Analiză Comasarea localităților, dorită în principiu, evitată în practică. Ce îi nemulțumește pe primari: „Nu se înghesuie nimeni”

Peste jumătate dintre orașele din România nu mai ating pragul legal de 10.000 de locuitori și ar putea fi retrogradate la statutul de comune sau comasate cu alte localități. Deși acceptă că reorganizarea administrativă este necesară, primarii se tem de pierderea statutului și nu se grăbesc să accepte unirea cu localitățile vecine.

Drăgănești-Olt a devenit oraș în 1968 Foto: Facebook/Primăria Drăgănești-Olt

După enunțarea posibilității de comasare, apar în sfârșit scenarii despre cum s-ar putea derula reforma administrativ-teritorială. Lucrurile în continuare nu sunt foarte clare, însă la nivelul județelor au fost constituite, prin ordin de prefect, subgrupuri de lucru. Asta în timp ce aleșii locali află de la televizor despre potențiale praguri privind numărul de locuitori, termene și modalități de comasare.

A fost enunțat mai întâi un posibil prag, de 1.500 de locuitori, pentru comasarea localităților mici, pentru ca, în urmă cu trei zile, coordonatorul grupului de lucru al PSD pentru reforma administrativ-teritorială, Dragoș Benea, să-i alerteze, prin declarațiile sale, și pe aleșii și pe locuitorii orașelor cu mai puțin de 10.000 de locuitori.

Peste 55% dintre orașele din România nu mai ating pragul legal de 10.000 de locuitori, iar pentru aceste localități sunt analizate două scenarii principale: retrogradarea la statutul de comună sau comasarea cu alte unități administrativ-teritoriale.

S-a vorbit chiar și despre o posibilă comasare a județelor, Dragoș Benea precizând că reorganizarea comunelor și orașelor mici nu ar fi suficientă fără o reformă la nivel județean. Evaluarea localităților se va face printr-un algoritm bazat pe șase criterii (printre care populația și sustenabilitatea financiară), cu implicarea unor comitete județene de reorganizare, s-a mai transmis de la nivelul PSD

Documentul de lucru al PSD ar urma să fie finalizat până în martie 2027, pentru a pregăti cadrul necesar accesării fondurilor europene din exercițiul financiar 2028–2034. Aplicarea efectivă a noii hărți administrative este luată în calcul după alegerile locale din 2028, la finalul mandatelor actualilor primari.

„Cred că acest proiect se va opri la 1.500”

Două modalități de comasare sunt în discuție la această dată: comasare voluntară, un proiect al ministrului Dezvoltării, și comasare prin efectul legii, pe care ar dori să și-o asume PSD.

„Sunt două proiecte total diferite. Pentru că proiectul de comasare prin efectul legii urmează să se aplice începând cu anul 2028, începând cu noua legislatură; proiectul de comasare voluntară poate intra în vigoare odată cu declanșarea celor două referendumuri în localitățile care urmează să se unească și, dacă acel referendum trece în cele două localități, ele devin o localitate nouă, din momentul săvârșirii acestui referendum.

În momentul de față, în ceea ce privește proiectul de comasare prin efectul legii, nu avem decât cele șase criterii pe care Dragoș Benea, care este responsabilul din partea partidului de acest proiect, le-a făcut publice. În momentul de față nu avem un draft al acestui proiect. Sunt dezbateri, așa cum a spus și el public, dacă mergem până la 1.500, 3.000 sau la un moment dat a vorbit chiar de un scenariu pentru 5.000 de locuitori într-o localitate. Din punctul meu de vedere, cred că acest proiect se va opri la 1.500. E un punct de vedere, nu sunt membru al comisiei, dar sunt membru al Biroului Permanent Național și anumite lucruri le știu și eu de acolo”, a declarat Marius Oprescu, prim-vicepreședinte PSD și președinte al Consiliului Județean Olt.

La acest moment, sunt deja discuții cu aleșii locali, iar primarii au opinii . „De comasarea voluntară (n. red. - primarii) spun că e un lucru bun pentru cei care vor să-l facă. Nu spun că neapărat se înghesuie cineva să facă această comasare voluntară”, a mai adăugat Oprescu.

Cât despre comasarea prin efectul legii, „în momentul de față, neavând un draft, n-avem pe ce să dezbatem”, a mai declarat Oprescu.

