Paul Bologan bate tobele la Popa Şapcă

Are deja 15 ani de experienţă ca tobar şi pentru Paul muzica este mai mult decât o pasiune, este un stil de viaţă.

În timp ce trendurile din muzica românească dictează o direcţie monotonă urmată cu ochii închişi de mulţi tineri talentaţi, Paul Bologan, un timişorean de 27 de ani, a ales să bată tobele altfel decât toţi ceilalţi. Timpul lui se scurge printre repetiţiile şi concertele cu Popa Şapcă, Implant pentru Refuz şi Syn Ze Sase Tri, trupe în care cântă, pe ritmuri de ska, hardcore şi black metal. Nu ar renunţa la niciuna dintre ele pentru că îl provoacă din punct de vedere artistic. „Partea frumoasă este că tu, ca tobar, eşti pilonul trupei, tu ţii timpul. Dacă tu greşeşti şi restul se duce în jos după tine. Tobarul ţine totul închegat, de asta îmi place. O provocare este şi faptul că sunt diferite proiecte, multe grele, altele mai simple, dar trebuie să faci tot timpul faţă”, a spus Paul.

A ales beţele

Începuturile lui Paul ca artist au fost simplu trasate încă de pe vremea când era doar un copil. A urmat Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara. În primii ani a studiat vioara după care tobele l-au captivat şi au ajuns să fie singura pasiune a tânărului. Percuţia simfonică i-a dat lui Paul şansa să experimenteze senzaţia concertelor internaţionale încă din vremea liceului, dar a ales să se remarce prin proiecte muzicale locale, care au depăşit obstacolele de început şi au rezistat în timp. „Pentru mine muzica a ajuns la nivel de carieră. Este ca şi mersul pe motor, ca şi săritul cu paraşuta. Eşti alt om, te dezvolţi altcumva, îţi creezi lumea ta, intri în lumea ta proprie. E un mod de a te exprima. Mulţumirea, nemulţumirea, bunăvoinţa, tot ce vrei tu poţi să exprimi prin muzică. În final este şi un mod de descărcare”, a explicat cântăreţul.

Pasiunea, 99 la sută din tot

Provocarea unei cariere în muzică, un alt fel de muzică decât cea cu care publicul din ţară este obişnuit, îl motivează. „Publicul are un impact foarte mare. Dacă publicul vine şi se distrează şi se simte bine, te face să te implici mai mult în show, te face să trăieşti. Îţi dai seama că muzica este ceea ce contează. Te ajută şi pe tine să urci cât mai sus”, a spus Paul. Experienţa concertelor naţionale şi internaţionale pe care le susţine constant cu cele trei trupe în care cântă l-a ajutat pe tânăr să devină un profesionist. „Totul ţine în primul rând de pasiune, care este 99 la sută din ceea ce faci. Apoi este multă muncă şi devotament, dar mai este şi distracţia”, a explicat tânărul.

Întrebări şi răspunsuri
De ce muzica pe care o faci tu este mai apreciată în străinătate?
Este o chestiune de mentalitate şi de incultură. Muzica, la fel ca poezia, pictura şi alte lucruri care ţin de artă ajută în primul rând la dezvoltarea ta ca om, la dezvoltarea personalităţii tale. Aici mulţi nu sunt interesaţi de aspectul cultural sau de cum să devină mai integri pentru că fac o alegere. Mi-aş dori să fie invers, dar nu cred că o să se întâmple asta prea curând.

Ce concerte urmează pentru tine?
Spre finalul lunii ianuarie plec cu Popa Şapcă pentru patru concerte în Austria, Slovenia şi Croaţia, apoi cu Syn Ze Sase Tri, trupa de black metal, la Hamburg şi la o săptămână după voi pleca în Germania cu cei de la Implant pentru Refuz pentru alte concerte.

Ce-i place
Îmi place foarte mult să cant, mai ales în concerte. Muzica reprezintă tot pentru mine, în rest, ce fac în timpul liber e distracţie. Îmi place ca totul să fie ordonat şi bine stabilit înainte.

Ce nu-i place
Nu support play-back-ul şi prostiile ce se dezvoltă în România şi sunt promovate la maxim. Nu-mi place să merg pe improvizaţii. Nu-mi place monotonia şi nu-mi place fumatul, deşi fmez.

Profil
Născut. 15.02.1984, Timişoara
Studii. Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara
Experienţă. Bate la tobe de aproape 15 ani
Familie. Necăsătorit, fără copii