Mersul la spital, boală națională. Un doctor spune adevărul despre complicarea procedurilor, pe bani mulți: „Medicina a devenit comerț“

Sume enorme se pierd într-un sistem croit parcă să înghită din ce în ce mai mulți bani, în timp ce anumitor categorii de medici le sunt ciuntite competențele, invocându-se protocoale. Un medic de Ambulanță dă detalii despre cum s-au complicat aiuritor lucrurile.

Ambulanțele merg și de patru-cinci ori în 24 ore la același pacient FOTO: arhiva

Un circuit medical absolut înnebunitor, investigații numeroase și costisitoare în situații care s-ar putea rezolva cu consum minim la domiciliul pacienților, teama de a depăși prevederile protocoalelor, ceea ce duce la drumuri interminabile între spitale, pacienți care invocă drepturi chiar și atunci când solicită de cinci ori pe noapte ambulanța și tot de atâtea ori refuză transportul la spital - toate sunt tare ale sistemului public de sănătate despre care vorbește răspicat medicul specializat în medicină de urgență Dragoș Toader, din cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Olt.

„80% dintre solicitări nu sunt urgențe, eu spun de ani de zile asta. Dar suntem obligați prin 112 să ne ducem la orice. Chiar dacă îl doare unghia de trei zile. (...) În mare măsură ține de educație, dar oamenii, din punctul meu de vedere, nu sunt de vină, pentru că li s-a impus asta, prin media, prin orice. <Orice aveți, sunați la 112, că 112 rezolvă tot>. E boală națională să te duci la spital”, spune medicul Dragoș Toader.

Pe de o parte pacienții s-au obișnuit să sune la 112 indiferent de cât de gravă e problema de sănătate, deseori ocolind medicul de familie sau sistemul de consultații în policlinică, pe de alta medicii de pe ambulanță sunt îngrădiți de protocoale să rezolve anumite cazuri la domiciliu.

„Ne ducem la aceeași persoană și de cinci ori în 24 de ore”

Echipajele Serviciului de Ambulanță din Olt se prezintă la aproximativ 60.000 solicitări anual, spune medicul Dragoș Toader.

Unitatea de Primiri Urgențe a celui mai mare spital din județ, Spitalul Județean de Urgență Slatina, contorizează chiar mai multe prezentări, însă dintre acestea mult mai puțin de jumătate reprezintă cu adevărat urgențe, apreciază medicul. Pacientul care a sunat la 112 nu poate fi refuzat, dar nici medicul de pe ambulanță nu-i poate prescrie la domiciliu o rețetă atunci când constată că nu reprezintă tocmai o urgență.

„Până la (n.red. – implementarea sistemului) 112 aveam voie, echipajele cu medic, să lăsăm pacientul la domiciliu și să-i prescriem rețetă. De atunci ni s-a interzis totul. Ne ducem la aceeași persoană și de cinci ori în 24 de ore. De trei ori refuză, a patra oară vine și poliția, iar refuză... Nu ai ce să faci, pentru că trebuie încheiată fișa pe 112. Sună din nou, sau se duce echipaj pe zi la el, refuză. După, sună aparținătorii. Te duci iar, el iar nu vrea să meargă. Noaptea te trezești din nou cu 20-30 de apeluri, și iar te duci și iar nu vrea să meargă”, detaliază medicul SJA Olt.

Sunt chiar situații aberante în care același pacient sună de sute de ori într-un an, iar ambulanțele se deplasează, toate aceste drumuri generând costuri.

„Din acest motiv este supraaglomerare și te enervezi, în UPU, din orice, pentru că stai cu cei care țipă că s-au lovit la picioruș sau la cot, sau că îl doare umărul sau nu știu ce de trei ani... Ăsta e sistemul și n-o să se schimbe nimic”, adaugă medicul.

Câte resurse se consumă pentru o tăietură

Protocoalele și grija de a nu-și depăși competențele au ciuntit enorm din inițiativa medicilor. Cu doar câteva zile în urmă președintele Colegiului Medicilor, Daniel Coriu, vorbea despre medicina defensivă și despre neasumare din partea anumitor medici care se tem de acuzațiile de malpraxis.

Medicul Dragoș Toader spune că toate protocoalele emise, care sunt întocmite în spiritul celor internaționale, au dus, în timp, la ce se întâmplă astăzi. Pentru o banală tăietură la deget, care acum 30 de ani era rezolvată în dispensar, astăzi se pune în mișcare un întreg arsenal, evident, cu costuri uriașe.

