau în primul rând de impunerea controlului asupra Dunării. Pentru a-şi atinge scopul, romanii erau obligaţi să controleze ambele maluri ale Dunării şi, în special, locurile de încrucişare a drumurilor sau defileelor. Sarcina castrului de la Drobeta era paza podului pe malul stâng al Dunării, dar şi controlul navigaţiei în regiunea Porţilor de Fier.
„De formă rectangulară, de preferinţă pătrată, castrul roman era întărit la porţi şi la colţurile zidurilor cu apărători şi turnuri; pe fiecare latură a dreptunghiului se află câte o poartă; două căi largi care se încrucişau la mijloc duceau de la o poartă la alta; în mijloc se afla cortul căpeteniei armatei, înconjurat de altare, de instrumente ale cultului, de imaginile zeilor şi de tribunalul militar”, spune Gr. G. Tocilescu, în „Monumente epigrafice”.
Suprafaţa, aproape 2 hectare
Pe fiecare latură avea câte o poartă între două turnuri interioare pe laturile scurte, chiar la mijlocul lor, iar pe cele lungi de 1/3 din lungimea lor, pornind de la latura de sud. Aşezat pe o terasă a Dunării, în imediat vecinătate a fluviului, suprafaţa totală a castrului era de aproape 2 hectare şi înconjurat de toate părţile cu zid.
FOTO Thermele romane din apropierea castrului
Castrul a fost construit probabil de Cohorta I de Antiohieni, după cum arată o inscripţie rămasă de la aceştia.
“Faţă de alte castre, cel de la Drobeta nu respectă regulile de orientare stabilite de scriitorii militari şi cerinţele strategice. Pericolul asupra Drobetei venea de la nord şi tot de la nord trebuia să fie şi poarta pretoria, însă ea se găseşte la sud, fiindcă misiunea ce i se încredinţase castrului era de apărare a podului şi a portului”, spune Mişu Davidescu, fostul director al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, autorul lucrării “Drobeta”.
Magaziile de arme (armamentarium) în număr de cinci, pe fiecare latură a curţii, aveau şi etaj, aşa cum arată bazele porticului de coloane pe care se sprijinea balconul lui.
“Sala sacră era separată de curtea intrării, prin coloane, de la care au mai rămas patru baze pătrate şi două ieşiri: la vest şi la est. Restul încăperilor, destinate birourilor, împreună cu capela, formau o aripă centrală cu plan simetric. La mijloc se afla capela, de formă semicirculară, cu o scară largă în faţă şi pavajul mai ridicat. Ea este flancată de câte două camere asemănătoare, dintre care cea de la vest cuprinde şi o instalaţie de încălzire. Această bogată arhitectură era în strânsă armonie cu construcţia podului”, mai spune Mişu Davidescu.
Cine a venit în zonă
FOTO Piciorul Podului lui Traian de la Drobeta
Datorită construirii podului şi castrului roman sub domnia Împăratului Traian, „o mare mulţime de oameni veni să populeze noul oraş Drobeta”.
„O puternică viaţă economică începu să pulseze aci, mai ales că cetatea era aşezată la o încrucişare de drumuri, deoparte calea Dunărei, de alta drumul de uscat, care venea din Moesia şi se ramifica în Oltenia. Au venit să se aşeze în jurul castrului, nu numai veteranii foştii legionari cu familiile lor, ci şi negustorii, zidari, cioplitori de piatră, olari, etc, prezintă un oarecare interes să ştim şi originea acestor oameni. Acel spirit ecumenic pe care-l încercase Alexandru cel Mare şi pe care numai Imperiul Roman l-a putut realiza, îl vedem şi la Drobeta, manifestat în împestriţarea etnică pe care o găsim aci. Vin oameni din Macedonia, din Creta, din Siria, din Orientul influenţat de cultura grecească, alţii, din Spania şi Italia”, se arată în lucrarea „Istoricul oraşului Turnu-Severin” (autori: C. Pajură şi D.T.Giurescu)
Făcând o analiză a tehnicii constructive şi a modului cum s-au făcut diverse reparaţii şi adăugiri, specialiştii au ajuns la concluzia că cea mai veche fază a castrului era aceea cu zid subţire de 1,10 metri, cu patru porţi şi turnuri interioare. Este castrul din timpul lui Traian şi Hadrian.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
