Misterul scufundării navei Rostok. „Marinarii s-au apucat de băut alcool rafinat cu apă minerală. Vorbeau între ei rusește, credeau că eu nu înțeleg“

Nava Rostok a eșuat la 2 septembrie 1991 în dreptul localității Partizani. După 15 ani epava a fost scoasă la suprafață, cu prețul vieții a trei scafandri.

Epava navei Rostok

Eșuarea Navei Rostok în dreptul satului Partizani este încă învăluită într-un mister. Se pare că această catastrofă a fost premeditată, pentru a forța începerea lucrărilor pe o ruta alternativă de navigație: canalul Bâstroe, canal care avea să lege Dunărea de Marea Neagră, ca alternativă la canalul Sulina. Acest canal a fost folosit de URSS până în 1957, când Dunărea l-a colmatat definitiv, conform Historia.

Nava ucraineană Rostok, care era veche, a plecat din portul ucrainean Reni spre Tunisia, cu produse siderurgice, având o încărcătură de peste 5000 de tone.

Eșuarea navei, în lungime de 117 metri, s-a făcut perpendicular pe brațul Sulina, în dreptul milei 31, fără a se înregistra victime omenești.

În presă a fost vehiculat un sabotaj drept cauză a accidentului. Ziarul România Liberă a publicat la data de 10 noiembrie 2004 un reportaj cu Grigore Fadei, un localnic din satul Partizani, care a fost martor ocular la naufragiul navei.  „Nea Grigore ne mai spune ca imediat dupa ce nava a esuat echipajul s-a salvat sarind pe mal, fara sa fie cineva ranit, ba chiar si cu bagaje. Martorii spun ca acestia s-au retras mai intr-o parte. «S-au apucat de baut», spune batranul. «Beau alcool rafinat cu apa minerala. Vorbeau intre ei ruseste... credeau ca eu nu inteleg. Da' eu stiu si ruseste. Ziceau ceva ca romanii nu mai au pe unde sa mai treaca. Asa cred si eu, ca au facut-o intentionat. Au ales chiar si locul cel mai bun, aici, unde canalul este cel mai ingust», concluzioneaza Grigore, conform publicației.  

Blocarea Dunării a lăsat captive numeroase vase, în aval de Sulina, printre care și vaporul de pasageri care făcea curse Tulcea-Sulina. Locuitorii erau nevoiți să traverseze pe jos satul pentru a se îmbarca de pe un vapor pe altul, pentru a-și putea continua drumul. Timp de un an de zile localitățile din aval de Partizani au fost aprovizionate pe cale terestră prin sat, până în 1992, când s-a luat decizia lărgirii canalului Sulina pentru a se face loc vaselor comerciale.

Case distruse

Pentru această curbură de 500 de metri a fost nevoie de distrugerea unor case din Ilganii de Sus și strămutarea populației în altă parte a satului, unde li s-au construit case noi. Această oprire a circulației pe canalul Sulina a însemnat pierderi de zeci de milioane de dolari pentru statul român.

În tot acest timp, al blocării canalului, o parte din vapoarele comerciale au folosit Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde distanță și costurile erau mult mai mari.

Prima încercare, un eșec

Pentru eliberarea canalului s-a făcut un contract de ranfluare cu firma grecească Drossinos Elefterios, în anul 1994, dar această nu a reușit, după îndelungi încercări, să miște nava de la locul ei.

În 2004, autoritățile române, alarmate că Ucraina inaugura prima faza a canalului Bâstroe, au reînceput licitațiile pentru desemnarea unei firme care să scoată epava. Lucrările au fost câștigate de consorţiul format din firmele: Multraship (Olanda), Titan (SUA), Deltacons (România), care reușesc după îndelungi eforturi tăierea și scoaterea pe bucăți a navei Rostok, la 30 noiembrie 2005, după 15 ani.

Firma americană a reușit să scoată la suprafață submarinul nuclear Kursk, iar nava Rostok a fost scoasă la suprafață prin aceeași metodă.

Trei scafandri și-au pierdut viața

Pentru scoaterea acestei nave a fost nevoie și de sacrificii umane, un număr de trei scafandri pierzându-și viață în timpul acestor lucrări, John Whitekettle (S.U.A.), Anthony James Eke(Anglia). În memoria lor s-a ridicat pe malul drept al Dunării un monument, chiar în dreptul eșuării navei Rostok.