Portret: Mihai Fota a dat mingea pentru calul cu mânere

După experienţa mai puţin reuşită în ceea ce priveşte fotbalul, tânărul reşiţean a devenit campion al României la sărituri în anul 2010. Ca mai toţi băieţii de vârsta sa, Mihai Fota şi-a încercat înainte de toate norocul pe terenul de fotbal. Nu neapărat pentru că ar fi simţit o atracţie deosebită pentru sportul rege, dar tatăl său a văzut în el un viitor mare fotbalist.

„La vârsta de opt ani locuiam la bunici, în Dealul Crucii. Nu stăteam locului niciodată. Alergam peste tot şi eram plin de energie. Mama s-a gândit atunci să mă dea la sport. S-a tot gândit împreună cu tata ce mi s-ar potrivi mai bine. Tata a ales fotbal, dar mie nu mi-a prea plăcut. De fapt, nu prea le aveam cu mingea”, şi-a amintit tânărul.

Atras de gimnastică

Mihai şi-a pus ghetele în cui după numai o săptămână de antrenamente sub culorile echipei de copii a clubului Gloria Reşiţa. La doi paşi de stadionul din Govândari se află sala de gimnastică a Clubului Sportiv Şcolar Reşiţa. De aici au ajuns pe podiumurile mondiale, europene şi olimpice Daniel Popescu, Răzvan Şelariu sau Alin Jivan, gimnaşti pe care Mihai Fota îi urmărea cu mare atenţie pe micul ecran. A vrut să le calce pe urme şi a păşit curios în sala de gimnastică. „Dacă tata a zis că fotbalul nu e de mine, atunci m-a lăsat să încerc şi la gimnastică. Aici era altceva. M-am simţit mult mai bine, antrenorul a văzut că am calităţi şi am hotărât să mă apuc serios de treabă. Mi-aduc aminte şi acum primul meu concurs. Am ocupat locul 21, pentru că am fost copleşit de emoţii, dar această poziţie m-a ambiţionat şi mai tare”, a spus sportivul.

Titlu naţional

Prima medalie a venit la sărituri, la Campionatele Naţionale de la Bistriţa, dar cartea de vizită a gimnastului reşiţean mai cuprinde şi alte performanţe notabile. „Cel mai bun rezultat al meu a venit în 2010, când am câştigat titlul naţional la sărituri. Nu a fost deloc uşor. Au fost multe momente în care eram pe punctual de a renunţa. Părinţii mei m-au întors de fiecare dată din drum. Mă gândeam ca la 18 ani să renunţ, să urmez şi eu o facultate şi apoi să plec undeva în Europa”, a mai spus gimnastul.

Întrebări şi răspunsuri
Ai un model de gimnast pe care îl urmezi în carieră?
Nu neapărat. Îmi plac Drăgulescu şi Koczi şi încerc să iau de la ei ce e mai bun.

Care este aparatul tău preferat?
Cel mai bine mă simt la sărituri, dar îmi plac aproape la fel de mult solul şi inelele.

Care e cel mai important podium pe care te vezi?
Nu ştiu, e greu pentru mine pentru că nu am prins lotul olimpic de juniori. Doar Koczi a ajuns direct la lotul mare. Mi-ar plăcea să-i calc pe urme.

Ce-i place
„Îmi plac jocurile pe calculator, să ies afară cu prietenii mei şi îmi place să mă relaxez la ştrand sau la piscină. Antrenamentele îmi ocupă cea mai mare parte a timpului şi nu mai rămâne prea mult pentru alte lucruri”, a spus Mihai.

Ce nu-i place
„Nu-mi place să fiu trezit dimineaţa de cineva. De asemenea, nu-mi place să mi se spună pe un ton prea autoritar ce să fac şi nu-i agreez pe cei care îmi spun altfel decât în faţă ceea ce cred”, a mărturisit gimnastul.

Profil
Născut. 27 mai 1994, Reşiţa
Educaţie. Elev în clasa a X-a la Liceul „Traian Vuia“ din Reşiţa
Familie. Singur la părinţi
Ocupaţie. Gimnast la CSŞ Reşiţa