Sufocaţi de pandemie şi de taxe, patronii HORECA din provincie trag obloanele: „Ai, n-ai, trebui să dai! De unde?“
0Dacă în zonele cu potenţial turistic sectorul ospitalităţii are şanse să-şi mai recupereze din pierderi până la sfârşitul anului, în provincie, unde patronii de restaurante şi hoteluri trăiesc doar din serviciile pe care le oferă în special celor aflaţi cu treabă prin oraş, situaţia este dramatică.
Sectorul HORECA (hoteluri-restaurante-cafenele) este aproape de colaps în localităţile care niciodată nu au mizat pe turiştii veniţi să admire locurile. În hotelurile din provincie principalii clienţi sunt oamenii de afaceri, străini, de obicei, iar de câteva luni aceştia nu mai vin.
Mai întâi pentru că restaurantele au fost închise luni întregi, permiţându-se servirea mesei doar pe terasă, iar acum pentru că România este zonă roşie şi la întoarcerea în ţara de origine vor sta în carantină pentru 14 zile.
„Trei luni i-am avut pe angajaţi în şomaj tehnic, 12-13, câţi am, i-am reangajat de la 1 iunie, doi au plecat, au venit doi. Terasa am deschis-o la 1 iunie, când au dat drumul. Dar nu merge nici acum. Dacă nu am mai văzut niciun străin la hotel la noi de nu mai ştiu când! La noi veneau majoritatea oamenilor în scop de afaceri, acum n-a mai venit niciun străin. Vin în România câteva zile ca să stea 14 zile în carantină când se întorc în ţara lor?! N-o mai fac. Aveam şi noi un botez, o cununie, o pomană... Eu le-am dat banii la oameni, de reprogramat nu poţi să reprogramezi botezul, îl botezi pe copil, nu?!“, spune Gavrilă Prasacu, deţinătorul unui mic hotel în Slatina.
„La Stat, stai 6 luni de pandemie acasă şi îţi iei banii integral“
Cu toate că afacerile merg prost, patronii sunt buni de plată când vine vorba de taxele locale, atrage atenţia întreprinzătorul.
Omul e nemulţumit de faptul că, în condiţiile în care nu a produs, plăteşte taxele integral la bugetul local. „Să sperăm că ne-o ajuta şi pe noi guvernul, să ne dea ăia 15% să mai putem plăti salarii şi utilităţi. Deocamdată mai stăm pe aici. Şi dacă plecăm, ne ia primăria 500 milioane impozit pe clădire şi 100 de milioane impozit pe teren şi taxa de alimentaţie publică, pe an. Nu ne-au iertat. Ne-au iertat pe 31 martie şi ne-au spus la 1 iunie să le dăm banii. Atât plătesc pe an la doamna primărie. Bani din buzunar“, explică patronul hotelului.
Angajaţii săi au stat în şomaj tehnic, cu un venit de nici 1.000 lei net, o situaţie pe care nu au încercat-o, spune Gavrilă Prasacu, niciodată bugetarii, care, unii dintre ei, sunt în continuare nemulţumiţi de faptul că nu le cresc salariile.
„Cu şomaj tehnic, să stea omul pe 10 milioane, nu ştiu cine ar sta. Nici acum nu-i găseşti uşor pe oamenii buni, au plecat doi, au venit doi, a mai venit un ospătar... Se învăţaseră ospătarii noştri să lucreze numai la evenimente. E complicat, mai bine la buget, te duci şi te angajezi la buget, oriunde ar fi, stai 6 luni de pandemie acasă şi îţi iei banii integral. Au stat acasă, n-au făcut nimic, şi au luat acelaşi salariu, pe când la privat ne-au închis şi ne-au dat 10 milioane pe lună“, spune patronul, menţionând că nu doar că nu au revenit clienţii în primul weekend în care s-a permis servirea în restaurant, dar nici acum nu dau năvală, prin urmare vin tot zile grele.
„Cei care au bani pleacă la Craiova şi Bucureşti“
„La noi, în Slatina, dacă n-ai o masă organizată bate vântul prin cârciumi. Că toţi se duc la naşu’, la finu’, la mamaie, şi Slatina e goală. Nu nivelul veniturilor e problema, e mentalitatea slătinenilor, care sunt veniţi mai toţi de la ţară. Majoritatea. Eu ştiu că cei care au bani pleacă la Bucureşti şi la Craiova, nu mănâncă aici, iar cei care n-au bani, fac grătar pe marginea şanţului sau pe la garaje“, zugrăveşte patronul situaţia, insistând că singura soluţie este recuperarea clienţilor pe care s-au bazat de fapt totdeauna hotelierii din provincie.
„Să dea drumul la cei de afară să vină şi să nu mai bage frica în cei de aici, să vină oamenii cu inima deschisă. Cei de afară, străinii, să poată să vină în ţară fără chestiunea de a sta, după, la ei, 14 zile în carantină, că suntem noi zonă roşie. Asta e problema, aşa se rezolvă. Ţine de ce raportăm noi, sau de ce se întâmplă la noi, câţi şi cum s-or îmbolnăvi, că nu suntem noi la butoane“, a mai spus Prasacu.