„O simplă lovitură sau o mică incizie, pe protocol, implică: dus la spital, văzut în UPU, făcut investigații de sânge (hemoleucograma), trimis la radiologie ca să vezi dacă nu cumva a fost atins osul, vine chirurgul plastician să-l sutureze, se pansează și i se dă rețetă. Toate acestea costă enorm de mult. Pe vremuri, medicul generalist îl igieniza, îi făcea un antitetanic, îl sutura, îi făcea un pansament și-i dădea o rețetă cu antiinflamator și antibiotic. Acum sistemul nu permite datorită protocolului, care e obligatoriu. Colegii se tem (n. red. – de malpraxis) pentru că n-au prins vremurile, ei știu doar protocolul și n-au voie să se abată de la protocol. Totul aduce enorm de mulți bani în sistem. De ani de zile e spitalul X care nu are competență, trimite la spitalul Y care, indiferent că are CT, îl trimite la următorul pentru că n-are cine să interpreteze CT_ul și așa mai departe”, descrie medicul un sistem care înghite fonduri și livrează ceea ce se vede.

Lucrurile devin și mai complicate atunci când două protocoale se bat cap în cap, iar medicul de la Ambulanță trebuie să decidă pe care din acestea îl aplică.

„Sunt soluții, dar nu se vrea”

Medicii formați în vechiul sistem, care au dobândit anumite competențe efectiv lucrând, astăzi nu mai pot face diverse manevre dacă nu au și o patalama la mână. 

„Schimbatul sondei, de exemplu, de zeci de ori am povestit și am spus ce se poate face, dar nu se vrea sub nicio formă. Sonda normal se schimbă după 15-21 zile din cauza stratului de silicon care începe să se degradeze. Nu contează că funcționează. Atunci când se blochează e cu totul și cu totul altceva, este acută situația. Dar ce fac oamenii ăștia? Sună pe 112, că trebuie să schimbe sonda, că nu mai curge. Pleacă ambulanța. De obicei C-urile, care sunt cu medic, nu pleacă la astfel de cazuri, numai dacă pacientul are și alte complicații: e cardiac, a intrat în comă... Dar pleacă un echipaj B. Iau pacientul, îl duc în UPU, i se face foaie, i se recoltează hemoleucogramă, i se schimbă sonda, se solicită iar ambulanță ca să-l duci la domiciliu. Costurile sunt destul de mari, or asta e situație națională foarte simplu de rezolvat. Stabilești o zi din săptămână și știi că trebuie schimbate 20 de sonde. Un echipaj, dar să și aibă voie pe protocol (dar nu are voie pe protocol), se duce la domiciliu și face asta. Cu acele ACD-uri (n. red. – ambulanțe pentru consult la domiciliu, achiziționate cu  mai mulți ani în urmă și repartizate serviciilor de ambulanță, însă rămase în bună parte nefolosite în acest scop). Sunt soluții, dar nu se vrea”, explică medicul.

Pe de altă parte, colegii medici mult mai tineri trebuie să parcurgă cursuri speciale pentru a învăța astfel de proceduri, lucruri pe care medicii din vechea gardă le-au „furat” efectiv lucrând.

„Ceilalți colegi n-au învățat. Nu se învață în facultate treaba asta, nu există curs de schimbat sonde sau de infiltrații intraarticulare. Lucrurile acestea noi le-am <furat>, dar aveam voie să le facem, asta este nuanța. Acum, pentru așa ceva trebuie să ajungi să faci un curs separat. De ani buni se obțin atestate”, mai spune medicul.

Și nu doar medicilor din sistemul de ambulanță protocoalele le-au tăiat din competențe, ci și medicilor de familie.

„Medicilor de familie li s-au luat atribuții. Eu am fost medic de medicină generală, nu se înființaseră casele (n. red. – de asigurări de sănătate). Am stat patru ani la Vitomirești. În patru ani am asistat vreo 38 de nașteri, am suturat de nu mai știu de câte ori, dar medicii de familie nu mai fac asta, pentru că nu le mai permit protocoalele. Eu, care fac infiltrații de 35 ani, sau sondez, sau suturez, eu nu mai am voie să fac procedurile acestea de vreo nouă ani. Trebuie trimis la specialist, așa spune protocolul, pentru ca sumele încasate în sistem să fie din ce în ce mai mari. Totul se reduce la bani și medicina a devenit comerț, nu de acum, de prin 1996 încoace”, a conchis medicul.