Știm să despărțim corect cuvintele în silabe? „Aerospațial”, „dezinfecta”, „paisprezece” – cum se despart de fapt

Mai ții minte cum ai învățat să desparți cuvintele în silabe? Ei bine, unele dintre despărțirile pe care le consideram firești ne pot pune astăzi pe gânduri. Nu este vorba neapărat despre reguli noi, ci despre explicații mai detaliate și despre două modalități de despărțire pe care nu le folosim întotdeauna conștient.

DOOM 3 vine cu explicații suplimentare Foto: Arhiva

Un exemplu care a atras atenția în mediul online este cuvântul „genunchieră”, prezentat într-un material publicat de dictie.ro.  Dar el nu este singurul care merită atenția noastră.

Am consultat DOOM 3, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, elaborat de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, și am selectat câteva exemple interesante.

Mai întâi, o precizare: despărțirea în silabe nu este același lucru cu despărțirea la capăt de rând!

Institutul de Lingvistică face această distincție în studiul introductiv al DOOM 3, la capitolul 5, „Despărțirea la capăt de rând”.

Despărțirea în silabe ține de pronunțare, adică de ortoepie. Despărțirea la capăt de rând ține de ortografie și respectă un sistem convențional de reguli.

Cele două operațiuni sunt corelate, dar nu sunt identice. De aceea, faptul că putem rosti un cuvânt pe anumite silabe nu înseamnă automat că îl putem despărți în scris în orice loc care ni se pare potrivit.

1. „Aerospațial”: două variante de despărțire

Unul dintre exemplele oferite chiar de DOOM³ este cuvântul „aerospațial”, pentru care sunt acceptate două modalități de despărțire la capăt de rând: a-e-ros-pa-ți-al, după pronunțare, și a-e-ro-spa-ți-al, după structură.

Diferența se vede la întâlnirea elementelor „aero-” și „spațial”. În prima variantă, despărțirea urmează pronunțarea cuvântului. În cea de-a doua, ține cont de structura lui și separă elementele componente.

DOOM 3 precizează că ambele variante sunt admise, dar despărțirea după pronunțare este preferată. Cea după structură este facultativă.

2. „Dezinfecta”: unde punem cratima?

Un alt exemplu prezentat de Institutul de Lingvistică este verbul „dezinfecta”.

DOOM3 admite două variante de despărțire:

• de-zinfecta;

• dez-infecta.

Prima urmează pronunțarea, iar a doua evidențiază structura cuvântului: prefixul „dez-” și elementul „infecta”.

Așadar, nu avem o greșeală, ci două modalități de despărțire recunoscute de normă.

3. „Paisprezece” și „treisprezece”: despărțirea după pronunțare sau după structură?

Și numeralele pot oferi surprize.

DOOM 3 prezintă două variante de despărțire pentru „paisprezece” și „treisprezece”. În primul caz, despărțirea după pronunțare este pais-pre-zece, iar cea după structură, pai-spre-zece. În al doilea caz, variantele sunt treis-pre-zece, respectiv trei-spre-zece.

Diferența apare în zona în care se întâlnesc elementele componente ale numeralelor. Despărțirea după pronunțare urmează regulile fonetice, în timp ce despărțirea după structură păstrează vizibilă legătura dintre „pai” și „spre”, respectiv dintre „trei” și „spre”.

Ambele variante sunt corecte, însă DOOM 3 acordă întâietate despărțirii după pronunțare. Cea după structură este facultativă.

4. „Centrosferă”, „posteminescian” și „protopsalt”: despărțiri care pot părea nefirești

Aici intervine o altă surpriză.

DOOM 3 arată că despărțirea după pronunțare poate duce la rezultate care nu mai păstrează vizibil elementele componente ale cuvintelor.

Astfel, „centrosferă” se desparte cen-tros-fe-ră, după pronunțare, sau cen-tro-sfe-ră, după structură.