Discuțiile nu au avansat astfel încât să se poată preciza numărul de localități afectate, necunoscându-se cu certitudine pragurile, însă comasările nu ar trebui să țină cont doar de numărul de locutori, a mai spus președintele CJ Olt. Chiar dacă impactul bugetar nu va fi unul extraordinar prin dispariția câtorva sute sau mii de primării ș consilii locale din UAT-uri cu populație redusă, comasarea trebuie să se realizeze, pentru că „lucrurile nu sunt sănătoase, nu e normal să mai existe primar, viceprimar, un întreg consiliu local format din nouă inși, pentru o localitate de 200 de locuitori”. Pe de altă parte, dacă se va fixa un prag prea mare, s-ar putea ajunge la distanțe foarte mari pe care cetățenii vor fi nevoiți să le parcurgă pentru a accesa diverse servicii, a semnalat Oprescu.

„Dacă punem un prag foarte mare, și atunci localitățile devin foarte mari, și de la marginea localității dintr-un sat, ca să ajungi la primărie, ai o distanță de 20 de kilometri - și știm cu toții ce înseamnă satul românesc în momentul de față, că este foarte îmbătrânit, am spus-o și în trecut până s-apară această reformă -, nu știu dacă avem capacitatea necesară de a asigura aceleași servicii de calitate cetățenilor din orice colț al localității nou înființate”, a mai precizat Marius Oprescu.

„Noi avem 11.000 de locuitori, nu știu de unde au luat în baza de date 9.700”

Orașul Drăgănești-Olt ar putea fi una dintre localitățile vizate de reforma administrativă. La ultimul recensământ, populația orașului a fost de aproximativ 9.700 de locuitori, însă primarul Marian Tudorică spune că ar fi, în fapt, 11.000, așa că are o mare importanță și ce date sunt folosite în analize.

Drăgănești-Olt are aproape 60 de ani de când figurează în scripte ca oraș, de la reforma administrativă din 1968, când localității Drăgănești i s-a alipit satul Comani. În 2026 s-au împlinit 500 de ani de la prima atestare documentară a localității, Drăgănești devenind comună în 1864. Între 1950 și 1968 a fost reședință de raion, funcționând ca centru administrativ al raionului Drăgănești-Olt, în această perioadă dezvoltându-se primele instituții administrative și culturale majore. În 1968 a devenit oraș. După 1989 a început regresul. Filatura de bumbac și fabrica de zahăr, cele mai importante obiective industriale, au dispărut, iar în 2011 a fost desființat și spitalul orășenesc.

Astăzi sunt extrem de puține posibilitățile de a-ți găsi un loc de muncă în oraș, astfel că mulți dintre cetățenii orașului fac naveta la Slatina, în localități din țară sau în străinătate.

Perspectiva retrogradării la statutul de comună nu este însă văzută cu ochi buni.

„Mi-e teamă că n-o fac. E greu să facă chestia asta. E greu. O să fie nemulțumire și de-o parte și de cealaltă. Nu o să fie ușor. Noi avem 11.000 de locuitori. Nu știu de unde au luat în baza de date 9.700, poate la recensământ, dar noi la Evidența Populației avem 11.000 și ceva de locuitori. Așa că la momentul ăsta ce pot să zic? Așteptăm ceva oficial”, a declarat primarul orașului, pentru „Adevărul”.

Edilul spune că oricare dintre variante – retrogradarea la statut de comună sau alipirea altor localități la oraș - e dificil de pus în practică. Au fost perioade în care, recunoaște primarul, statutul de comună le-ar fi înlesnit, poate, drumul către accesarea fondurilor europene, pentru că au fost multe axe de finanțare pentru rural. Doar că și acele vremuri au trecut.

„Ce să vă zic, acum, dacă avem trei, patru, cinci blocuri, avem și noi societăți, avem magazine și toate cele, să retrogradăm la comună nu știu dacă ar fi bine pentru noi. Vedem, poate ne înțelegem cu comunele limitrofe și facem un holding mare la Drăgănești. Dacă nu, statut de comună, nu-i problemă. Pentru mine chiar nu-i problemă, că, v-am zis, fondurile se pot atrage mult mai ușor”, a mai spus primarul.

