Timişoara: PORTRET / Minerva Pogan vinde cozi de sapă, coasă şi topor

Femeia îşi câştigă existenţa prin vânzarea uneltelor fabricate de doi dintre fiii ei în atelierul format dintr-un circular şi „un abrict” – utilaj de netezire.
PROFIL
NăscutĂ. 8 iulie 1951.
Studii. Şcoala generală.
Familie. 4 copii
Minerva Pogan s-a născut în urmă cu 58 de ani în Ţara Moţilor, în localitatea Avram Iancu, „în aia în care s-a născut Avram Iancu, că mai e o comună cu acelaşi nume”, după cum spune tanti Minerva. După ce a terminat şcoala generală din localitate, femeia a mai aşteptat un an şi s-a măritat.
Principala ocupaţie a femeii a fost creşterea animalelor, până acum cinci ani, când s-a mutat în Timişoara. „Până acum cinci ani s-a mai meritat, dar în ultima perioadă nu se mai rentează să creşti animale”, a spus Minerva Pogan. Aceasta se plânge că zona în care s-a născut este sărăcăcioasă şi nu creşte nici grâul, nici porumbul.
Criza a ajuns şi la sapă
După ce s-a stabilit în Timişoara, familia Pogan a început să îşi câştige existenţa din vânzarea de cozi pentru unelte şi alte obiecte din lemn. Femeia vinde cozi de coasă, de topor, de sapă, de hârleţ şi greblă, dar şi obiecte de uz casnic cum sunt tocătoarele sau lingurile de lemn. Lemnul din care sunt construite uneltele poate diferi, dar cel mai mult se foloseşte fagul, plopul, salcâmul sau frasinul. „Nu se prea merită toată munca asta, dar nu am ce face că trebuie să ţin un copil în şcoală”, a spus Minerva Pogan.
Paradoxul preţurilor
O „dârjală”, aşa cum îi spun bănăţenii la coada de sapă, spre exemplu, costă opt lei, în timp ce o lingură mare de lemn costă 13 lei. „E mult mai migălos, e mai mult de lucru. Chiar ziceau copiii că mai bine fac două cozi de sapă, decât un mâner de coasă”, a explicat femeia.
Întrebări şi răspunsuri
Cum merg vânzările la astfel de produse?
Uneori e mai bine, dar altădată vine câte un client la jumătate de oră. Au fost şi zile când am vândut de o sticlă cu lapte şi o pâine.
Sunteţi mulţumită de condiţiile din piaţă sau aţi dori să se modernizeze?
E mai bine cum e acum pentru că eu oricum nu plătesc nicio taxă, am certificat de moţ prin care nu plătim în pieţe. Dacă ar renova, atunci ar fi şi mai scump.
Cum vă vedeţi peste 10 ani?
În orice caz mai bine nu, pentru că aşa cum văd eu lucrurile nu cred că o să fie mai bine. Ceauşescu, săracul, măcar a dat de lucru.
Ce-i place
„Îmi place când lumea vine şi cumpără marfă, pentru că atunci simt că se merită munca. Altădată, după ora 13.00 nu mai cumpără nimeni nimic şi atunci toată munca este degeaba”, a spus Minerva Pogan.
Ce nu-i place
„Nu îmi place că nu dau de lucru la tineri. Pe toţi îi bagă în şomaj. Am şi eu un băiat care lucrează la o firmă şi au dat o tură afară, urmând să mai dea afară şi alţii. Nu îmi place nici că munca noastră nu este plătită”, a mai spus femeia.




















































