Revolta unui dascăl de la țară: „Autoritatea notelor se stinge. Fără destui copii în școli, trebuie să-i trecem pe toți“

Copiii de la sat se regăsesc rar pe lista olimpicilor, rezultatele examenelor naționale arată și ele că prăpastia dintre elevii din mediul rural și cei din urban e mare. Un profesor oferă câteva posibile explicații, din tabăra dascălilor, pentru realitatea din statistici.

Copiii de la sat au acces restrâns la meditații FOTO: arhiva Adevărul

În vara anului trecut, ministrul Educației constata, după afișarea rezultatelor de la Evaluarea Națională, că elevii din mediul rural care nu au reușit să obțină cel puțin media 5 sunt de trei ori mai numeroși decât cei din urban. Același lucru, adică rezultate mult mai slabe în rural, îl arată și simulările, dar și rezultatele de la Bacalaureat, fără ca ceva să se schimbe de la un an la altul.

„Adevărul“ a contactat, după susținerea probelor simulării examenului de Evaluare Națională, un profesor care predă în două școli de la sat, pentru a afla ce rezultate așteaptă de la elevii săi.

Profesorul Aurel Dascălu, care predă în una dintre școli Limba Română, iar în cea de-a doua, Matematica, spune că, foarte probabil, numărul celor cu note mai mici de cinci va fi mai mare decât al celor cu note peste această barieră doar psihologic impusă (pentru că elevii se pot înscrie pentru admiterea la liceu indiferent de media înregistrată la Evaluarea Națională).

„Noi cunoaștem nivelul elevilor. Din nouă elevi, patru sunt note peste 5 (n. red. - la Limba română), restul sub 5, ceva de așteptat, în sensul că vorbim de elevi care nu știu să scrie și să citească bine”, spune profesorul.

Apare, absolut firesc, întrebarea: cum, atunci, de au ajuns în clasa a VIII-a? Iar de aici se deschide cutia Pandorei - sau adevărurile care se spun rar.

În rural lipsește „sistemul paralel de educație”

Un prim adevăr ar fi acesta: copiii din mediul rural nu au acces la pregătire în privat, așa cum se întâmplă în cazul copiilor din urban încă de la vârste foarte mici. La oraș, elevii fie rămân după școală în sistem after-school, fie beneficiază de meditații în particular, iar asta încă din clasele primare.

La țară, în clasa a V-a ajung copii care citesc greu, unii de-abia reușesc să-și scrie numele, tot cu greutate fac adunări și scăderi sau înmulțiri și împărțiri simple. Pe ei părinții acasă nu-i ajută, fie pentru că nu știu, fie pentru că nu au timp, sau, și mai grav, pentru că sunt plecați la muncă în străinătate, iar pe copii îi lasă în grija rudelor.

„Niciodată nu se pregătesc. Vin la școală și nu deschid niciodată o carte. Nu există așa ceva (n.red. - meditații). Din ce în ce mai puțini elevi se pregătesc în particular cu profesori, pentru că asta costă bani și se vede că banii sunt o problemă, cel puțin în perioada aceasta. Am elev care se pregătea la Matematică. Atunci când nu l-a mai primit, în perioada pandemiei, deja notele au ajuns până la 4, un elev care avea 8-9, un elev cu potențial. Faptul că acest efort nu s-a mai dublat...”, spune profesorul.

La sat, până și profesorii dispuși să-i primească pe elevi la meditații, contra cost, se găsesc greu. Părinții fac și ei, cei dispuși, eforturi mari, merg 10-15 kilometri cu mașina, stau cu orele la poarta profesorilor. Când nu se-ntâmplă asta, când părinții nu-și pot ajuta singuri copiii, și nici copiii nu exersează, la rândul lor, se ajunge la rezultatele care par să nu mai sperie pe nimeni.

Și rămâne întrebarea: cum de acești elevi promovează an după an?

Se întâmplă, explică prof. Dascălu, pentru că altfel școlile, din ce în ce mai puțin populate pentru că satele îmbătrânesc, ar rămâne și fără clasele în care se învață în regim simultan, s-ar restrânge la una la câteva localități.

„Aproape că sunt singurul care îi las corigenți. Trec, trec, trec și e rău și când ești tu singurul care lasă. La o școală mai lasă și ceilalți, dar la alta mai las doar eu corigenți. Ce să faci?! Acolo trebuie lăsați, la I-IV”, mai spune profesorul.

Subiectele de tip grilă, „cea mai mare ofensă adusă matematicii”

Profesorul spune că lucrează cu elevii săi, la Matematică, folosind o culegere cu probleme destul de complexe.

