Cât de uşor se poate trece bariera către dopaj în sportul de performanţă. „Când mergi la medic spui: «eu sunt sportiv»“
0
Dopajul în sport, subiect care a ţinut prima pagină în presa internaţională de curând, cazul patinatoarei Kamila Valieva fiind intens dezbătut, a fost abordat în cadrul unui simpozion desfăşurat la Slatina cu sportivi, antrenori şi reprezentanţi ai cluburilor.
Instituţia care în România este responsabilă cu implementarea politicilor anti-doping, atât în domeniul sportului de performanţă, cât şi în cel al sportului recreativ practicat în mod organizat, este Agenţia Naţională Anti-Doping (ANAD).
Specialişti din cadrul acestei agenţii s-au aflat în cursul acestei săptămâni la Slatina, pentru a dezbate cu antrenorii, sportivii şi reprezentanţii cluburilor ultimele noutăţi. Printr-un proiect cu finanţare europeană, aflat în derulare, ar urma ca din acest an legătura între toţi cei implicaţi în lupta împotriva dopajului în sportul românesc să se poată face în timp real, pe platforma digitalizată creată de ANAD în acest scop.
Platforma va avea secţiuni dedicate interacţiunii cu fiecare categorie implicată, astfel încât nicio întrebare adresată să nu rămână fără răspuns oferit în cel mai scurt timp.
„Sportivul este întotdeauna responsabil pentru ceea ce se găseşte în corpul lui“
În România, cadrul legislativ în domeniul anti-doping este încă în proces de adaptare la cerinţele internaţionale (normele metodologice de aplicare pentru Legea nr. 310/2021 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport sunt în această perioadă în consultare publică), însă sportivii, în special cei care participă în competiţii în afara ţării, se supun standardelor internaţionale şi sunt testaţi conform acestor rigori.
Controale anti-doping se realizează şi la competiţiile naţionale, multe dintre întrebările adresate specialiştilor ANAD având legătură tocmai cu procedura de testare internă.
Sportivii au vrut să ştie cum se alege lotul celor care urmează să fie testaţi, dacă pot face în continuare obiectul testării şi după ce ies din programul de testare (o parte a procesului de testare presupune ca anumiţi sportivi să fie anunţaţi că fac parte dintr-un program de testare, astfel că acei sportivi îşi anunţă datele de identificare şi programul de antrenamente, ofiţerii ANAD putând să se prezinte la orice oră în timpul programului de testar ANAD, la sala de antrenament, la domiciliu sau la locul de cazare, pentru recoltarea de probe, fără să-i anunţe pe sportivi telefonic), însă au avut şi întrebări legate de folosirea anumitor substanţe sau a anumitor concentraţii în funcţie de produsele în care se găsesc.
Teoretic, oricare sportiv care practică sportul de performanţă poate fi subiectul unui test anti-doping. Pentru că se doreşte ca acţiunile de promovare a principiilor unui sport curat să se intensifice, li s-a lansat antrenorilor invitaţia de a solicita către ANAD prezenţa în teritoriu a specialiştilor anti-doping astfel încât sportivii, în special cei de vârstă mică, să afle cum decurge o testare antidoping, care sunt substanţele care le sunt interzise etc. Asta şi pentru că, în cazul depistării unei substanţe dopante, sportivul, indiferent de vârstă, este primul responsabil de rezultatul pozitiv, chiar dacă s-a aflat în situaţia în care nu avea cunoştinţă de faptul că a folosit o substanţă interzisă.
Sportivi, antrenori şi reprezentanţi ai cluburilor au participat la discuţii pe tema dopajului în sport FOTO: Alina Mitran
„Sportivul este întotdeauna responsabil pentru ceea ce se găseşte în corpul lui. Nu contează dacă ceea ce a luat este luat cu bunăştiinţă, întâmplător sau accidental“, a subliniat Christine Vişcoţel, manager de proiect, consilier în cadrul ANAD.