Pentru mediul rural au fost bani inclusiv pentru drumuri în câmp, or, spune primarul, „noi nu le-am făcut pe astea ale noastre din oraș, cum ar fi normal și civilizat”. Bugetul național și bugetul local sunt goale, din puținii bani care se adună s-a plătit co-finanțare la proiectele europene pe care le-au putut totuși accesa, așa că pentru drumuri n-au mai rămas.

Din taxe și impozite strâng doar 60% din cât ar fi normal, iar pentru diferență au titluri executorii. „Avem stive de titluri executorii, somații, dosare de popriri la bănci și toate cele. Dar omul, dacă nu are bani, de unde să-i dea?! Cred că n-ar fi cineva care să aibă bani în buzunar și să nu vină să îi dea”, mai spune primarul Marian Tudorică.

Pe teritoriul orașului mai sunt câteva societăți agricole care au în exploatare mii de hectare de teren agricol, o croitorie, stația de Ambulanță, cabinetele medicale care țin de Spitalul Județean Slatina și alte câteva cabinete medicale, centrul medical de permanență, o agenție bancară etc., adică angajați nu foarte numeroși. „E greu, dar nu imposibil de făcut treabă în oraș”, adaugă primarul.

Orașul are și astăzi arondat satul Comani, așa și este menționat în documentele de identitate ale cetățenilor.

„Dacă nu i-a găsit acasă pe ăia plecați în Italia pentru o lună…”

Ne întoarcem la controversa privind numărul de locuitori. Primarul spune că sunt cu siguranță peste 11.000. „9.700, asta este făcut atunci, în 2024, în recensământ. Dacă nu i-a găsit acasă pe cei care erau plecați în Italia pentru o lună, asta nu înseamnă că nu sunt locuitori ai orașului Drăgănești. Eu îi găsesc pe ăia 300, ca să fie 10.000 de locuitori, mă duc după ei în Italia și-i aduc, nu-i problemă”, mai spune primarul, mai în glumă, mai în serios. De ce, dacă și cu statut de oraș le e greu, țin atunci morțiș să nu redevină comună? „E greu să cobori de la statutul de oraș la statutul de comună. Că nici la comună nu fug câinii cu covrigi în coadă. Uitați-vă la comunele astea ce au făcut, cu ce au dat înainte. Cu nimic. Îți dau fonduri ca să facem drumurile pe câmp. Lasă, că le facem și din pământ. Punem grederul la treabă și le facem din pământ, nu ne trebuie drum peste câmp. Noi să circulăm bine pe ăstea pe care le avem între noi, între localități. Dați-mi o comună din Olt care e dezvoltată și a putut să atragă fonduri la rural”, continuă discuția.

„Îi convine celui din Stoicănești să-l dăm de Drăgănești?”

Nici varianta alipirii comunelor vecine nu sună tentant. Primarul orașului Drăgănești-Olt spune că nu sunt prea multe argumente în favoarea acestei comasări. În proximitate sunt comunele Dăneasa, Mărunței și Stoicănești, iar peste Olt, Fărcașele. Un cetățean din Drăgănești-Olt plătește 230 de lei impozit pentru hectarul de teren deținut, un cetățean din Stoicănești plătește mai puțin de jumătate din această sumă. „Îi convine celui din Stoicănești să-l dăm de Drăgănești, să-l facem cartier, ce ziceți?”, ridică primarul întrebarea. „Ce aș putea să-i spun unui om de la comună? Că pot să-i fac multe și de toate, mai puțin drumuri și loc de muncă?”, mai spune edilul. Dă exemplu tinerilor din Drăgănești-Olt, care nu și-au găsit nici ei loc de muncă acasă și fie fac naveta zeci de kilometri, la Slatina, fie vin acasă când și când, de prin țară.

„Unii chiar sunt plecați de câțiva ani în străinătate: Italia, Spania, Germania, chiar și Franța. Și restul care au mai rămas acasă și au părinți care sunt bolnavi, care chiar necesită să stea lângă ei, lucrează pe la Slatina. Alții prin construcții. La Drăgănești n-ai cum să găsești loc de muncă, pentru că nu e nimic industrializat. Tot ce a fost, filatura de bumbac, fabrica de zahăr, s-au dus demult. Punctul forte era filatura la Drăgănești, lucrau 700-800 de femei. La fabrica de zahăr, la fel, la secția SMA... Acum mai sunt pe la societățile acestea agricole, dar foarte puțini. Sunt 7-8-10 băieți care muncesc în agricultură la câte o societate agricolă. Mai lucrează în construcții, mai fac naveta la București, vin vineri seara acasă”, a mai spus primarul.

