Interviu Criticul literar Daniel Cristea-Enache: „Nu există o lume paralelă fără cultură, fără artă“ GALERIE FOTO

Criticul bucureştean Daniel Cristea-Enache şi-a lansat în Timişoara volumul de publicistică „Cinematograful gol“. Evenimentul a avut loc în weekend-ul trecut, în cadrul Salonului de carte „Bookfest“. Cartea cuprinde articole publicate de-a lungul anilor, majoritatea în „Suplimentul de cultură“.

Majoritatea tabletelor din volum au apărut deja în „Suplimentul de cultură“. Există, totuşi, o emoţie a criticului care publică şi altceva decât critică literară?

Eu am fost criticat tot timpul, la toate cărţile mele există consistente dosare de presă. Şi criticul literar, ca şi scriitorul, prin faptul că publică o carte, se expune unor reguli. Faptul că eşti critic nu-ţi conferă o imunitate în faţa altora. Culmea este că, la această carte de publicistică, am avut foarte multe cronici pozitive, o singură cronică negativă, ceea ce la cărţile de critică nu s-a întâmplat.

Cine a făcut cronica negativă?

Cosmin Borza, de la Cluj, un critic foarte serios şi care este şi personaj în această carte.

Citiţi un interviu cu fotograful Răzvan Voiculescu!

Tableta „Cinematograful gol“, care dă şi numele volumului, nu este nici prima, nici ultima ca poziţie, în carte. De ce?

În primul rând, începutul şi sfârşitul sunt într-o strânsă legătură, e ceva circular. În al doilea rând, să dăm vina pe altcineva (râde), editorul de carte excepţional pe care l-am avut, Adriana Bittel. La început aveam o altă suită, dar în urma sfaturilor sale am schimbat ordinea. Le-am pus într-o succesiune mai coerentă decât cea pe care o aveam eu iniţial. Şi atunci „Cinematograful gol“ este într-o poziţie importantă, deşi nu este nici începutul, nici sfârşitul.

De ce tocmai titlul acesta care inspiră un spaţiu al alienării?

Radu Cosaşu, care prefaţează cartea, mi-a spus că singura obiecţie pe care o are este la titlu, i se pare că nu sună aşa de bine. Mie mi-a sunat bine „Cinematograful gol“ şi cum îl palpezi auditiv, şi pentru reverberaţiile pe care le are. Fiecare poate să aibă o altă reprezentare a acestui titlu, fiecare poate să umple cu altceva cinematograful, cu secvenţe din propria viaţă. Cinematograful acesta gol are o conotaţie sentimentală, o uşoară tristeţe, dar în final apare ieşirea la soarele realităţii.

Vedeţi AICI o GALERIE FOTO cu Daniel Cristea-Enache în redacţia Adevărul!

Tot Radu Cosaşu spune în prefaţă că faceţi un reportaj intim. Cât de aproape de adevăr e?

E o formulă foarte penetrantă. Prefaţa e nu numai foarte bine scrisă, scrisă de un autor care în acest gen, al publicisticii, este poate cel mai important nume din literatura noastră, dar e făcută şi cu foarte multă pătrundere. Trece dincolo de măştile succesive, ajunge exact la această formulă care prinde perfect carte mea, reportaj intim. Să priveşti cu o curizitate netrucată, să priveşti cu o anumită răceală ştiinţifică ceea ce se întâmplă şi ce s-a întâmplat cu tine, fără să te contaminezi, fără să fii lacrimogen, fără să te baţi cu pumnul în piept, să urmăreşti episoadele prin care ai trecut şi să scoţi de acolo o anumită semnificaţie. Deci da, sunt de acord sută la sută cu formula.

De ce ar trebui să cumpere cititorii cartea?

Din fericire, am ieşit din epoca acestui verb. Tocmai asta e frumos, nimeni nu mai trebuie să facă nimic. De aceea, impactul unui autor astăzi este ceva real, este ceva pe bune. Sunt acuzaţi scriitorii care au succes, un Cărtărescu, un Dan Lungu. Sunt acuzaţi că scriu după o anumită reţetă care le aduce succes. Le-am spus criticilor, scrieţi şi voi după reţetă, dacă e aşa simplu, să aveţi şi voi succesul lor! Ce vă împiedică? Cititorul de azi nu mai este un cititor uşor de păcălit şi de manipulat, este un cititor foarte pretenţios şi sofisticat, pentru că are o ofertă extraordinară. Depinde de bunăvoinţa lui să aleagă un titlu sau un altul.

Citiţi un interviu cu Susana Baca, Ministrul Culturii din Peru

Sunteţi conferenţiar la Facultatea de Litere. Cât de interesaţi mai sunt tinerii de literatură, în afara orelor de curs?

Sunt foarte interesaţi. Spre exemplu, pe Facebook, lucrându-se cu identităţile reale ale oamenilor, îţi poţi da seama de identitatea cititorilor. Vezi exact profilul publicului. Mi-am deschis cont de Facebook, am urmărit problema şi mi-am dat seama că tinerii de astăzi sunt foarte interesaţi de literatură, de teatru, de muzică şi caută numai contextul potrivit să-şi plaseze acest interes. De atunci m-am vindecat complet de catastrofism în legătură cu ignoranţa tinerilor. De pildă, am făcut un sondaj de opinie pe Facebook, cu poetul preferat din ultimii 50 de ani. Pe primul loc a ieşit Nichita Stănescu, pe locul doi Marin Sorescu, apoi Mircea Ivănescu şi Ileana Mălăncioiu. E un top perfect.

Cât de greu este să–ţi păstrezi imparţialitatea într-un text de opinie?

Model meu de critic literar este Eugen Lovinescu. El a ţinut nişte agende în care îşi nota toate discuţiile. Aşa cum îl bârfeau şi îl porcăiau cei care veneau la el, aşa păstra şi el mitocăniile pe care le făceau. Dar nu a confundat lucrurile. Agendele s-au publicat la zeci de ani de la moarte.

Ce face Daniel Cristea Enache într-o lume paralelă în care nu are nicio legătură cu cultura?

Nu există o lume paralelă fără cultură, fără artă, fără această sensibilitate adusă de amintiri, de filmele pe care le-ai văzut, de o replică dintr-o piesă, o glumă, un citat, o aluzie. Nu există lumi paralele în care tu să fii tabula rasa, iar cultura şi viaţa să treacă pe lângă tine sau să fie complet opuse.

Volumul „Cinematograful gol“ a apărut la Editura Polirom. Aflaţi mai multe despre carte AICI.