Durerea a învăţat-o pe Veronica Bancu să se apropie de oameni

Veronica Bancu iubeşte să comunice, deşi propria sa familie a respins-o încă de la vâsta de trei ani. Tânăra are 24 de ani şi cel mai tare îi place să comunice cu oamenii şi să îi vindece de gândurile rele care le trec prin minte.

Veronica Bancu are 24 de ani, iar până acum doi ani nu a pus piciorul în vreun oraş al ţării. Pentru că a fost abandonată chiar în maternitate de mama ei, Veronica a ajuns la Centrul de Plasament din Zăgujeni, unde s-a maturizat în rând cu alţi copii, abandonaţi, la fel ca şi ea. „Familia mea a luat legătura cu mine, dar nu vreau să mă reîntorc lângă mama mea, pentru că mă simt în plus. Poate sună absurd, dar este ceea ce cred eu. Păstrez legătura numai cu o soră”, a povestit Veronica, zâmbind dureros.

Pentru că nu a avut o familie de care să se apropie, tânăra s-a ataşat de prietenii ei din Caransebeş foarte tare. „Am crescut la Centrul de Plasament din Zăgujeni, iar Caransebeşul este foarte aproape. Am mulţi prieteni acolo. În weekenduri facem drumeţii împreună şi nu pierdem nicio secundă fără să facem ceva din ceea ce ne place”, a declarat Veronica Bancu pentru Ziarul „Adevărul de Seară” Reşiţa.

Iubeşte voluntariatul 

Tânăra de 24 de ani este prinsă în tot felul de acţiuni, dar şi implicată în voluntariat. Asta în contextul în care pentru majoritate oamenilor, voluntariatul este încă un concept. „Am lucrat ca şi voluntar la un centru din Caransebeş, dar când am devenit studentă, am mai rărit-o cu acţiunile de voluntariat”, a spus tânăra, care acum este foarte preocupată de şcoală. Persoanele care lucrează cu ea au numai cuvinte de laudă. Şefa serviciului rezidenţial unde tânăra locuieşte este surprinsă de deschiderea pe care tânăra o manifestă în raport cu lumea.

„Este sufletistă, îi ajută pe copiii cei mici din  lecţii şi iubeşte să întindă o mână de ajutor oricui o cere”, a spus Andreş Dorina, şeful centrului rezindenţial, care povesteşte că Veronica s-a adaptat foarte bine la Reşiţa, deşi până în urmă cu doi ani a locuit doar la Zăgujeni, acolo unde a fost instituţionalizată. Pentru Veronica, autorităţile statului nu au reuşit să îi găsească niciodată o familie care să o adopte.