Vorbim și de fonduri, de alocări, de proiecte, de co-finanțări. Și ne întoarcem la reforma administrativă. Primarul se arată sceptic. „Ascultați-mă, e o vâlvă, să ne distragă atenția. (...) Vă spun eu că nu se va face nimic, din experiența pe care o am”, a conchis Marian Tudorică.

„Mi-e greu să cred că vor vrea comunele de pe lângă mine să se unească cu Potcoava”

Potcoava este cel mai mic oraș din județul Olt. La ultimul recensământ populația nu atingea 5.500 de locuitori. Localitatea a fost ridicată la rang de oraș în 2004. După doar câțiva ani, primarul de atunci își exprima deja dezamăgirea și punea problema să consulte din nou populația pentru a reveni la statutul de comună. De ce? Pentru că fondurile europene pentru mediul rural erau mai ușor de accesat și axele erau mai numeroase. După 20 de ani și puțin, actualul primar, Manuel Enăchioaia, spune că n-ar fi nicio tragedie să nu se mai numească oraș.

Pe de altă parte, nici foarte mare diferență n-ar fi, pentru că locuitorii plătesc taxe și impozite aproape ca la sat.

Aproape că nici nu ia în calul alipirea comunelor vecine la Potcoava. „Mi-e greu să cred că vor vrea comunele de lângă mine să vină să se unească cu Potcoava, că fiecare încearcă să se salveze cât mai pot, adică mai bine se unesc între ele și fac o comună. Retrogradăm la comună și gata, ce e? Că doar comună am fost. Ce, ne-am învățat oraș și ne e bine rău? (...) Nu am nicio treabă eu și cred că cetățenii se bucură. Am avut și până acum cele mai mici impozite de oraș, la oraș de gradul 3. Sunt impozite ca la o comună mare. Eu vă spun că nu se schimbă nimic, decât statutul. A, ba da. Mai pierdem noi la salarii un pic. Lasă, că nu murim!”, a mai spus primarul.

Potcoava, cu nici 5.500 de locuitori, este oraș de doar 22 de ani Foto: Facebook/Primăria Potcoava

Potcoava are grad de încasare a taxelor și impozitelor de aproximativ 64%. S-au făcut și popriri, oamenii au început, din ce în ce mai mulți, să lucreze legal și li se fac rețineri, așa că nivelul mic al impozitelor se compensează cu o creștere a gradului de colectare, spune primarul.

Edilul Manuel Enăchioaia spune că nu poate menționa nici măcar un avantaj al faptului, că, de 22 de ani, Potcoava este oraș. Problemele sunt aceleași și la comună și la oraș, iar acum, pe final de an, cel mai greu cântărește cheltuiala cu plata însoțitorilor persoanelor cu handicap. Are peste 190 la nivelul localității, iar pe ultima lună, cum statul nu și-a mai plătit partea lui, le-a putut achita doar jumătate din cât aveau de primit. Sunt cheltuieli care vor rămâne neschimbate indiferent de statut.

Ar trebui, totuși, întrebați cetățenii ce să se întâmple? Corect așa ar fi, spune primarul, doar că părerile vor fi cu siguranță împărțite, aspecte care să le schimbe traiul prin simpla schimbare de statut nu sunt, iar o cheltuială cu astfel de referendumuri aproape că nu se justifică, a conchis edilul.

L-am contactat și pe Cătălin Rotea, primarul orașului Balș, membru supleant în cadrul Consiliului Director al Asociației Orașelor din România (AOR) pentru mandatul 2025–2028, pentru a afla pe ce scenarii se lucrează la nivelul organizației. Primarul spune că la începutul săptămânii viitoare se întrunesc membrii Comitetului Director și se vor discuta și aceste aspecte. „N-am primit nimic oficial. Comitetul Director al AOR se convoacă luni și marți, după ședință vedem ce va fi”, a declarat Rotea.