Suceava: Portret/ Petru Andrieş descuie uşile a zeci de mii de suceveni

Meşterul face chei de 18 ani, deşi la bază e ceasornicar. Susţine că meseria nu-i bănoasă, dar îi asigură traiul zilnic.

Meşterul poate fi găsit zilnic în Piaţa Mică din municipiul Suceava. De 18 ani, el a confecţionat zeci de mii de chei.
„Cheile sunt viaţa mea, afacerea mea şi tot ceea ce am. Din aceasta trăiesc alături de soţia mea. Fata a plecat în urmă cu 11 ani în America şi s-a astabilit acolo şi acum suntem numai noi“, ne-a declarat Petru Andrieş.

Face zilnic câte 30 sau 40 de chei dar, spune el, în perioada începerii anului şcolar şi universitar, numărul acestora se poate dubla. „Nu este o meserie bănoasă, dar este ceea ce-mi place să fac, o fac cu pasiune şi nu pot să spun că mă plictisesc“, a spus suceveanul.

A fost ceasornicar

A ales această meserie pentru că-i place să fie în contact permanent cu oamenii. „Nu-mi place rutina. Sunt un om care trebuie mereu să facă ceva. Dimineaţa, când mă trezesc, abia aştept să vin aici, la piaţă. Mă mai întâlnesc cu prietenii, mai stăm de vorbă. Îmi plac oamenii, să fiu între ei, să socializez“, precizează meşterul.

După ce a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Suceava, şi-a ales meseria de ceasornicar. Însă, în timp, el a trebuit să renunţe la hobby deoarece i-a slăbit vederea. Atunci s-a axat pe meseria de confecţionat chei.

„La început, când am cumpărat prima menghină, am avut multe greşeli. Mergeam cu oamenii acasă să văd dacă merg cheile. În timp m-am perfecţionat şi acum execut chei foarte uşor“, completează Petru Andrieş.

Tânjeşte după nepoţii lui din America

Un paradox pe care multă lume nu l-ar înţelege, după cum susţine meşterul, este acela că la o cheie de lacăt lucrează mai mult şi este nevoie de mai multă migală decât la o cheie de maşină cu cip. A investit aproximativ 10.000 de euro în uneltele necesare activităţii lui zilnice.

„Menghina m-a costat 2.000 de mărci, pe vremea când se foloseau mărci, iar pe o altă maşinărie am dat 1.600 de mărci. Sculele sunt scumpe, dar le foloseşti foarte mult timp“, ne-a spus Petru. Singurul lui regret este că fiica lui e stabilită în America şi îşi vede rar nepoţii, alături de care ar vrea să-şi petreacă mai mult timp.

„Am fost în America de două ori, dar nu m-am putut obişnui. Aş vrea să transmit măcar unuia dintre nepoţi ceea ce ştiu să fac. Meşteşugul acesta te poate salva din situaţii financiare dificile“, completează meşterul.

A suferit când fiica lui s-a mutat definitiv peste ocean, dar a susţinut-o în decizia luată. Ca să o ajute, Petru Andrieş a vândut apartamentul pe care îl avea ca ea să-şi poată cumpăra o locuinţă.

„În urmă cu doi ani am vândut casa noastră. Cu banii aceia, ea şi-a cumpărat acolo, în Michigan, o casă cu două etaje, un hectar de pământ şi garaje“, a mai precizat Petru Andrieş.

Profil
Născut. 24 iunie 1948, Tişăuţi, comuna Ipoteşti.
Studii. Şcoala de Ceasornicari din Galaţi.
Familie. Este căsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
Aveţi vreun vis neîmplinit, pe care îl regretaţi?
Când eram mic, îmi doream să fac multe lucruri. Dacă vedeam un avion îmi doream să mă fac aviator, apoi şofer dacă vedeam o maşină, dar cel mai mult mi-am dorit să fiu alături de familie. Fiica mea este departe, la fel şi nepoţii, iar acest lucru mă întristează.
Este grea meseria de confecţionat chei?
Îţi trebuie multă răbdare şi migală. Ţin minte că, la începutul meseriei, am fost acasă cu cei cărora le confecţionam chei ca să văd dacă am făcut treabă de calitate sau dacă greşeam.

Ce-i place
Îmi petrec tot timpul, chiar şi cel liber, şurubăind. Sunt o persoană activă, care are nevoie mereu de ceva nou. Curiozitatea mă determină să desfac şi să refac obiectele din casă.

Ce nu-i place
Nu-mi place rutina. Din această cauză am preferat să-mi amplasez atelierul aici, între oameni, pentru a fi mereu în centrul lor, ca să socializez.