Ovidiu Şola, primul român arbitru internaţional de tenis

Timişoreanul se află în tenis de peste 40 de ani. Acesta a fost pe rând jucător, antrenor, arbitru, oficial, organizator de competiţii şi patron de club.

PROFIL
Născut: 28.08.1957 – Timişoara.
Studii: Facultatea de Mecanică, Şcoala de Antrenori.
Experienţă: Are 44 de ani în domeniul tenisului.
Familie: Căsătorit cu Adriana. Are doi copii: Diana (8 ani) şi Ovidiu (22 de ani).

Pe  Ovidiu Şola l-am reîntâlnit pe noua bază sportivă de la Giroc, unde se desfăşoară în aceste zile Cupa Europeană la tenis, dedicată fetelor de 14 ani. Şola a început tenisul pe când avea nouă ani şi un pic. Era elev la Şcoala Generală nr. 8 când antrenorul Alexandru Schipor, decanul de vârstă al tenisului bănăţean, a făcut o preselecţie. „Mă pasiona vizual acest sport, mai ales că aveam un vecin care juca tenis şi venea mereu cu tricou alb imaculat şi racheta pe spate”, îşi începe povestea Ovidiu Şola.
Ca un arc peste timp, Alexandru Schipor, primul său antrenor, a devenit mâna s-a dreapta la turneu internaţional de la Giroc. „Este un gest de obligaţie”, a precizat Şola, patronul clubului Dyadora. La 11 ani a câştigat primul său turneu. „Nu am fost nici cel mai bun, nici cel mai prost. Cel mai bun loc în clasamentul naţional a fost 15, la vârsta de 14 ani”, îşi aminteşte Ovidiu Şola.

Inginer şi cecetător
La 22 de ani, după moartea tatălui său, a trebuit să renunţe la tenis pentru a câştiga bani. Aşa a devenit instructor la clubul Electrica. Între timp a lucrat ca inginer la TMUCB, iar în 1988 era la Institutul de Cercetare la Institutul de Încercări Materiale.
În 1990 a absolvit şcoala de antrenori din cadrul Academiei Naţionale de Educaţie Fizică. În 1991 a devenit antrenor cu acte în regulă la Electrica. Iar rezultatele nu au întârziat să apară. „Printre campionii naţionali îi numesc pe Ramona But şi Dacian Dudaş”, a mai declarat Ovidiu Şola.
În 1995, Ovidiu Şola devine primul român arbitru internaţional. „Am fost cel mai bun. Nu vreau să fiu modest. Interesant este că am fost trecut pe locul patru pe lista Federaţiei Române de tenis, dar până la urmă am fost singurul acceptat”, a povestit Ovidiu Şola.

Opt ani în Uzbekistan
Prima sa delegare a avut-o la un meci de Cupa Davis, la Taskent, între Uzbekistan şi Sri Lanka. Ţara gazdă avea să rămână un loc special pentru Şola. În 1996, devenit reprezentant al firmei Manager Sport Promotion, a prins un contract de dezvoltare a tenisului în Uzbekistan.  „Mi-era greu să iau o decizie. Dar am plecat până la urmă în 1997 şi am stat acolo tip de opt ani. Am construit federaţia uzbecă de tenis de la zero, am organizat o serie de competiţii: Cupa Preşedintelui (turneu de 350.000 de dolari), ATP Taskent Open şi multe altele”, a mai declarat Ovidiu Şola. După ce a revenit în ţară, Şola a pus pe picioare o serie de turnee, printre care şi Timişoara Challanger.

Întrebări şi răspunsuri

Cum arăta tenisul în urmă cu 30 de ani?
Nu era un sport aşa de scump. Ţin minte că purtam tenişi Drăgăşani şi un echipament simplu. Făceam şi noi antrenamente zilnic, ore întregi, dar o făceam din pasiune. În aceea vreme nu ieşeau prea mulţi peste hotare. Năstase şi Ţiriac au fost excepţii, dar în ţară erau chiar tenismeni mai buni ca ei.

La revenirea în Timişoara aţi pus umărul la organizarea de turnee?
Am încercat să ajut cât am putut. Eu am obţinut licenţa ATP pentru Timişoara Challanger, coboram din scaunul de arbitru şi mă apucam de translator, cumpăram apă, făceam de toate. Pentru mine tenisul este o pasiune.

Ce-i place
„Îmi place muzica clasică. Tata a fost solist de operă, iar fiul meu este student la conservator şi se pregăteşte să devină şi el muzician. Am dat şi eu la conservator, dar pe vremea aceea dădeai o Dacie să intri”, a declarat Ovidiu Şola.

Ce nu-i place
„Nu îmi place ignoranţa, falsitatea şi minciuna. În ceea ce priveşte tenisul din România, pot să spun că nu îmi place faptul că pentru cei mai mulţi acest sport înseamnă comerţ”, a mai spus Şola.