Patru foști ambasadori SUA în România, avertisment privind concesiile făcute lui Putin: „Hrăniți crocodilul, crezând că vă va mânca ultimii”

Patru foști ambasadori americani în România şi alți patru foști diplomați americani avertizează că Occidentul riscă să repete greșelile făcute de puterile europene în fața lui Hitler, dacă încearcă să obțină pacea în Ucraina prin concesii acordate lui Vladimir Putin.

Vladimir Putin ar trebui judecat după faptele sale, nu după declaraţii. Foto: AFP

Israel Hayom a publicat sâmbătă, 14 noiembrie, un articol în care reuneşte poziţia comună a  celor opt diplomaţi, care susțin că acceptarea revendicărilor Kremlinului nu va opri ambițiile teritoriale ale liderului rus, ci l-ar putea încuraja să continue agresiunea.

Îngrijorările lor pornesc de la o lecție a istoriei pe care o consideră esențială în actualul context: un agresor care obține ceea ce cere prin folosirea forței nu are motive să se oprească, iar concesiile făcute în numele unei păci rapide pot pregăti terenul pentru un conflict și mai amplu.

Pentru a explica acest risc, foștii diplomați recurg la o imagine folosită de Winston Churchill în critica sa la adresa politicii de conciliere:

 „Cel care practică politica de conciliere hrănește un crocodil, sperând că acesta îl va mânca ultimul”.

În opinia lor, Occidentul trebuie să-l judece pe Vladimir Putin după acțiunile sale, nu după declarațiile despre pace sau după impresia pe care o lasă în discuțiile cu liderii străini.

Cei opt diplomaţi sunt:

* Adrian Zuckerman a fost ambasador al SUA în România în timpul administrației Trump, între 2019 și 2021

* Mark Gitenstein a reprezentat Statele Unite la București între 2009 și 2012, în timpul administrației Obama, iar între 2022 și 2025 a fost ambasador al SUA la Uniunea Europeană, în administrația Biden

* Kathleen Kavalec a fost ambasadoare a SUA în România între 2023 și 2025, în timpul administrației Biden

*Jim Rosapepe a fost ambasador american în România între 1998 și 2001, în timpul administrației Clinton

* Ron Gidwitz a fost ambasador al SUA în Belgia între 2018 și 2021 și ambasador interimar la Uniunea Europeană între 2020 și 2021, în timpul administrației Trump.

* Jim Gilmore, fost guvernator al Virginiei, a fost ambasador al SUA la OSCE între 2019 și 2021.

* Bridget Brink a fost ambasadoare în Slovacia între 2019 și 2022, în timpul administrațiilor Trump și Biden, apoi în Ucraina între 2022 și 2025, în timpul administrației Biden.

* John Sullivan a fost adjunct al secretarului de stat între 2017 și 2019 și ambasador al SUA în Federația Rusă între 2020 și 2022, în timpul administrațiilor Trump și Biden.

De la garanțiile de securitate la invazia Ucrainei

Istoricul relației dintre Moscova și Kiev arată, susțin diplomaţii, de ce promisiunile Kremlinului nu pot fi luate drept garanții.

După destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a devenit independentă în 1991 și a moștenit al treilea arsenal nuclear ca mărime din lume. Trei ani mai târziu, a acceptat să renunțe la aceste arme în schimbul unor asigurări de securitate consemnate în Memorandumul de la Budapesta, semnat de Rusia, Statele Unite și Marea Britanie.

Moscova se angaja atunci să respecte independența, suveranitatea și granițele Ucrainei, însă aceste promisiuni nu au împiedicat-o să intervină militar în țara vecină.

În 2014, militari ruși fără însemne de identificare, cunoscuți drept „omuleții verzi”, au preluat controlul asupra Crimeei, anexată ulterior de Rusia, cu încălcarea dreptului internațional. În același timp, Moscova a sprijinit grupările separatiste înarmate din estul Ucrainei, iar conflictul din regiune s-a soldat cu mii de victime.

Opt ani mai târziu, la 24 februarie 2022, Putin a lansat invazia pe scară largă, justificând-o prin pretinsa nevoie de a proteja vorbitorii de limbă rusă, de a combate influența nazistă și de a înlătura amenințări la adresa securității Rusiei. Pentru semnatari, aceste explicații nu schimbă realitatea: Rusia a atacat un stat suveran, iar războiul continuă să aibă consecințe devastatoare.

Critici la adresa semnalelor transmise de Washington

Tocmai acest istoric îi face pe cei opt foști ambasadori să privească cu rezerve semnalele de apropiere față de Putin venite dinspre Washington. Ei îl dau ca exemplu pe emisarul american Steve Witkoff, care l-a descris pe liderul rus drept „un tip de treabă” și „foarte inteligent”, spunând că acesta își dorește pacea.

