Istoria prezentului: Judeţul Olt a luat numele râului ce-i străbate teritoriul. Dar de unde a apărut cuvântul "Olt" ?

Podul de pe râul Olt de la Slatina, un simbol pentru fiecare locuitor al judeţului Olt

Istoria numelui judeţului Olt este una relativ simplă, în sensul că provine chiar de la râul ce-i străbate teritoriul. Denumirea oficială de “Olt” pentru suprafaţa administrativ-teritorială a fost însă folosită pentru prima dată în anul 1500, de către domnitorul de atunci al Ţării Româneşti, Radu cel Mare (sau “cel Frumos”, domnitor între 1495-1508, n.a.).

Mai exact, domnitorul Radu cel Mare a pomenit numele “judeţului Olt” într-un document emis la data de 26 aprilie 1500, prin care dăruia biserii Ostrov-Călimăneşti din judeţul Vâlcea cinci găleţi de grâu şi alte cinci găleţi de orz (1 găleată – unitatea de măsură veche echivalentă a 1.200 litri).

“Aceasta este prima atestare istorică documentară în care se menţionează numele de <<judeţul Olt>> într-un document oficial, respectiv hrisovul domnesc de la 26 aprilie 1500 al domnitorului Radu cel Frumos. Ulterior, numele judeţului a început să fie tot mai des utilizat în actele istorice ale vremii”, a declarat Aurelia Grosu, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean Olt, care precizează, însă, că originea cuvântului "Olt" provine din latinescu "Alutus" de pe vremea dacilor.

Argumente istorice ale etimologiei cuvântului "Olt"

Potrivit site-ului “revistanoinu.com”, cuvântul “Alutus” are şi el o istorie întortocheată, care se pierde în negura vremurilor din timpul dacilor şi romanilor. În acele vremuri, de regulă, numele râului fundamental dintr-o arie a Pelasgo-Thraco-Daciei, adică Daciei sau Dacoromânia, a dat şi denumirea provinciei sau „ţării“ din bazinul râului respectiv. Astfel, debitul şi realitatea hidrografică de la izvoarele râului, care curge din Munţii Hăghimaş (denumire pentru masivul Hăşmaş, n.a.), până la Cozia, se relevă în prezent - ca şi în antichitate, drept Alutela / Arutela - atestat şi de “Tabula Peutingeriană” din orizontul anului 195 d.H, adică „Oltul Mic“, tot aşa numindu-se şi întregul bazin-ţară/provincie din Dacia (Alutela / Arutela desemnând, aşadar, şi „Ţara Oltului Mic“). Partea dintre Cozia şi Dunăre, pe care importantul râu îşi sporeşte debitul cu afluenţii sud-carpatici: Olăneşti, Otăsău-Bistriţa, Topolog, Luncavăţ, Pesceana, Beica, Olteţ, Teslui etc., devine Allutua - adică „Oltul Mare“ sau, simplu - “Olt”, şi dă numele “Oltenia” sau “Alutuania”, adică provincia „ţara de râuri / munţi“ delimitată de râu, Carpaţii Meridionali şi Dunăre.

“Arutella” era o înfloritoare localitate (“davă”) a Daciei de mare importanţă strategică, militară, politică şi economică, aşezată la „poarta sudică“ a ieşirii aurului, sării, fierului, mierii, grâului, turmelor etc., din zona intracarpatică, la Dunăre, spre a lua apoi „calea Romei“, realitate decisivă întru autoproiectarea davei. Mai exact, dava Arutella era o vestită fortificaţie antică din Carpaţii Meridionali, ruinele sale aflându-se doar la câteva sute de metri în amonte de Cozia de azi. Inventariind toponimele din Dacia de pe hărţile lui Ptolemaeus şi de pe „itinerariile“ imperial-romane, Vasile Pârvan precizează că antica localitate Arutela se afla/află “în faţa Coziei, pe malul stâng al Oltului, la Bivolari”, că toponimul dacic Arutela “e legat de numele indigen (dacic) al Oltului”, Allutua / Olt. Împăratul Traian ordonase, în anul 106 d.H., ca dava Arutela să fie rasă de pe faţa pământului – la fel ca şi Sarmizegetusa, dar, în ultimul an al împărăţirii lui Hadrian - anul 138, şi, totodată, în primul an al împărăţirii lui Antonius Pius, dava este rezidită şi renaşte pentru câteva veacuri ca „inexpugnabil castru“ pe importantul drum al aurului Daciei către Roma.

