Loren Opriş este tânărul care trăieşte viaţa numai la extrem

Reşiţeanul este amator de sporturi extreme, iar cea mai mare satisfacţie o are atunci când testează cele mai periculoase trasee stâncoase din Carpaţi. Atras tot mai mult de zonele muntoase, de expediţii şi plimbări pe traseele montane, Loren participa în fiecare vacanţă de vară sau de iarnă în excursii.

Loren a urcat pe munte încă din primul an de viaţă. „Nu ştiam foarte multe la acea vârstă. Mergeam cu mama şi cu tata mereu pe muntele Semenic. Am fost obişnuit cu înălţimile de mic”, a povestit elevul.

Atras tot mai mult de zonele muntoase, de expediţii şi plimbări pe traseele montane, Loren participa în fiecare vacanţă de vară sau de iarnă în excursii. La 11 ani a mers într-o expediţie în Moldova în Obcinele Bucovinei în compania Ucăi Marinescu, una dintre cele mai importante exploratoare din România. „Am stat o saptamână. Am traversat cele trei Obcine pe jos cu ditamai ghiozdanul în spate şi făceam tot felul de popasuri în munţi, la gazde. Eram un grup de 10 copii. A fost palpitant pentru acea vârstă. Era drum forestier şi trebuia să fim atenţi la fiecare pas”, şi-a amintit Loren.

Prima stâncă escaladată

Dorinţa de a descoperi tot mai mult frumuseţile naturii, dar şi setea de adrenalină l-a împins pe  reşiţean tot mai mult spre acest domeniu. Prima coborâre pe stâncă pe care tânărul a înfruntat-o a fost la vârsta de 14 ani, când vacanţa din munţii Parâng s-a trasformat într-o adevărată aventură printre stânci şi trasee înguste. „De mic am avut această dorinţă, să îmi testez calităţile în situaţii limită, dar într-un peisaj spectaculos. Prima încercare de a escalada o stâncă a fost în zona Dâmbovicioara. Eram împreună cu o trupă de salvamontişti din Câmpulung Muscel şi a trebuit să ne căţărăm pe o stâncă”, a explicat Loren.

Prima urcare a fost un eşec. Nu a reuşit să urce, dar a încercat şi a doua oară. „A fost palpitant. Am reşit să urc până la urmă şi am coborât prin alunecare deasupra unei corzi. Tot în acea perioadă, cel mai interesant mi s-a părut traversarea între două stânci pe o frânghie, adică în stilul tiroliană. Nu a fost la o înălţime foarte mare însă a fost distracţie”, a spus reşiţeanul.

Fiecare an înseamnă o nouă provocare pentru Loren. Tânărul spune că astfel de experienţe merită trăite pentru că România ascunde zeci de trasee şi locaţii spectaculoase. Piatra Caraiului, Sfinxul şi Babele sunt preferatele elevului care trăieşte la maximum fiecare expediţie.

Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cel mai palpitant traseu de schi pe care te-ai aventurat?
A fost în Austria acum două ierni, când am fost cu părinţii. Acolo sunt foarte multe pârtii. Cea pe care au m-am simţit foarte bine a fost pârtia „neagră”, cu un grad mare de dificultate.

De ce ai ales un profil filologic la liceu?
Mi-au plăcut mai mult materiile. Pentru că ai de învăţat mai multe şi vreau să merg mai departe pe management şi marketing . Un astfel de profil te ajută foarte mult şi pentru că îţi dezvoltă cultura.

Eşti adeptul unui stil de schi mai neobişnuit, de ce?
Mă plictisesc să merg normal pe pârtie şi atunci aleg trasee în afara acesteia. Este mult mai periculos, niciodată nu ştii care va fi următorul obstacol şi eşti în acţiune mereu.

Ce-i place
„Îmi plac plimbările  pentru că e un mod foarte bun de relaxare şi de recreere. Îmi plac iarna săriturile pe trambulină sunt foarte antrenante şi pline de adrenalină. Îmi plac afacerile şi tocmai din acest motiv vreau să urmez o facultate în domeniul managementului. Şi îmi place să dezvolt proiecte care ştiu că sunt gândite de mine”.

Ce nu-i place
„Nu îmi place să fiu angajat. Nu îmi place să primesc indicaţii, le ascult, dar nu îmi place să mi se impună lucruri, îmi place să fac lucrurile aşa cum le simt eu. Nu îmi place aglomeraţia. Nu îmi place politica, pentru că mi se pare un domeniu de activitate care face destul de mult rău”.

Profil
NĂSCUT. 7.04 1992 la Reşiţa.
EDUCAŢIE. Colegiul Naţional  I.L Caragiale din Bucureşti în clasa a 11-a la filologie.