FOTO Cum a devenit Banatul "fruncea" şi în lupta împotriva inundaţiilor. Ce a ştiut să facă Timişul în comparaţie cu Teleorman

Strategie de milioane de euro în Banat împotriva inundaţiilor. În urma gravelor inundaţii cu care s-a confruntat judeţul Timiş în anul 2005, autorităţile au investit peste 160 de milioane de euro, să nu mai fie luaţi prin surprindere de ape.

În 15 aprilie 2005, judeţul Timiş a fost lovit de cele mai grave inundaţii din istoria modernă a Banatului. În urma ploilor şi a topirii gheţii, râul Timiş s-a umflat şi a rupt digul de apărare în mai multe locuri. Apele s-au revărsat cu furie peste localităţile aflate între albiile râurilor Timiş şi Bega.

Au fost inundate 116 localităţi şi suprafeţe de peste 30.000 de hectare. Au fost evacuate atunci aproape 3.000 de persoane. Spre deosebire mascarada din Teleorman, unde premierul Victor Ponta şi vicepremierul Liviu Dragnea erau traşi ca nişte regi cu o barcă gonflabilă, în condiţiile în care apa nu trecea nici de genunchi, judeţul Timiş a trecut prin momente grele.

Autorităţile au fost depăşite şi în Banat. Inspectoratul pentru Situaţia de Urgenţe şi pompierii nu aveau echipamente pentru lupta împotriva inundaţiilor. Doar câteva bărci, tractoare şi cizme de cauciuc. Nici pregătire specială pentru salvarea în cazuri reale de inundaţii. În tot acest timp, imaginile erau apocaliptice cu  "Marea Banatului". Totul era sub ape. Casele cădeau una după alta sub umezeală. 

În ajutorilor sinistraţilor s-a mobilizat însă comunitatea internatională. A fost o acţiune fără precedent. În acele zile, pe străzile Timişoarei puteau fi zărite, prin tranzit, spectaculoase convoaie de transportoare, sosite din Ungaria, Germania, Finlanda, Austria şi Luxemburg. Cărau cu ei utilaje şi echipamente de intervenţie, pompe de mari dimensiuni pentru extragerea apei, bărci de salvare, corturi de campanie, zone de prim ajutor şi alte ajutoare. Au venit cu tot cu specialişti.

“Cu toate că au fost inundaţii grele, cel mai important lucru este că nu am avut niciun mort. Grija comitetului pentru situaţia de urgenţă a fost ca gestionarea să plece în primul rând de la oameni, iar apoi la bunuri şi case”, a declarat Titu Bojin, care a fost director al Apelor Banat în perioada 2005-2011 şi care a avut de gestionat perioada post-inundaţii. 

Momentul "zero" urmat de investiţii masive
 

Inundaţiile de acum nouă ani au reprezentat momentul “zero” pentru autorităţile din Banat. Au urmat investiţii uriaşe în infrastructură. S-au făcut lucrări de recalibrare a albiei râurilor, s-a ridicat nivelul digurilor pe râul Timiş, iar efectele se văd până la ora actuală. Deşi au mai fost ploi şi creşteri ale debitelor apelor, şi au mai fost şi avertizări de Cod Roşu, lucrurile au stat sub control.

“Acum sistemul de gospodărire a Apelor din Banat este unul dintre cele mai bine echipate din punct de vedere al modului în care sunt gestinate situaţiile delicate”, a mai declarat Titu Bojin, acum preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş.

Lovură grea pentru Foeni 

Localitatea Foeni, aflată la 40 de kilometri de Timişoara, a fost una din cele mai afectată de viitură, după ce un dig care proteja satul de apele râului Timiş s-a rupt. Foeni a fost acoperit aproape în întregime de ape, 154 au fost distruse total de ape. După inundaţiile din 2005, Guvernul a construit 812 case în judeţul Timiş. 
 

Otelec a fost un alt sat lovit de ape. Deşi aici curge râul Bega, problema a venit din altă parte. Mai exact de la 15 kilometri distanţă, unde s-a revărsat, pe câmp, râul Timiş. Aproape 200 de case au fost dărâmate sau avariate grav în Otelec.

Proiecte finanţate de Uniunea Europeană
 

Fondurile europene au reprezentat principalele surse de bani pentru realizarea amplelor lucrări pe malurile râurilor Timiş, Bega, Nera sau Bârzava. Autorităţile au investit foarte mulţi bani pentru a evita inundaţiile şi pentru a putea interveni profesionist în caz de necesitate. S-au achiziţionat echipamente de milioane de euro.

“Au fost şi o parte din banii din fondurile naţionale, credite ale Guvernului de la Banca Mondială, dar marea parte au fost din fondurile europene. Au fost atrase din 2005 până în 2011 peste 150 de milioane de euro, din fonduri europene. S-au făcut proiecte importante pentru diguri, consolidări de mal, pentru calibrările albiilor, regularizare, decolmatări de albii, curăţirea zonelor cu vegetaţie forestiară care au creat probleme prin adunarea mizeriilor adunate pe râu”, a mai spus Bojin.

Împreună cu vecinii din Ungaria şi Serbia, ţări cu care există o colaborare excelentă în domeniul apelor, se fac în fiecare an două-trei simulări pe diferite zone ale judeţului pentru a vedea cum se face mobilizarea în astfel de situaţii. 

Administraţia Bazinală a Apelor Banat are şi acum trei proiecte europene majore, în valoare de câteva milioane de euro, care urmează să fie implementate până în 2015. Un alt proiect a fost realizarea Hărţii de hazard, pe care au fost trasate toate zonele de risc.

Titu Bojin crede că inundaţiile de acum, din zona de Sud a României, nu se datorează unei perioade ploioase extraordinar de mare, nici zona nu este cu risc ridicat, însă problemele se datorează blocării sistemului de canalizare. 

Timişoara salvată de inginerii austro-ungari
 

Timişoara este salvată de inundaţii încă din prima perioada de realizare a canalului Bega. În anul 1857 s-a realizat un sistem de canalizare şi ecluzare, cu dublă conexiune de la Coştei şi Topolovăţ, care dă posibilitatea reglării apelor pe canalul Bega în aşa fel încât Timişoara să nu fie niciodată inundată.