Terente, haiducul care a terorizat prin violuri şi crime înfiorătoare. Sfârşitul i-a venit de la un preot a cărui soţie fusese batjocorită de „Regele bălţilor”

Terente a răspândit teroare în jurul său

Numele lui Terente - haiducul a devenit cunsocut abia după ce numele lui a fost vehiculat în presă. Acesta a fost arestat după ce şi-a ucis competitorul în dragoste, dar a evadat din închisoare şi s-a refugiat în Deltă.

Acolo a început să acţioneze în mod violent. „Terente se îndrăgostise de o grecoaică din Deltă, Avdotia, de o frumuseţe, se zice, perfectă. Terente, în schimb, sărac şi cam urâţel, nu a născut nicio scânteie în inima fetei, spre deosebire de un tânăr bogat , frumos şi tot grec, Strati Mihalacopulos. Înaintea nunţii, Terente a prins-o pe Avdotia cu Strati şi cu un pumnal a rezolta problema competiţiei. Arestat şi maltratat, Terente a evadat şi s-a ascuns în Deltă. Primii ciraci au fost doi veri, Petre şi Laurentie, cu care Ternete a preluat controlul Deltei“, arată istoricul Anton Caragea în volumul „Pagini de istorie ascunsă“.

A răspândit teroarea 

Satele din Deltă au fost atacate de Terente-haiducul. Au fost atacaţi jandarmii, şlepurile, vasele şi apoi oraşele mai mari, cum ar fi Măcin şi Brăila. „Cine mi se supune va fi ocrotit de mine împotriva cârmurii“, spunea Terente. A reuşit să strângă în acest fel o avere colosală. 

Negustorii îi plăteau taxă de protecţie pentru a avea marfa pusă la adăpost. Terente s-a autointitulat „Regele bălţilor“ şi a început chiar să acorde interviuri în ziare. Cum regele avea nevoie de o regină, au început căutările. 

„Oana Stângă şi Maria Oancea au fost primele, apoi Netty Herovici şi Silvia Bernescu, care au şi fost încoronate regine. De data aceasta, autorităţile au declanşat o întreagă operaţiune de capturare a banditului, s-a pus pe capul său un premiul de 200.000 de lei, apoi de 3000.000 de lei, o sumă enormă pentru acea vreme. Spre a participa la acţiune, toate gazetele din ţară şi-au trimis reporteri speciali care au acordat operaţiunilor de capturare pagini întregi. Poliţia Jadarmeria şi armata locală, coordonate de Ministerul de Război şi cel de Interne au început curăţirea zonei, 1000 de soldaţi şi trei vedete cu tunuri l-au căutat pe Terente. Totul în zadar. Operaţiunea  acostat 46 de milioane de lei fără niciun rezultat“, a mai arătat Anton Caragea. 

Sprijin din partea sovieticilor 

Acţiunea eşuată de capturare a avut loc în anul 1924, iar Terente, ca urmare a succesului dobândit, a intrat în atenţia sovieticilor, care i-au acordat azil, ajutor material şi militar, pentru că reprezenta un pion important în planul unei revoluţii în România. Terente nu a putut sprijini planul sovietic pentru nu avea o organizare şi o grupare. 

Faima lui Terente

Terente şi-a depăşit nivelul de haiduc sau de partizan pentru că a decis să-i înfrăţească pe români cu evreii şi plănbuia char capturarea liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu şi a profesorului universitar A.C. Cuza, pentru a-i educa, aşa cum se exprima. A căpătat un renume chiar şi în afara ţării, iar cele mai importante gazete din Europa şi-au trimis reprezentanţi ca să scrie despre faptele lui Terente. 

Banditul s-a adăpostit în URSS

Terente a preferat să se refugieze în URSS, care-i întinsese o mână de ajutor. A stat o perioadă în Bulgaria şi în Constantinopol, după care a ajuns în URSS, unde a trăit trei ani. Istoricul Anton Caragea susţine că ar fi comis 18 crime în ţările baltice. S-a întors în România şi a început aceleaşi acţiuni, de jaf, cu toate că sute de jandarmi se aflau pe urmele sale. 

Sfârşitul lui Terente

Terente a atacat locuinţa unui preot, pe care a jefuit-o, dar nu s-a oprit aici şi a violat-o pe nevasta părintelui, faptă care-i va atrage oprobriul locuitorilor din Deltă, care au sprijinit căutările banditului. Preotul a vrut răzbunare şi a participat la acţiunile de căutare.

„Două săptămâni mai târziu, poliţia condusă de cumnatul preotului l-a prins şi împuşcat pe Terente. La auzul capturării sale, toate clopotele au început să bată a veselie, anunţând că tâlharul a fost prins. Deşi rănit grav, Terente a mai suportat două interogatorii şi şi-a scris autobiografia. În noaptea următoare a încercat să fugă şi jandarmul Lăbuş l-a împuşcat mortal. Cariera lui Terente a luat sfârşit“, a mai notat istoricul Anton Caragea.