Impresiile personale nu pot înlocui, însă, evaluarea comportamentului unui lider, avertizează oficialii, mai ales când există un șir de acțiuni care le contrazic: invazia Georgiei din 2008, ocuparea Crimeei și implicarea în conflictul din Donbas în 2014, urmate de atacul asupra Ucrainei din 2022 și de loviturile care au vizat inclusiv civili și infrastructura civilă.

Din această perspectivă, relaxarea sancțiunilor înaintea unor progrese concrete către pace ar transmite un semnal greșit Moscovei.

Foștii diplomați critică în special măsurile anunțate de administrația Trump în octombrie 2026, când Rusia își intensifica atacurile asupra Ucrainei: planul de achiziționare a 300.000 de tone de motorină rusească, relaxarea temporară a restricțiilor americane privind importurile de acest tip și suspendarea unor sancțiuni și taxe vamale prevăzute de Legea Graham din 2026.

În același context, presa din Israel citează o relatare Reuters potrivit căreia oficiali ai Pentagonului le-ar fi cerut în privat unor aliați europeni, între care Lituania, Letonia și Estonia, să-și tempereze criticile publice la adresa Rusiei.

Astfel de gesturi, spun ei, slăbesc presiunea asupra Kremlinului și afectează unitatea aliaților occidentali, oferind Moscovei sprijin economic și diplomatic în timp ce trupele sale continuă să ocupe teritorii ucrainene și să atace orașe.

La fel de riscantă li se pare și presiunea exercitată asupra Kievului pentru a accepta pierderi teritoriale. Ucraina nu a declanșat războiul, ci este țara invadată, cea care a pierdut teritorii și ai cărei cetățeni sunt uciși.

Dacă i se cere să cedeze pământ, în timp ce Rusiei i se oferă stimulente, responsabilitatea este mutată de la agresor la victimă, iar Putin poate înțelege că prelungirea violențelor îi îmbunătățește poziția la negocieri.

O asemenea înțelegere ar putea opri temporar luptele, dar nu ar oferi garanții că Rusia nu va încerca să-și extindă agresiunea. De aici și paralela pe care autorii o fac cu politica europeană din anii '30.

Lecția Acordului de la München

După ce a ajuns la putere în 1933, Hitler a eliminat instituțiile democratice, a refăcut armata germană și a început să urmărească extinderea teritoriului Germaniei. În 1936, trupele germane au remilitarizat Renania, încălcând Tratatul de la Versailles, iar în martie 1938 Germania a anexat Austria.

Câteva luni mai târziu, Marea Britanie și Franța au acceptat revendicările lui Hitler asupra regiunii Sudete din Cehoslovacia, locuită în mare parte de vorbitori de limbă germană.

Acordul de la München a fost prezentat drept o soluție pentru păstrarea păcii, însă nu l-a oprit pe liderul nazist: în martie 1939, acesta a ocupat restul teritoriilor cehe, iar la 1 septembrie a invadat Polonia, declanșând Al Doilea Război Mondial.

Cu pecizarea clară că Rusia lui Vladimir Putin și Germania nazistă nu sunt regimuri identice și că paralela nu trebuie dusă dincolo de lecția politică pe care o oferă, cei opt diplomaţi atrag atenția asupra riscului ca cedările în fața unui stat agresor să fie interpretate drept slăbiciune și să încurajeze noi revendicări.

În cazul Ucrainei, avertizează ei, concesiile făcute Kremlinului ar putea duce la amenințări și chiar la atacuri împotriva unor state membre NATO, extinzând războiul în Europa și punând Statele Unite în situația de a interveni direct pentru a-și apăra securitatea și interesele economice.

„Suferința civililor nu trebuie să devină o monedă de schimb”

Dincolo de calculele strategice și de negocierile privind granițele, scei opt diplomaţi atrag atenţia şi asupra costului uman al invaziei. Războiul înseamnă civili uciși, locuințe distruse, familii strămutate și comunități care trăiesc sub ocupație.

„Suferința civililor nu trebuie să devină niciodată o monedă de schimb în negocierile dintre guverne”, transmit este opinia comună a celor opt diplomaţi citaţi.

Suveranitatea și integritatea teritorială ar trebui să rămână principii de la care statele occidentale să nu se abată, iar agresiunea și crimele de război să aibă consecințe. În opinia lor, oboseala provocată de conflict și dorința de a obține acorduri rapide nu trebuie să ducă la abandonarea acestor reguli.