Sindromul stresului posttraumatic face ravagii printre militarii români întorşi de pe front: „Unii colegi au devenit violenţi. Ţipă, urlă, dau cu pumnii în pereţi“
0
Mulţi militari români care au luptat pe diverse fronturi suferă de sindrom de stres posttraumatic, spun reprezentanţii Asociaţiei Militarilor Veterani „Sf. Mare Mucenic Dimitrie“, organizaţie care construieşte, lângă Târgovişte, un centru pentru tratarea militarilor întorşi de pe front.
Colonelul în rezervă Dan Cosma a participat la două misiuni în Irak şi a avut în subordine 160 de oameni. În cazul său sindromul post-traumatic s-a accentuat după ce s-a întors din a doua misiune. Din fericire, toţii militarii pe care i-a avut în „grijă“ s-au întors acasă teferi fizic. Războiul însă i-a măcinat în interior.
„Mă pufneşte plânsul pur şi simplu, fără să vreau sau fără motiv. Alţi colegi au devenit violenţi sau sunt irascibili. Ţipă, urlă, unii dau în pereţi cu pumnii, cu picioarele, ca să nu se răzbune pe ceilalţi. Alţii au devenit taciturni, nu mai vorbesc“, spune Dan Cosma. Armata Română a început să recunoască afecţiunea numită „sindrom post-traumatic“ abia în vara acestui an, mai susţine colonelul în rezervă.
„La prima misiune mi-am pierdut familia“
„Se manifestă sub diferite forme, în funcţie de capacitatea fiecărui militar de a trece peste momentele respective. Unii sunt afectaţi mai puternic, alţii duc mai uşor această povară. Şi eu sufăr de acest sindrom. În primul rând, la prima misiune mi-am pierdut familia. Soţia a divorţat după ce m-am întors acasă. Sunt lucruri care ţi se întâmplă fără să îţi dai seama. După a doua misiune eu am stări pe care nu le pot controla. Lăcrimez fără să îmi doresc acest lucru atunci când văd ştiri la televizor despre copii sau alte situaţii tragice. Alţii au probleme de irascibilitate, unii devin foarte tăcuţi şi nu mai vorbesc cu nimeni. Unii ajung să se sinucidă“, spune Dan Cosma (foto jos).
Armatei Române i-au trebuit mai bine de 20 de ani să înceapă efectiv să şcolească psihologi care să lucreze cu militarii afectaţi. „Sunt lucruri normale în alte ţări, recunoscute mai greu la armata noastră. A fost mai uşor să nu se recunoască acest lucru, pentru că ar fi trebuit să ia nişte măsuri foarte concrete, să şcolească oameni care să lucreze cu militarii. Nu orice psiholog poate să lucreze cu aceşti pacienţi. Tratarea nu se face într-o zi sau două, ci în ani de zile. Nu se fac doar verificări pe hârtie. Abia acum au ajuns să trimită psihologi la specializare pe această treabă, după 20 de ani“, mai spune colonelul în rezervă.
Cei mai afectaţi de această afecţiune sunt militarii răniţi în teatrele de operaţii. „Ştiu că există colegi care au insomnii, în special cei răniţi. Ei sunt cei mai afectaţi de acest sindrom. Este imposibil să nu te întorci de acolo cu sechele fizice sau psihice. Nu există om care să se ducă acolo, nici măcar un bucătar, să se întoarcă aşa cum a plecat, pentru că se dau alarme tot timpul, există risc de explozii“, explică Dan Cosma.
În ciuda tuturor problemelor pe care le poate provoca o deplasarea în Afganistan sau Irak, acesta spune că n-ar refuza o nouă misiune. „Fiind în rezervă, nu mă mai pot duce acolo, dar dacă s-ar mai putea, m-aş duce fără nicio ezitare, pentru că asta mi-e meseria. Ne pregătim pentru acest lucru. Datorită armatei suntem ceea ce suntem, datorită armatei suntem în NATO şi UE“, adaugă Dan Cosma (foto jos).
Veteranii şi militarii răniţi în teatrele de operaţii din Afganistan şi Irak au pus bazele singurului centru medical de tratament şi recuperare pentru militari din România şi din estul Europei. Centrul, format din două pavilioane, se află lângă la Mănăstirea Dealu, din comuna dâmboviţeană Aninoasa, şi are o suprafaţă de 102.000 metri pătraţi. În faza finală, va putea găzdui 434 de militari şi pe familiile acestora.
Centrul va funcţiona în clădirea fostului spital pentru bolnavii de TBC, iar militarii lucrează la reabilitarea sa la interior.
Clădirile Spitalului Mănăstirea Dealu au fost ridicate în 1912, când acolo a funcţionat Liceul Militar “Nicolae Filipescu”, unde a învăţat şi Regele Mihai.
Se încarcă comentariile...