În sfera încălcărilor legislaţiei anti-doping nu intră însă doar folosirea substanţelor sau a procedurilor interzise, cu sau fără ştiinţă, cu sau fără intenţie, ci şi o serie de alte acţiuni. Sunt incriminate inclusiv tentativa de a utiliza o substanţă/metodă interzisă, sustragerea, refuzul sau neprezentarea fără justificare pentru recoltarea de probe, falsificarea sau tentativa de a falsifica controlul antidoping, traficul sau tentativa de traficare a oricărei substanţe interzise etc.
Suspendarea pe viaţă, cea mai aspră pedeapsă
Sportivii în corpul cărora se găsesc substanţe interzise răspund chiar şi în situaţia în care respectiva substanţă nu le-a creat în mod real un avantaj. Lista este comună tuturor sporturilor, astfel că de pedepse nu sunt scutiţi, în eventualitatea unui rezultat pozitiv, de exemplu, nici jucătorii de şah în corpul cărora ar putea fi depistată o substanţă interzisă care îmbunătăţeşte capacitatea de efort fizic.
Pedepsele pot merge până la suspendarea din activitatea sportivă pentru o perioadă de până la patru ani, timp în care aceştia nu au dreptul de a se mai antrena în cadru organizat. Este, au fost de acord toţi cei prezenţi, cea mai dureroasă pedeapsă care poate fi aplicată unui sportiv în vârf de formă. Mai mult, antrenorilor lor li se interzice de asemenea să-i mai pregătească în acest interval de timp.
Pedeapsa maximă prevăzută în legislaţia anti-doping care poate fi aplicată este însă suspendarea pe viaţă din sport şi raportarea la autorităţile competente în cazul faptelor grave precum traficul sau tentativa de traficare a oricărei substanţe/metode interzise şi administrarea sau tentativa de a administra de către un sportiv sau o altă persoană orice substanţă sau metodă interzisă oricărui sportiv.
Sportivii şi antrenorii lor au în vedere permanent lista substanţelor interzise, întocmită la nivel internaţional, iar această listă se actualizează anual. În anumite condiţii, pentru tratarea anumitor afecţiuni menţionate clar în legislaţie, sportivii pot obţine o scutire de uz terapeutic pentru a le putea fi administrate substanţele/metodele altfel interzise.
Chiar situaţiile din viaţa de zi cu zi îi pot face să cadă în abatere, de aceea, pentru a nu risca o încălcare a regulamentelor anti-doping fără voie, sportivii trebuie să menţioneze, în cazul oricărui tratament care li se administrează, că practică un sport de performanţă. „Prima dată când mergi la medic spui: eu sunt sportiv“, a subliniat Christine Vişcoţel.
Asta pentru că şi un tratament „banal“, aşa cum îl considerăm cei mai mulţi dintre noi, poate să-şi pună negativ amprenta pe cariera unui sportiv în plină formă. Este cazul multiplei campioane Andreea Răducan, care a fost în primă fază lipsită de o medalie olimpică de aur din cauza unui tratament administrat pentru răceală.
Dacă în eşaloanele superioare toate aceste aspecte din viaţa unui sportiv de performanţă pot fi relativ uşor ţinute sub control, campionii având inclusiv medici dedicaţi care se preocupă de starea lor de sănătate, lucrurile sunt mai complicate în cazul cluburilor mici, cu resurse puţine şi care nu beneficiază de astfel de „facilităţi“.
Sportivii acestor cluburi se adresează specialiştilor din sănătate ca un pacient de rând, astfel că „accidente“ privind administrarea de substanţe interzise se pot întâmpla chiar şi după o vizită la farmacie, dacă au nevoie de tratament imediat pentru o suferinţă acută, iar farmacistul nu are cunoştinţă de lista substanţelor interzise în sport.
Pe lista produselor pe care sportivii de performanţă nu şi le pot administra (sau nu o pot face în timpul competiţiilor, substanţele interzise în sport fiind la rândul lor împărţite în două mari categorii: total interzise şi interzise în timpul competiţiilor) se regăsesc inclusiv anumite tipuri de decongestionante nazale, în timpul discuţiilor oferindu-se un astfel de exemplu.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cazul Valieva: Patinatoarea spune că ar fi luat din greşeală medicamentele prescrise bunicului ei
Se încarcă comentariile...
