Târgu-Jiu: Emil Sandu, medicul care a operat peste 20. 000 de pacienţi

Este medic chirurg de 35 de ani, iar de-a lungul carierei a efectuat peste 20.000 de intervenţii chirurgicale şi a oferit sprijin în tot atâtea. Membrul fondator al Societăţii de Chirurgie Laparoscopică şi membru în consiliul Colegiului Medicilor Gorj, Emil Sandu este unul dintre cei mai renumiţi medici din judeţ.

Din copilărie, bunicul lui glumea şi îl mai striga „Doctore“ şi încet încet, această dorinţă s-a amplificat. În perioada liceului, în clasa a zecea, a început să se pregătească pentru admiterea la Facultatea de Medicină Generală din Timişoara. În anul patru, a decis să urmeze specializarea chirurgie. „Am început să îmi caut subiecte, să strâng cărţi, să fiu mai atent la cursurile respective. Practică am făcut din anul întâi, iar din anul trei, la patul bolnavului. Observam ce fac medicii, intram în contact cu bolnavul şi aveam o oarecare autonomie în investigaţii şi tratament. A fost o perioadă frumaosă, dar grea“, spune medicul Emil Sandu. Pe toată perioada facultăţii a fost burisier, având asigurate cazarea şi masa, dar şi bani de buzunar, având note bune. După absolvirea facultăţii, a fost repartizat la Circumscripţia Ciuperceni, unde, timp de un an de zile, a fost medic de circumscripţie, ocupându-se de toată activitatea medicală din comună, dar şi de alte activităţi. Apoi, a fost tranferat la Circumscripţia Turcineşti, unde a avut în îngrijire elevi, preşcolari, gravide, practic tot ce cuprindea starea de sănătatea a unei comunităţi. „În luna mai a anului 1975, am dat examen de intrare în specialitate. Au fost 20 de posturi pe ţară de chirurgie şi am reuşit să iau şi eu un post la Târgu-Jiu, unde am profesat ca medic secundar chirurg“, adaugă chirurgul. A urmat un curs la Bucureşti, la Clinica Profesor Ion Juvara, timp de un an şi jumătate, iar din 1978, a devenit medic specialist chirurg , desfăşurându-şi activitatea încă de atunci la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu. În 1992, a devenit medic primar chirurg.

Decorat cu Meritul Sanitar

În anul 1994, Emil Sandu a fost numit, prin concurs, medic şef al Secţiei Chirurgie, ocupând şi în prezent această funcţie. În 1996, s-a înfiinţat Societatea Română de Chirurgie Laparoscopică, fiind membru fondator al acestei societăţi. Pentru această competenţă, a urmat cursuri la două clinici din Bucureşti şi una din Cluj, după care a introdus şi a început să lucreze şi la Târgu-Jiu chirurgia laparoscopică. Din 2001 până în 2005, a fost director al Spitalului Judeţean, funcţie pe care Emil Sandu o caracterizează ca fiind destul de dificilă, pentru că atribuţiile erau diferite. În 2004, a fost selectat pentru a primi diplomă şi decoraţie Meritul Sanitar în grad de ofiţer, oferit de preşedintele României din acea perioadă. În 2005, a susţinut teza de doctorat în medicină, alegându-şi ca temă „Tratamentul clasic şi modern al ulcerului duodenal“.

Care a fost cea mai complicată intervenţie chirurgicală ?

Nu există intervenţie care să fie uşoară. Suferinţa poate să vină din orice lucru. Şi lucrurile foarte mici pot să dea necazuri deosebite. Reuşita este atunci când individul se simte bine, indiferent că este vorba de un deget sau un organ vital. Am fost nevoit să cos o inimă, a fost printre cele mai complicate intervenţii pe care le-am efectuat.

Cum caracterizaţi sistemul medical din România?

„Sistemul medical din România este într-o încurcătură, pentru că nu se mai respectă regulile profesionale. Sperăm să îşi revină, pentru că are oameni bine pregătiţi, dovadă fiind că sunt primţi în străinătate să lucreze. Este nevoie de o dotare corespunzătoare cu intrumetantar şi aparatură, dar materiale consumabile, pentru a ne desfăşura activitatea aşa cum trebuie.

Ce-i place

„Apreciez oamenii corecţi, bine pregătiţi profesional, care îşi respectă cuvântul dat, şi care nu încearcă să-i împingă pe alţii, pentru că li se pare că li se cuvine acel loc. Mi-ar placea să mai fac echitaţie, pentru că am călărit în liceu şi mi-e dor. Îmi place să schiez.“

Ce nu-i place

„Nu îmi plac lichelele, falsorii, înşelătoriile de orice fel. Nu suport pe cei care nu îşi respectă cuvântul dat. Nu agreez lipsa de profesionalism, în sensul că nu sunt de acord cu paşii săriţii în pregătirea profesională. “