„Vor da oamenii afară, pentru că nu sunt încasări“
Administratorul unui alt hotel spune că a avut deja o şedinţă, la începutul lunii, cu angajaţii puţini pe care i-a mai putut păstra, încercând să găsească împreună soluţii. 2020 este un an compromis, evenimentele programate au fost anulate, în curând vine postul, iar nunţile şi botezurile nu se mai organizează...
„E foarte-foarte-foarte complicat. Virusul ăsta n-a făcut altceva decât ... Cred că mai mult de 50% din HORECA se vor chinui rău de tot. Vor da oamenii afară, pentru că nu sunt încasări, e greu de spus în cuvinte. Nimeni nu se gândeşte pur şi simplu la acei salariaţi, nu la noi, la patroni, ci la acei salariaţi cărora trebuie să le asigurăm un loc de muncă. Pentru că nici ei n-au nicio vină şi au atâta de suferit. Eu am 20 acum, dar am avut 48 acum 2 ani. Am renunţat pe rând la piscină, am renunţat la baza sportivă, care nu prea merge, pentru că toată lumea joacă fotbal pe terenurile din licee, acolo nu ştiu dacă plătesc sau nu plătesc, sala de bowling nu se deschide...“, a explicat Ion Raţ.
Taxele, în schimb, se percep în continuare, şi nu este vorba doar de cele locale, aminteşte Raţ.
Taxe din plin pentru camere goale
„Eu sunt deranjat şi de altceva. Sunt deranjat de CREDIDAM, de ADA, de UPFR, de ăştia care iau bani, nu pentru ceea ce dau. Dacă eu n-am pe nimeni în hotel, cum pot să-ţi dau ţie bani că ascult muzică şi că văd la televizor desene animate? Sincer! Noi, societăţile, dăm aşa, pentru a avea televizor în camere: la TVR, la ADA, la CREDIDAM, la UPFR - cei cu fonogramele, la RCS-RDS, (...) mai plătim şi la primărie 40-50 de milioane taxă de muzică ambientală sau nu ştiu cum se numeşte, deci la şase entităţi trebuie să plătesc să văd la televizor. Dar nimeni dintre oamenii ăştia nu s-a gândit că e normal să plătesc dacă am cameră ocupată şi se deschide televizorul. N-am cameră ocupată, nu se deschide. Şi atunci de ce să plătesc? Aceste taxe se plătesc lunar, pe metri pătraţi. Indiferent că ai sau nu clienţi, lui trebuie să-i dai. Ai, n-ai, trebui să dai! De unde? Păi, bă, tâmpitule, dacă eu nu am niciun client, cum a fost aseară, n-am avut nicio cameră, alaltăieri-seară am avut 3 camere, cum să-ţi dau eu ţie pentru 23 de camere?“, a semnalat Ion Raţ.
Nici în hotelul său nu mai vin clienţii, iar acum, peste problemele deja semnalate, se adaugă şi aceea că drumul de acces a intrat, înainte de alegerile locale, în reabilitare, hotelul fiind, practic, izolat.
„Ce să fac, să stau la colţul străzii? Acum, că au început cu drumul, nu mai vine nimeni-nimeni-nimeni, că se repară drumul, s-au găsit acum, că vin alegerile. E Oituzul (n.r. – strada care ocoleşte, practic, municipiul Slatina, drum aflat într-o stare jalnică) vai de mama lui şi pe ăla nu-l fac“, a mai spus Raţ, punând în discuţie situaţia disperată în care vor fi puşi angajaţii săi şi ai altor patroni din domeniul ospitalităţii.
„Eu până acum n-am mai dat afară efectiv pe nimeni, dar la 1 septembrie am avut o şedinţă cu ei, să găsim soluţii. Sunt acei 41,5% de la stat, pentru cei care au fost rechemaţi din şomaj tehnic, pe perioada stării de alertă. Dar 60% n-ai de unde să aduni, vii cu bani de acasă. Taxele la stat vin în continuare. Să vină să vadă, că sunt atâtea organe de control. Dacă n-am avut venituri, de unde să-ţi dau bani, măi, omule? A fost şomajul tehnic cât a fost, i-am rechemat. I-am ţinut pe 975 lei, i-am rechemat, venituri n-am, salariul trebuie să-l dau, turişti nu vin că nu mai vin, ăştia care vin, vin şi ei tot cu gândul de a sta cu 100 de lei, să le dau şi 3 mese, că nici ei n-au bani. Preţurile, credeţi-mă că le-am scăzut, chiar dacă sunt costurile mult mai mari, pentru că la două la două zile facem dezinfecţie totală a hotelului, a restaurantului, apoi toate aceste materiale necesare salariaţilor, mănuşi, măşti, în fiecare zi.... “, a conchis Raţ.
Vă mai recomandăm şi:
Pandemia a crescut costul cu forţa de muncă, dar a scăzut timpul efectiv lucrat