Satele dispărute din Delta Dunării: au fost înființate pentru stoparea rusificării pământului românesc

De-a lungul timpului, mai multe așezări din Delta Dunării au dispărut din cauza condițiilor grele de trai, a inundațiilor, dar și a conflictelor.

Ilustrată cu satul Principele Carol

La începutul secolului XX s-a pus problema colonizării masive a Deltei Dunării în scopul stopării rusificării zonei. Din ordinul prefectului Ion Nenițescu s-au înființat mai multe așezări în Delta Dunării, unele colonizate cu români.

Astfel, scrie Corneliu Motoc în „Misterele Dunării“, au fost colonizate satele Ilganii de Sus, Ilganii de Jos, Gorgova, Ciamurlia, Pătlăgeanca, Ceatalchioi și Pardina. Alte așezări sunt nou înființate. Este vorba de Principele Carol, Principele Ferdinand, Carmen Sylva, Principele Ferdinand, Bunavestire, Fântâna Dulce și Floriile. Principele Ferdinand și Fântâna Dulce, fondate la 1 august 1899 de către Ioan Nenițescu erau locuite de 60 de suflete care trăiau în 16 case. Din cauza izolării, aceste sate au dispărut.

Și satul Regina Elisabeta, înființat în anul 1900 pe brațul Chilia, avea populație românească. Din cauza izolării și a deselor inundații, acest sat a dispărut la scurt timp de la înființare.

În proximitatea brațului Chilia existau mai multe așezări pescărești sau cătune formate din câteva familii. Așa se întâmpla la Aliosii (pe brațul Chilia la gura Șontii), Coliba Popii (pe brațul Chilia, în față ostrovului Tătaru), Grădina lui Omer, Mosorali (o cherhana la capul Mosorali în care locuiau câțiva lipoveni din Letea).

Lângă localitatea Chilia exista cătunul Câșla (Kasla), înființat în anul 1859 din opt case din chirpici, cu o populație moldovenească de aproximativ 200 de suflete care se îndeletnicea cu pescuitul. În anul 1939 este declarat sat, iar în anul 1941 autorul a găsit că avea 193 de locuitori care trăiau în 43 de case.

Câșla nu era singură așezare din Delta Dunării cu acest nume, mai găsindu-se mici așezări la Câșla Manole lângă Sulina și Câșla Vădanei lângă Sfântu Gheorghe.

În hărțile de la începutul secolui XX ale Deltei Dunării se mai găseau mici așezări pe brațul Chilia cu numele de: Fudul, Grădina lui Omer, Sură lui Pocora, Almudia, Ostrovu Babina, Ostrovu Cerneafca, Ostrovu Tătaru.

Alte așezări au dispărut ca urmare a extinderii satelor aflate la mică distanță unul de celălalt. Este cazul satului, Floriile care s-a unit cu Carmen Sylva(Crișan). Așezarea a fost înființată doar din populație românească de către prefectul Ioan Nenițescu la 14 august 1900, dar nu îl mai găsim ca sat distinct după cel de-al Doilea Război Mondial.

La fel s-a întâmplat și cu satul Vai-de-Ei, care s-a unit cu satul Vulturu în anul 1942. Acesta a fost înființat de pescari veniți din Tulcea, scrie Corneliu Motoc.