GALERIE FOTO Tulcea: Campion naţional după ce a fost salvat din abator!

Matache şi Ştefan: o poveste despre cai, oameni şi prietenie. În toamna anului trecut, Matache, armăsarul numărul 1 al clubului hipic Real Racing din Tulcea a făcut senzaţie la Baza Decebal din Bacău, în cadrul Campionatului Naţional de Sărituri peste obstacole, obţinând primul loc.

Evenimentul a avut semnificaţii nu numai din punct de vedere sportiv ci şi sentimental: Matache este calul salvat de la moartea prin abatorizare de către călăreţul său, dr. Ştefan Răileanu, cel care împlinea 30 de ani chiar în ziua când armăsarul îl ducea spre gloria primului loc.

Vezi aici GALERIE FOTO!

Cum a început totul ?

Începutul e undeva în copilăria lui Ştefan, care îşi petrecea vacanţele la bunici. Copilărea la ţară, într-o curte de C.A.P., bunica sa fiind bucătăreasă acolo, când a descoperit grajdul cu cai. „Copii fiind, ne alegeam caii cei mai slabi şi mai urâţi, furam porumb de la magazie, îi hrăneam şi le dădeam drumu să fugă pe drumul Cârjelarilor, între Mircea Vodă şi Cârjelari. Şi caii îşi reveneau la viaţă..“, îşi aminteşte Ştefan. Se miră şi acum de atenţia pe care o acordau cailor: la comportamentul lor, la colţi, ce ar trebui să mănânce, aspectul copitelor. „Din mârţoage, făceam cai la care te puteai uita, fără să-şi fie milă. Cred ca dragostea de cai o am ca informaţie genetică de la bunicul meu Marin, care a fost un mare iubitor de cai“, spune Ştefan.

A început prin a achizitiona un cal pentru inima lui şi a cumpărat-o pe Ştrengăriţa de la Cluj, în anul 2006. Necăjindu-se că Ştregăriţa nu era fericită singură, a mai adus lângă ea pe Doris şi Frida, doua iepe care le cunoştea de ceva vreme şi erau  de vânzare. „Cu cele trei fete în bătătură trebuia să fac ceva aşa că m-am gândit  să caut nişte copii pe care să-i învăţ ce înseamnă dragostea de cai şi sportul cu aceste animale superbe. Am găsit şi persoanele cu care să mă bucur de acest sport minunat aşa că mi-a încolţit ideea unui proiect sportiv: ce ar fi dacă am ajunge noi cu nişte cai prin campionatul national ?!“, îşi aminteşte Ştefan.

Aşa a început să formeze cai pentru acest vis, a primit un ajutor preţios de la un antrenor cu experienţă în persoana colonelului Vasile Tudor, fost antrenor al lotului olimpic român, un om care a dus pe podium mai toate cluburile la care  a antrenat.

Cum l-a găsit pe Matache?

„A… e o poveste de necrezut! E ca şi în povestea cu jeratecul, zău aşa…“, povesteşte Ştefan. Matache era în herghelia Jegălia şi suferea de o seamă de afecţiuni printre care şi o fistulă multicamerală în crupă („nu ştiu dacă ştiţi ce înseamnă ..gândiţi-vă că aţi avea între muşchii fesieri 2 kilograme de puroi, cam asta e!“).

Directorul hergheliei, Ioan Oprian l-a dus pe Ştefan lângă cal şi a sintetizat drama animalului; ,,păcat de el, nu putem să-i rezolvăm problemele, bugetele sunt aşa cum sunt!“

Calul stătea nepăsător, odihnindu-şi piciorul suferind cu capul în jos de parcă ar fi aşteptat clopotul. „M-am apropiat de el, l-am mângâiat, am dat coama din frunte să-i văd ochii. S-a întors aşa la mine ca şi cum ar fi spus: ce vrei, mă, şi tu? L-am mai privit câteva minute iar când să plec a nechezat uşor. Acela a fost punctul culminant. Mi s-a rupt sufletul, mi-au venit în minte toate filmele cu cai pe care le văzusem şi în secunda doi i-am spus directorului Oprian: vreau să-l iau acasă şi  să-l fac bine“.

Zile grele de tratament

Au urmat zile şi zile de tratamente chinuitoare, („închipuiţi-vă că făceam lavaj cu un furtun de 30 de centrimetri care intra aproape tot în crupa calului. Injecţii intraarticulare că avea mari probleme şi pe la picioare şi câte altele“). Într-un final, au venit şi zilele cu satisfacţii: simtomele clinice începeau să dispară şi calul îşi revenea.

A început mişcarea pentru verificarea eventualelor recidive. Totul părea OK, cu excepţia faptului că Matache era tot trist şi nu avea vigoarea unui armăsar. Doctorul s-a ocupat şi de asta în speranţa să-l facă mai vioi şi mai reactiv. „Salvarea în acest caz vine doar de la o iapa, am zis eu, şi în câteva zile am adus o iapa cu care l-am imperecheat. În trei zile calul s-a schimbat complet, se vedea pe el pofta de viaţă şi aproape că nu îl mai puteam stăpâni“, se amuză Ştefan. Apoi au urmat antrenamente mai complicate, mai meticuloase, în cele din urmă Matache intrând în condiţie.

Citiți mai multe în Adevărul de Seară Tulcea!