În cazul lui „posteminescian”, variantele sunt pos-te-mi-nes-ci-an, respectiv post-e-mi-nes-ci-an. Se observă că, la final, grupul „ci-an” păstrează hiatul dintre vocalele i și a.

Pentru „protopsalt”, despărțirea după pronunțare este pro-top-salt, iar cea după structură, pro-to-psalt.

În toate cele trei cazuri, prima variantă respectă pronunțarea cuvântului, chiar dacă nu mai evidențiază la fel de clar elementele din care acesta este alcătuit. A doua variantă ține cont de structura cuvântului și este admisă facultativ.

5. „A-chita”, „în-chide”, „ure-che”: de ce nu separăm literele „ch” și „gh”?

Un alt aspect important privește grupurile de litere „ch” și „gh”, atunci când sunt urmate de „e” sau „i”.

În aceste situații, cele două litere notează un singur sunet. Prin urmare, sunt tratate ca o singură consoană și nu se despart între ele.

DOOM 3 oferă exemple precum:

• a-chita;

• an-cheta;

• în-chide;

• în-chipui;

• ure-che.

Regula se aplică și grupului „gh”, în situațiile corespunzătoare, precum în cuvintele „îngheț” și „înghiți”.

Așadar, chiar dacă vedem două litere, nu înseamnă că avem două consoane care pot fi separate.

6. Litera „x” ne poate păcăli

Un caz aparte este cel al literei „x”. Deși aceasta notează două sunete-consoane, (k) și (s) sau (k) și (z), în funcție de cuvânt, despărțirea la capăt de rând nu se face între cele două sunete, ci după întreaga literă.

Astfel, „taxi” se desparte ta-xi, nu tak-si. La fel, scriem ex-cla-ma, ex-cur-si-e, ex-pli-ca, ex-pri-ma și ex-tra-ge.

Așadar, chiar dacă, din punct de vedere fonetic, litera „x” reprezintă două sunete, din punct de vedere ortografic ea rămâne întreagă la capăt de rând. Nu despărțim litera în componentele sale fonetice.

Este un exemplu clar al diferenței dintre despărțirea în silabe și despărțirea ortografică la capăt de rând.

7. „Biblic”: de ce despărțirea nu este întotdeauna intuitivă?

În mod obișnuit, două consoane aflate între două vocale se despart, prima rămânând pe rândul anterior.

Există însă grupuri de consoane care nu se despart.

De exemplu, combinația „bl” din cuvântul „biblic” trebuie păstrată împreună. De aceea, despărțirea este: bi-blic

Aceeași regulă se aplică unor grupuri precum „br”, „cl”, „cr”, „fl”, „fr”, „gl”, „gr”, „pl”, „pr”, „tr” și „vr”.

Nu este suficient, așadar, să numărăm consoanele. Trebuie să știm și ce grupuri pot apărea la începutul unei silabe.

Ce trebuie să reținem

DOOM 3 nu a schimbat radical regulile de despărțire a cuvintelor. Institutul de Lingvistică explică faptul că diferențele dintre edițiile a doua și a treia nu reprezintă o reformă ortografică. În schimb, regulile au fost prezentate mai detaliat, cu explicații și exemple suplimentare.

Cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le reținem sunt:

• despărțirea în silabe și despărțirea la capăt de rând nu sunt identice;

• există despărțire după pronunțare și despărțire după structură;

• pentru anumite cuvinte formate, ambele variante sunt acceptate;

• despărțirea după pronunțare este cea preferată;

• despărțirea după structură este facultativă;

• anumite grupuri de litere, precum „ch”, „gh” și „x”, au un comportament special la despărțire.

Iar dacă avem dubii, cel mai sigur este să verificăm forma în DOOM 3.

Tu ce cuvânt ai despărțit întotdeauna într-un anumit fel și ai descoperit că DOOM³ îți oferă o altă variantă?