Elevii care s-au îndrăgostit de meserie la mii de kilometri de România. „Dacă le fixăm un obiectiv se mobilizează extraordinar”
0Zeci de elevi din Slatina au aflat, la mii de kilometri de casă, ce înseamnă să lucreze într-o fabrică. Deși cei mai mulți au ajuns la profilul Mecanică „pentru că așa au fost repartizați”, grație unui stagiu de practică în străinătate, s-au îndrăgostit de meseria pe care o învață la școală.
Un proiect Erasmus+ i-a făcut pe 22 de elevi dintr-un liceu tehnologic să realizeze cât de important este să înveți o meserie pentru care să poți fi plătit pe măsura calității muncii. 14 dintre ei sunt acum în clasa a XI-a, iar opt, în clasa a X-a.
În cursul anului școlar trecut au parcurs un proces de selecție și, convingându-și profesorii că sunt cei mai buni, au ajuns să facă, aproape de finalul anului școlar, stagii de practică la angajatori din Spania. A fost pentru ei prima experiență într-o fabrică, însă și cea care i-a convins că nu este deloc puțin lucru să știi o meserie, iar satisfacțiile pot fi mari.
„Mulți au ajuns la noi pentru că așa au fost distribuiți”
Cei 22 de elevi învață la Liceul Tehnologic Metalurgic Slatina, o unitate de învățământ care se adresează elevilor pasionați de domeniul tehnic. Asta în teorie, pentru că în practică, spun și profesorii, dar o recunosc și elevii, aici ajung și foarte mulți copii care nu au reușit să „prindă” un loc la un liceu teoretic. „Mulți au ajuns la noi pentru că așa au fost distribuiți”, spune prof. Cărămidă Iulica.
Efectele stagiului de practică din Cordoba, Spania, s-au putut observa în schimb și la începutul acestui an școlar, când nu s-au mai înregistrat cereri de transfer de aici către licee teoretice. De ce? Pentru că elevii au avut efectiv posibilitatea să vadă ce pot face cu mâinile și cunoștințele lor și cât pot câștiga practicându-și meseria.
Proiectul care a permis pregătirea elevilor, timp de două săptămâni, la angajatori din Spania a fost conceput de prof. Cărămidă Iulica, cea care, în 2020, a mai câștigat un proiect de pregătire pentru profesori. Profesoara predă Geografia, însă s-a consultat pentru scrierea acestui proiect cu colegii profesori de la catedra de Mecanică. Pentru elevii de la liceu, și în mod special pentru cei de la Mecanică, era cea mai mare nevoie de stagii de practică, spune și directoarea liceului, prof. Anișoara Dima.
„Motivul principal pentru care colega a scris acest proiect - Stagii de pregătire practică pentru liceu - este faptul că cei de la liceu nu au atât de multe săptămâni de practică cum au cei de la profesională. Au în clasa a X-a câte trei săptămâni, iar în clasele a XI-a și a XII-a, cinci săptămâni, dar din acestea, două sunt doar de practică, efectiv, iar celelalte trei sunt de laborator. Și niciu agent economic nu prea se încurcă cu practica așa, pe bucățele”, explică directoarea Anișoara Dima. Mai mult, pentru celelalte specializări (electric, electrotehnic, mecanic auto etc.) există parteneriate încheiate cu agenți economici locali, pentru Mecanică în schimb situația nu era la fel. „Am încercat să rezolvăm o nevoie, să încheiem un parteneriat cu un agent economic unde ei, copiii de la Mecanică, să facă practică. Și am avut succes, am fost convingători”, completează prof. Cărămidă.
Ce a urmat după vestea că proiectul va primi finanțare a fost o lecție și pentru profesori. Elevii de la clasele a IX-a și a X-a au fost anunțați, la scurt timp de la începerea anului școlar, că va fi o selecție. Vor avea de trecut o probă practică și un test de limbă engleză, au aflat elevii, iar pentru a se număra printre cei care pleacă în Spania, s-au convins profesorii, elevii au renunțat și la distracție. În aceeași perioadă se pregătea marele eveniment din viața fiecărui liceean aflat la început, Balul Bobocilor. Pe cei de la Mecanică i-a interesat prea puțin asta.
„Ne-am convins că dacă le fixăm un obiectiv se mobilizează extraordinar”, spune prof. Dima.
Au început pregătirea pentru probele de selecție, dar s-au dovedit a fi mult mai serioși și la celelalte discipline, pentru că li s-a transmis că tot ce fac la școală va cântări în decizia finală.
Elevii de clasa a X-a au susținut probele în octombrie, iar pentru „boboci” selecția avut loc în ianuarie 2024, atunci când s-au mai adunat cunoștințe predate din care să poată fi testați. În final, au fost aleși 14 elevi de clasa a X-a (dintr-o clasă de 23) și opt elevi de clasa a IX-a (dintr-o clasă de 17), ceilalți fiind rezerve. Stagiile de practică au avut loc în mai-iunie 2024 pentru primul flux, respectiv iunie 2024 pentru cel de-al doilea.
