PORTRET Iuliu Ciupuliga face rame pentru tablouri de peste 30 de ani

Meseriaşul a făcut zeci de mii de rame pentru tablouri în cele trei decenii de când modelează lemnul care îmbrăţişează operele de artă.Iuliu Ciupuliga este cel mai vechi rămar din Timişoara şi a reuşit să se folosească de meseria învăţată pe vremea comuniştilor.

Meeştetul a pus pe picioare o afacere stabilă în jungla capitalismului sălbatic. Rămarul lucrează de dimineaţa până seara şi vinde peste 300 de modele de rame timişorenilor. Meseriaşul spune că există mii de case în Timişoara, care au pe pereţi ramele sale, el oferind 300 de modele clienţilor. Afacerea sa nu a fost afectată de criză.

„În ultimii doi ani a crescut numărul clienţilor. Am tot mai multe comenzi. Oamenii vin să înrămeze picturi, postere, goblenuri. Şi acum au de unde să aleagă. Mulţi aleg chinezisme, rame de plasitc din bazar, dar renunţă la ele, căci sunt de proastă calitate şi se rup imediat”, a povestit meseriaşul. Rămarul a făcut investiţii în aparatura cu care lucrează, aducându-şi doar scule din Germania. Modelele de rame sunt tot de peste hotare, la fel şi sticla pe care o cumpără. Dacă pe vremea comuniştilor avea de oferit 5-6 modele de rame, acum are peste 300, mai toate produse în Occident din lemn românesc.

„Noi tăiem pădurile şi le exportăm, ca apoi să importăm modele de rame. Eu vin din zona Huedinului, unde pădurile sunt tăiate masiv pentru export şi nu se plantează nimic”, a mai spus rămarul. Iuliu Ciupuliga încropeşte ramele în micul său atelier de pe strada Eugeniu de Savoya, unde lucrează din anul 1999, când şi-a demarat afacerea alături de soţia sa. Meseriaşul face rame din anul 1979, când a venit în Timişoara.

„Meserie am învăţat de copil, de la tata, căci tot satul făcea rame la noi. E o meserie din strămoşi, iar cei din satul meu natal  s-au împrăştiat în toată România şi au acum afaceri cu rame. Eu cu tata mergeam cu ramele în căruţă dintr-un sat în altul să le vindem. Apoi, la Timişoara, am fost ucenicul lui Moga, care avea o afacere de familie, tot cu soţia lui”, a mai spus decanul de vârstă al rămarilor din Timişoara.

Rămarul face rame pentru Muzeul de Artă din Timişoara, pentru studenţii de la Facultatea de Arte, dar şi pentru cei care vin din străinătate.
„La noi e mult mai ieftin. Iar eu am reduceri de 10% ca să îmi atrag clienţii. A fost o perioadă mai dificilă între anii 1996-1999, dar acum lucrurile merg bine”, a mai spus meseriaşul.

Întrebări şi răspunsuri
În ce perioadă a anului aveţi cei mai mulţi clienţi?
Vin tot anul, dar în luna august merge foarte slab, pentru că lumea e plecată în concedii. Dar avem un val masiv în se întorc. O perioadă bună e şi înainte de Crăciun, când se fac multe cadori, iar după sărbătorile de iarnă e o perioadă cu mai puţine comenzi.

Aveţi ucenci care să vă calce pe urme?
Fiul meu ştie meserie, însă nu îşi doreşte acest lucru. Alţi ucenici nu mai sunt. Tinerii prefesă să meargă la facultăţi, ca sp moară de foamne cu diplomele în mână, decât să înveţe o mserie serioasă, din care să poată face bani.

Ce-i place
Îmi place când oamenii pleacă mulţumiţi de la mine din magazin, cu zâmbetul pe buze şi bucuroşi că le-am făcut o lucrare de calitate. Acest lucru mă motivează şi îmi dă satisfacţie. Mă bucur că am comenzi.

ce nu-i place
Nu îmi place răutatea oamenilor, setea de bani, individualismul. Toţi am devenit aşa după revoluţie, capitalismul ne-a transformat pe toţi şi ne-a prostit că banul e singurul lucru important în viaţă.

Profil
Născut. 15.02.1954, Mărgău, Cluj
Educaţie. Liceul Teoretic din Huedin
Experienţă. Rămar şi geamgiu
Familie. Căsătorit, are un băiat