„Am doi elevi buni, în sensul că pot atinge nota 7, pot spune că pot să lucrez cu ei orice, mai am patru elevi care s-ar descurca, dar trebuie să aibă exemplul în față, să fie proaspăt, ar înțelege și ei, dar nu prea departe, și ultima parte a clasei - elevi care n-au nicio treabă cu Matematica”, explică Dascălu.

Elevii nu sunt dornici nici de pregătire suplimentară, menționează profesorul.

„Dacă lipsește un profesor și intri tu, îi vezi că nu le convine, că ar prefera să facă altceva decât o oră în plus”, completează el.

Cei mai mulți elevi se bazează pe noroc, sperând că vor bifa, la Evaluarea Națională, în prima parte a lucrării, suficient de multe răspunsuri corecte și fără să știe ceva.

„Cât timp ei păstrează grila asta, până la nota 7, eu consider că e cea mai mare ofensă adusă matematicii. Desconsiderare mai mare la matematică... Nu face decât să pară totul un râs. Mi se pare că băgăm mizeria sub preș. Nimeni nu ia notă sub 3, dacă e grilă, decât dacă are mare ghinion. Copiii ăștia nu mai știu să facă o înmulțire și o împărțire, pentru că nu mai fac pe hârtie. Eu am elevi care se descurcau bine și te trezești cu el că nu mai știe să facă o înmulțire și o împărțire. El n-a mai făcut decât pe telefon sau pe calculator și nu mai știe ce să facă la tablă, pur și simplu”, continuă prof. Dascălu. 

Minimum de efort pentru educație

Copiilor le lipsește motivația, nu mai sunt dispuși la efort individual, lucruri observate, de altfel, și de către profesorii din mediul urban, doar că la țară lipsește adesea și părintele care să-i împingă de la spate. Mai mult, sunt situații în care profesorii simt chiar că părinții le sunt ostili.

„Se duce acasă și spune: „Mami, nu-nțeleg!”. Și s-a rezolvat, profesorul nu mai poate să facă nimic. Spune - „Nu-nțeleg!” - și te-a închis, iar părintele, care își aduce aminte și el că matematica era ceva de ne-nțeles, spune: <Săracul copil, nu-nțelege, îl înțeleg!>. Și suntem într-un cerc foarte vicios.

Bineînțeles că eu pic, ca profesor, foarte prost, că nu știi tu să explici. E matematică, nu pot să vin eu să revoluționez ceva, nu cred că ai prea mult loc să te-ntorci. Să le-aduci mere la școală, să le-mparți dintr-un coș în altul?! Nu suntem la I-IV, să facem lucruri de genul ăsta, să se lămurească copilul!”, continuă să explice profesorul cu ce se confruntă.

Fără sprijinul familiei, școala pierde teren

Mai mult, sunt părinți, spune, care vorbesc urât despre profesori în fața copiilor lor, iar asta ar distruge și bruma de autoritate care le-a mai rămas dascălilor.

„Primii care ne termină pe noi ca profesori sunt părinții, părinții sunt cei care îl susțin pe copil. Pe de-o parte îi înțeleg, pe de alta, nu. Chiar dacă profesorul nu are dreptate, nu susține asta în fața copilului, că i-ai distrus autoritatea, l-ai terminat! Dacă tu l-ai făcut prost pe profesor, i-ai distrus autoritatea. Copilul, gata, în clasă n-o să-l mai ia în seamă pe profesorul ăla niciodată, indiferent cât e el de bun. (...) Și lucrul ăsta îl fac părinții cu succes. Directorii se tem de toate reclamațiile, inspectorii se tem de toate reclamațiile, toată lumea vrea să fie bine, să nu fie scandal cu părinții... Mai era autoritatea bazată pe note, care ușor-ușor se stinge și ea, că nu mai avem copii și trebuie să-i trecem, altfel amenință că îl mută la altă școală”, mai spune, cu amărăciune, profesorul Aurel Dascălu.

Singura „amendă”, spune, pe care le-o mai poate da copiilor care refuză să facă și cel mai mic efort la școală este să nu-i lase „să treacă cu obrazul curat”, așa că-i lasă corigenți, însă în toamna următoare sunt din nou alături de colegii de clasă. 

Succesul nu se mai măsoară în educație

Vorbind de motivație, prof. Aurel Dascălu spune că elevii săi nu mai pot fi convinși că educația este calea de a reuși în viață.

În lumea în care ei au, chiar și la țară, telefonul mobil pe care și-l doresc, internet, televizor, hainele râvnite, și nici nu mai muncesc la fel ca părinții și bunicii lor, pentru că oamenii și-au vândut animalele și au dat pământul în arendă, să înveți bine nu mai pare deloc cea mai sigură cale spre succes.

„Ei au văzut persoane care au plecat în afară, au venit, și-au luat mașini, și-au făcut și case, ei cred că nu mai ține de educație”, conchide profesorul.