La proba de limbă engleză s-au descurcat bine cei mai mulți dintre ei, spun profesoarele, proba practică punându-le în schimb ceva probleme. Elevii care au ratat selecția speră, la rândul lor, că vor avea șansa lor la o astfel de experiență până la terminarea liceului.
„Am vrut să le oferim o experiență completă”
Proiectul Erasmus+ a avut o valoare de aproape 59.000 euro, bani suficienți pentru transport, cazare și cheltuieli individuale pentru fiecare participant. Doar că banii nu sunt virați toți odată, iar beneficiarii ar fi trebuit să suporte 20% din costuri, pe care să-i recupereze ulterior. Cei mai mulți dintre elevii școlii sunt copii din familii obișnuite, fără dare de mână, așa că prima provocare, spun profesoarele, a fost să reușească să deconteze toate cheltuielile fără să apeleze la părinții copiilor. Chiar și așa s-au împrumutat la sociația părinților, „Viitorul începe în școală”, pentru a achita asigurările de călătorie, urmând să returneze banii.
Directoarea liceului a ajuns cu o solicitare de sprijin și la Primăria Slatina, de unde școala a primit susținerea solicitată. Din acei bani s-au putut suporta cheltuielile din municipiul Slatina până la aeroport, iar de pe aeroportul din Spania până la spațiile de cazare, plus achiziționarea echipamentului de lucru (bocancii i-au primit printr-o sponsorizare de la o firmă din Slatina). Ba, chiar au mai rămas ceva bani și pentru o a doua excursie, pe lângă cea din proiect, în weekend-urile pe care elevii le aveau libere.
„Ne-am dorit să le oferim o experiență completă, ne-a interesat mult și partea culturală, așa că toți banii pe care i-am avut i-am gestionat astfel încât să putem realiza asta”, explică profesoarele. S-a cheltuit mai puțin pe materiale și consumabile, în schimb elevii au putut să vadă orașul istoric Cadiz și să facă plajă pe malul Atlanticului. Au ajuns, în celălalt weekend, și la Sevilla, cele două vizite fiind memorabile.
Până la plecarea spre Spania au mai fost de trecut și alte obstacole, apărute pe nepregătite. Proiectul prevedea două fluxuri. Unii dintre elevi ar fi trebuit să ajungă în Spania, alții în Portugalia. La una dintre vizitele de pregătire, s-a constatat că în Portugalia angajatorul poate asigura locuri de muncă pentru doar cinci elevi, iar grupul pregătit pentru stagiul respectiv de practică era de 14. Așa s-a ajuns ca ambele fluxuri să fie pentru Spania, unde angajatorii au fost mult mai deschiși.
„Le-a părut rău că nu știu franceza mai bine”
Cei mai mulți dintre elevi au bifat premiere importante: au călătorit pentru prima dată cu avionul datorită acestui proiect, au ajuns pentru prima dată în afara țării și au plecat pentru prima dată fără părinți într-o călătorie atât de lungă, la mii de kilometri depărtare de casă.
„Totul a fost frumos, ne e greu să spunem ce anume ne-a plăcut mai mult. Pe bune, doamna, cine te trimite două săptămâni în Spania, fără să te coste un leu și să ai și bani de buzunar?!”, a rezumat o elevă experiența. „Evident că inițial s-au înscris pentru selecție pentru că voiau să se plimbe. Însă la final au realizat că a fost cu mult mai mult de atât”, spune prof. Cărămidă.
Pregătirea a început cu mult înainte de plecare. După selecție au urmat cursuri suplimentare de limbă engleză. Li s-a explicat, de asemenea, pe larg ce urmează să facă în stagiul de practică. Li s-a predat și puțină spaniolă, puțin din istoria Spaniei, a zonei Cordoba. Li s-a explicat de asemenea cum sunt distribuiți banii în proiect și cum va trebui să-și gestioneze ei banii repartizați individual.
Ajunși în Spania, în zona Cordoba, s-au întâlnit cu adolescenți din alte trei țări, sosiți ca și ei în stagii de practică. Cu unii au reușit să lege mai ușor prietenii – iar aici elevii îi menționează pe colegii din Polonia, cu care încă țin legătura -, dar cu alții a fost mai greu. „Le-a părut rău că nu știu franceza mai bine, pentru că francezii au refuzat să vorbească în altă limbă”, explică prof. Anișoara Dima.
La stabilirea relațiilor de prietenie au contribuit și „serile prieteniei” organizate de partenerul care a intermediat relația cu angajatorii și a organizat întreaga ședere a elevilor și profesorilor însoțitori. Astfel de experiențe culturale se organizau în serile de vineri și îi implicau pe tinerii sosiți din cele patru țări.
