PROFESORI DE NOTA ZECE: Oana Szleascan transformă învăţatul în plăcere

Oana Szleacsan îi învaţă pe copii engleza prin metode inedite, iar apoi le expune lucrările în târguri. Tânăra este profesoară de doar cinci ani, dar aduce un suflu nou învăţământului din Reşiţa, prin proiectele pe care le are.

Oana predă engleza la Şcoala de Beton din Reşiţa. Unitatea de învăţământ este amplasată într-o zonă în care locuiesc mulţi romi, dar asta nu a speriat-o şi nici nu a împiedicat-o să accepte catedra pe care a obţinut-o în urma titularizării. „Nu mă deranjează nimic la şcoala în care predau. Într-adevăr, sunt situaţii în care trebuie să muncesc mai mult cu copii care au nevoie de ajutorul meu, dar niciodată nu mi-am tratat elevii diferit. Indiferent de categoria socială din care provin, ei trebuie să muncească la fel de mult şi să înveţe ceea ce le predau”, povesteşte dăscăliţa.

Ca să îi determine să înveţe şi să îi ajute să reţină mai uşor, a găsit şi o metodă inedită de a-i stimula. „De exemplu, la ora de engleză în care am învăţat denumirea legumelor, le-am şi rulat din hârtie. Copiii au fost entuziasmaţi de faptul că fac şi ceva practic, pe lângă noţiunile teoretice”, a spus Oana.

Lucrări expuse la târg

Şi dacă elevii tot creează la ore, Oana este de părere că munca lor nu trebuie irosită. Astfel, de câte ori are ocazia organizează, alături de colegii săi, câte un târg sau expoziţie cu vânzare unde etalează operele de artă ale elevilor săi. „De fiecare sărbătoare mare, cum ar Crăciunul sau Paştele, facem felicitări pe care le vindem. Evident, preţurile sunt modice, dar ca idee elevii sunt mândri că munca lor este apreciată, iar asta este cel mai important”, subliniază Oana, care nu ar renunţa la învăţământ, în ciuda problemelor financiare ale dascălilor.

Învăţământul îi aduce noutăţi

Oana Szleacsan iubeşte învăţământul pentru că îi oferă ocazia să testeze lucruri noi la clasă. „Nicio zi nu este la fel. Te loveşti de situaţii diferite şi, în plus, trebuie să relaţionezi cu elevii. Nu îi cert, dar nici nu ne împrietenim foarte tare, pentru că risc ca într-o zi să nu mă mai asculte”, spune profesoara.