«Eroul de la Păuliş» a venit sprijinit în baston să sărbătorească 1 Decembrie: a luptat pe front de la 18 ani

Vasile Ionescu a luptat în bătălia de la Păuliş la vârsta de 18 ani

Colonelul (r) Vasile Ionescu, în vârstă de 90 de ani, luptător în bătălia de la Păuliş, a ţinut să fie prezent, astăzi la manifestările dedicate Zilei Naţionale a României, cu toate că are o starea de sănătate precară. Acesta a fost denumit «Eroul de la Păuliş» datorită faptelor sale de curaj din timpul luptelor, iar în urmă cu doi ani a primit distincţia de «Cetăţean de Onoare» al municipiului Târgu-Jiu.

«Eroul de la Păuliş» este unul dintre puţinii veterani de război în viaţă din judeţul Gorj. Acesta a venit în Piaţa Prefecturii ajutat de baston, dar şi de fiul său. „Am simţit că trebuie să fiu prezent aici, pentru că este o zi specială pentru toată lumea. Am venit cu greutate, pentru că nu am o stare de sănătate prea bună. Am căutat să sărbătoresc cum se cuvine această zi de care trebuie să ne bucurăm de ea. Îmi plac acţiunile care au fost organizate şi apreciez că se mai păstrează tradiţiile de altădată. Sunt şi mulţi oameni, şi asta este un lucru bun. Este o zi specială pentru toţi românii“, ne-a spus Vasile Ionescu.

A luptat la Păuliş la vârsta majoratului

Vasile Ionescu s-a născut în anul 1923, în comuna Vădeani, devenită acum localitate componentă a municipiului Târgu-Jiu. În anul 1943, a fost încorporat şi trimis la Şcoala Militară de Infanterie de la Rodna din judeţul Arad, parcurgând toate treptele ostăşeşti până la gradul de Locotenent-colonel în retragere. în 1944, Şcoala Militară a fost transformată în formaţiune militară operativă, sub denumirea „Detaşamentul Păuliş“, având misiunea de a apăra defileul Mureşului. La vârsta majoratului, Vasile Ionescu a luptat cu vitejie alături de ceilalţi ostaşi împotriva invaziei armatei hortyste. „Eram peste 800 de elevi acolo şi nemţii ne dotaseră cu nişte tancuri foarte bune. Atunci am plecat cu toţii din locaţia respectivă şi am stat şi luni de zile prin mărăcini, în diferite locaţii, camuflaţi, până când apăreau iarăşi manifestele despre bombardamente. Cel mai greu a fost însă în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1944, când Divizia I blindată din Budapesta a trecut graniţa, spre Arad, cu încă trei divizii de infanterie. Comandantul ne-a spus atunci să uităm şi de lacrimile mamelor noastre şi să fim de folos patriei cum putem mai bine. La Păuliş era un şanţ antitanc lung de 7 kilometri şi adânc de 10 metri pe care trebuia să îl deservim noi, cei 800 de elevi. Nu mai puţin de 30 de zile am stat acolo şi am tras cu tunurile aduse înainte de nemţi în tancurile armatei ungare. Fiecare lovitură îşi atingea ţinta, deşi ne atacau hortiştii şi de 3 ori pe zi. Am ţinut piept până când au ajuns trupele sovietice la noi”, a povestit bătrânul veteran de război.
Vasile Ionescu a fost prezent în această toamnă la Păuliş pentru a aniversa 68 de ani ani de la luptele care s-au dat în acest loc.