„Se pune accept pe atitudine”
În prima zi au fost însoțiți către locul de muncă de către reprezentanți ai firmei care a intermediat totul. De a doua zi a trebuit să se descurce, pentru că cei doi profesori nu îi puteau însoți pe toți, fiind patru locuri de muncă diferite.
„Chiar și noi am avut de învățat de la organizația intermediară. Se pune accent pe atitudine. În prima zi au mers cu însoțitor. Ne-au arătat drumul, li s-au dat carduri de transport și au zis – urechile ciulite și ochii mari, ca să învățați traseul, că mâine nu mai merge nimeni”, și-a amintit Anișoara Dima.
Și de aici au amintiri care acum îi fac să zâmbească. „Am adormit în autobuz, m-am trezit la capăt de linie”, și-a amintit o elevă. „Ne-am rătăcit prima dată. Am intrat pe Google. Nu mai știam numărul autobuzului, nu mai știam la ce stație să coborâm”, confirmă un alt elev.
Așa au descoperit și cât de amabili sunt spaniolii. „În România nu cred că te-ar fi așteptat nimeni să stai tu să cauți un cuvânt în telefon nu știu câte minute, ca să poți să întrebi ceva. Acolo nu deranja pe nimeni. Așteptau zâmbind și ne ajutau bucuroși, asta iarăși ne-a plăcut”, au mai menționat adolescenții.
Au descoperit importanța desenului tehnic
Și experiența de la locul de muncă a fost grozavă. Ba chiar unii dintre ei au reușit să-i impresioneze pe lucrătorii spanioli. Un elev a dovedit o deosebită îndemânare la mânuirea aparatului de sudură, altul la mașina cu comandă numerică. „Știam câte ceva de acasă, m-a învățat tata”, spune cu modestie elevul pentru care aparatul de sudură are mai puține taine. Colega lui, în schimb, povestește că a fost „șocată” atunci când l-a folosit pentru prima dată. Ulterior s-a obișnuit și a început să-i placă atât de tare încât ar fi vrut să facă doar asta.
Directoarea Anișoara Dima profită de momentul adus în discuție și le dă vestea că vor putea experimenta, în curând, pe un simulator pe care școala îl achiziționează printr-un alt proiect cu finanțare din bani europeni. Nu este primul simulator care ajunge în atelierele școlii, pentru că avantajele folosirii acestei metode de pregătire practică, înainte de a lucra efectiv pe un utilaj, sunt evidente, explică prof. Dima: costurile sunt mult mai mici, nu se consumă materiale și le este asigurată elevilor siguranța.
Elevii și-au amintit și cum au descoperit, tot în stagiul din Spania, cât de important este desenul tehnic, o disciplină pe care nu o tratau la școală cu seriozitatea cuvenită. Au lucrat câte șase ore pe zi, îndrumătorii de practică dovedind calm, răbdare și dorință de a-i învăța. „Ne-am împrietenit chiar, putem spune. Ne-au invitat să lucrăm acolo, dacă vrem, atunci când terminăm școala. Am învățat puțin spaniola, ei au învățat cuvinte românești”, au mai dezvăluit elevii.
Au aflat că salariul unui debutant în firma în care au lucrat este 1.800 euro, iar câștigul crește substanțial pe măsură ce capeți experiență. Cei mai mulți spun că sunt tentați să lucreze în afară, chiar dacă sunt convinși că și în România pot ajunge să câștige astfel de sume.
„Scopul meu a fost ca prin această experiență să vadă lucruri noi, dar de asemenea să-i conving că tot acasă e mai bine”, spune Anișoara Dima. Elevii sunt de acord și nu prea. Au suferit puțin, spun, după mâncarea de acasă, pentru că nu s-au împăcat foarte bine cu mâncarea tradițională spaniolă, le-a fost și dor de familie, însă mulți chiar vor să lucreze în străinătate.
„Oamenii acolo zâmbesc, sunt amabili, au răbdare unul cu altul, nu se ridică tonul, parcă e altceva, asta mi-a plăcut cel mai mult. Și pot să spun că am împrumutat puțin din asta, încerc să fiu așa”, explică unul dintre elevi. Fiecare ar avea de menționat câte ceva din ceea ce i-a plăcut mult, lucruri pe care și-ar dori să le trăiască, spun toți, și acasă. „Dar voi v-ați schimbat după experiența aceasta?”, vrea să știe prof. Iulia Cărămidă. „Daaaa!”, este răspunsul care îi aduce profesoarei zâmbetul pe buze.
Deși se feresc să recunoască, acum au mai multă încredere în ei și își fac planuri pentru a-și continua studiile și după liceu.
Se încarcă comentariile...
