Sportivii de performanţă, o specie pe cale de dispariţie

Uneori, elevii nu reuşesc nici să sară capra

În urmă cu un deceniu, din 40 de copii se găseau măcar 3 care să facă sport de performanţă. Astăzi, antrenorii nu pot selecta nici măcar un viitor campion.

Internetul, dezinteresul, părinţii. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care copiii din ziua de astăzi nu mai fac sport de performanţă. Profesorii de sport de la şcolile generale, locul de unde ar trebui să înceapă primii paşi spre marea performanţă, se plâng că din ce în ce mai mulţi copii vin cu scutire medicală pentru orele de educaţie fizică sau că aceştia prezintă tendinţe de obezitate şi slabă rezistenţă la efort.

Dacă la începutul anilor ’90 într-o clasă găseai cel mult un elev scutit medical, astăzi, găseşti clase în care, din 25, 10 elevi sunt scutiţi de sport.

Generaţie de pitici

Antrenorii de la Liceul cu Program Sportiv, locul de unde ani la rând au plecat şi s-au adunat marile talente ale Sucevei, au fost practic obligaţi să-şi reducă la minimum orele sau chiar să renunţe. „Paradoxal, acum când este şi sală polivalentă, nu mai sunt copii pentru performanţă. De exemplu, generaţia 1999-2000 este o una de  copii cu o înălţime prea mică pentru volei. Nu ai ce să selectezi dintre ei, iar 2001-2002 se arată cam la fel. În urmă cu 11-12 ani era practic imposibil ca dintr-o grupă de 40-50 de copii selectaţi, să nu duci anual la marea performanţă măcar 3-4“, spune Vasile Moşuc profesor-antrenor de volei la LPS Suceava.

Situaţia este la fel şi-n celelalte sporturi de echipă.  În trecut, copiii erau îndrumaţi încă din clasa a V-a spre sportul de performanţă. „Cu siguranţă că ţine şi de flerul profesorului să descopere viitoarele talente. Dar este mult mai greu ca acum 10 ani, de exemplu, şi asta pentru că elevii nu mai sunt atraşi de sportul de performanţă“, spune Dumitru Bernicu, directorul LPS Suceava.

Foarte mulţi părinţi preferă să-şi ştie copilul în casă la calculator sau televizor decât alergând prin frig, praf sau noroi. Iar cei care şi-au îndrumat copiii spre sportul de performanţă sunt dezamăgiţi de lipsa rezultatelor imediate. „Anul trecut i-am dat bani să plece în cantonament la mare. Nu-l mai las la sport, stă prin frig, îi pun să alerge prin ploaie, degeaba“, spune Vasile Almăşan, muncitor.

Antrenorii susţin că sportul de performanţă pare a fi compromis. „Prin ’94-’95 era plină sala şi stadionul de copii. Aveam câte 5-6 grupe de performanţă, a câte 10-15 elevi. De aici, cel puţin 4 ieşeau campioni. Şi lipsa banilor poate fi un factor“, spune Toader Flămând, profesor antrenor de atletism la CSM Suceava.