Tot V. Pârvan mai constată şi existenţa unui sufix diminutival pelasgo-thraco-dacic “-la”, “atât pentru numele de persoane, cât şi pentru cele de localităţi”, exemplificând cu Porsula, Potula, Ginu sau Allutua, cuvânt tetrasilabic, după lucrarea mileniilor asupra semnificantului relevându-se, azi, în monosilabicul Olt, forma cronicărească „grecizată“ fiind Alutas, iar cea „latinizată“: Alutus. Râul Olt este unul dintre cele mai importante râuri din România. Izvorăşte din munţii Hăşmaşu Mare, în Carpaţii Orientali, şi are o lungime totală de 615 kilometri. El curge prin judeţele Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt şi Teleorman.

Despre Slatina, capitala judeţului, dar nu numai

Cel mai vechi act păstrat din cancelaria Ţării Româneşti - privilegiul de comerţ în limba latină din 20 Ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I Vlaicu (1364-1374/1377) şi destinat negustorilor saşi din Braşov, menţionează vama de pe Olt de la SLATINA, aceasta fiind prima mărturie documentară cunoscută despre actuala reşedinţă a judeţului Olt, formaţiune administrativ-teritorială menţionată ca atare în 1500 în hrisovul lui Radu cel Mare. Cartografic, cele două judeţe istorice, Olt şi Romanaţi, apar întâia oară pe harta editată la Padova la 1700 de către stolnicul Constantin Cantacuzino. Aşezările de la Slatina şi Caracal au devenit, temporar, reşedinţe domneşti în timpul lui Vlad Vintilă de la Slatina (1532-1535) şi Mihai Viteazul (1593-1601).

Pe aceste meleaguri au fost înălţate şi importante lăcaşe de cult precum ar fi mănăstirile Clocociov (ctitorită în sec. XVI şi refăcută sub Mihai Viteazul şi Matei Basarab), Brâncoveni (ctitorită sub Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu), Căluiu (întemeiată între anii 1516-1521, în timpul lui Neagoe Basarab, refăcută de boierii Craioveşti şi finalizată în 1588 de fraţii Buzeşti), sau schitul Strehareţ (ctitorit în sec. XVII).

Podul peste râul Olt, aruncat în aer

În Marele Război pentru Întregirea Neamului Regimentul 3 Olt a luptat eroic pe frontul de la Jiu – Bumbeşti, în Dobrogea la Cernavodă, pe Neajlov, la Panciu – Mănăstioara, dând ţării tributul de sânge a 1.200 de eroi pentru consfinţirea marelui ideal naţional. La 14 noiembrie 1916 armata română distrugea podul de peste Olt în încercarea de a stăvili ofensiva inamică. Slatina a fost bombardată sistematic, lupte sângeroase având loc cu ocazia încercării trupelor germano austro-ungare de trecere a râului, în dreptul satelor Curtişoara, Teslui, Colibaşi şi Moşteni.

Judeţul Olt a dat ţării nume importante ale scenei politice şi nu numai, precum: diplomatul Nicolae Titulescu, (1882-1941, ministru de Externe al României Mari, preşedinte al Societăţii Naţiunilor), dramaturgul Eugen Ionescu (1909-1994, membru al Academiei Franceze), muzicianul Dinu Lipatti (1917-1950), poetul Ion Minulescu (1881-1944), economistul P. S. Aurelian (1833-1909, preşedinte al Academiei), juristul Constantin Dissescu (1854-1932, părintele dreptului penal românesc), istoricul literar Dumitru Caracostea (1879-1964), preşedintele Nicolae Ceuşescu (1918-1989) ş.a.

Pe data de 20 ianuarie a.c., municipiul Slatina aniversează 645 de ani de atestare documentară. Cu această ocazie, autorităţile locale au pregătit un amplu program de manifestări ce se vor întinde pe parcursul unei săptămâni: 20-26 ianuarie.