Nicu Novac, renumitul solist de muzică populară, este pasionat de vânătoare

Pasiunea pentru vânătoare, a completat personalitatea artistului bănăţean Nicu Novac. Fiecare sezon este o oportunitate unică de a petrece alături de prieteni momente memorabile la o partidă de vânătoare.

Nicu Novac, unul dintre cei mai cunoscuţi interpreţi de muzică populară din România, se mândreşte că este vânător, încă din anul 1985. Artistul spune că asociează acest sport cu arta. „Vânătoarea are o vechime de mii de ani. Să fii un vânător adevărat este o artă pentru faptul că atunci când stai la pândă, toate simţurile tale şi comportamentul tău se amplifică“, a spus artistul. Nicu Novac recunoaşte că practică un sport blamat de multă lume, dar spune că nu se încadrează în acea categorie de vânători-măcelari. Pentru Nicu Novac sunt importante şi evenimentele de la finalul unei partide devânătoare, când fiecare vânător oferă prietenilor bunătăţi culinare din propria gospodărie.

Mistreţ uriaş

Nicu Novac spune că fiecare sezon de vânătoare are farmecul lui, dar, ca orice vânător care se respectă, merge mai des la cea de mistreţi. Printre exemplarele care i-au rămas în minte se numără unul de peste 200 de kilograme, iar trofeul ar fi de medalie, dar artistul nu a a participat la niciun concurs specific.

„Îmi aduc aminte că era o toamnă târzie în pădurile Aninei şi peisajul era minunat. Am stat până ce mistreţul a ajuns în bătaia puştii şi am tras două focuri“, a povestit Nicu Novac. Şi pentru că pasiunea lui pentru vânătoare este intensă, fiecare album al său conţine câte o doină vânătorească. „Pregătesc un material pentru anul acesta. Sper să fie cât mai repede gata şi pentru că am făcut o traţie din a include pe fiecare ablbun câte o doină specifică vânătorii, nici acum nu fac excepţie“, a mai spus Nicu Novac.

Mergea la vânătoare cu tatăl său

Artistul povesteşte că îşi dorea mult să meargă cu tatăl său la vănătoare, iar în noaptea precedentă unei partide, la un foc de tabără, şi-a întrebat tatăl cine va întreţine focul. Răspunsul a fost „Golea“. Printre ortaci nu era nimeni cu acest nume, iar în miez de noapte a realizat că era vorba de un joc de cuvinte, Golea fiind cel care nu avea pe el haine suficiente.