Daniel Goian este tânărul fotbalist pasionat de kickboxing

Tânărul practică sportul de contact din copilărie, iubeşte competiţiile şi crede că fiecare zi din viaţa lui este una specială. Daniel Goian joacă fotbal de puţin timp, însă s-a dovedit a fi un talent înăscut. Tânărul a reuşit repede să îi ajungă din urmă pe colegii săi şi să arate că vrea să facă performaţă.

Profil:
Născut: 29.07.1992
Studii: Colegiul Economic al Banatului Montan, la profilul turism
Ocupaţie: Fotbalist
Familie: Mai are un frate

 De trei ani el joacă fotbal. În prezent, Daniel este omul din apărare al echipei din Glimboca. Tânărul este preocupat şi de studii. Este în clasa a 12-a la Colegiul Banatului Montan şi învaţă turismul, specializare pe care spune că a ales-o pentru că îi plac călătoriile şi vrea să vadă lumea. Când vine vorba de pasiuni, el spune că îi plac sporturile de contact. Încă de la o vârstă fragedă şi-a manifestat pasiunea pentru karate. „Am mers la karate la vârsta de şapte ani. Mama a fost cea care mi-a inspirat această pasiune, ea fiind foarte pasionată de acest gen de activitate. Mergeam încă de la vârsta de trei ani, eram familiarizat cu acest sport, însă eram prea mic să fac faţă provocărilor”, a spus acesta.

Imita figuri de scenă

Fiecare zi era specială pentru reşiţean. Inspirat de cei din jurul său, dar şi de filmele cu Bruce Lee, tânărul nu rata nici o „bătaie” la antrenamente. „Eram mic, dar imitam figurile binecunoscutului Bruce Lee. Erau filmele mele preferate, memoram schemele şi le repetam prin casă. La antrenamente îmi plăcea, sincer, chimonoul. Eu nu îl vedeam ca un sport de performanţă, pentru mine era mai mult pasiune”, a explicat fotbalistul.

Daniel a practicat karate până când a obţinut o centură albastră, apoi a început să urmărească kick boxing, tot un sport de contact, pe care tânărul preferă să îl studieze la meciurile de la televizor. „Am renunţat la karate pentru că aşa am considerat la momentul acela. Deşi abia aşteptam să treacă ziua să pot să mă duc la sală, atenţia mea era acaparată în totalitate de kick boxing. Este puţin altceva şi este un sport deosebit”, a explicat tânărul.

Pacifist din fire 

Deşi este pasionat de sporturile de contact, Daniel nu este adeptul bătăilor. „Chiar dacă am făcut patru ani de karate şi îmi plac luptele, nu îmi place să mă bat în viaţa de zi cu zi. Urmăresc meciuri săptămânale la televizor de kick boxing şi sunt atent la toate detaliile, dar nu pentru a le folosi eu, personal, într-o potenţială bătaie cu altcineva”, a spus Daniel.

Reşiţeanul spune că pentrul el sportul de contact rămâne doar o pasiune, iar activitatea de bază în acest moment este fotbalul. „Mă concentrez pe fotbal în momentul de faţă. Sper să reuşesc să am un parcurs bun aici şi, de ce nu, să pot să evoluez şi peste hotare”, a încheiat acesta.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum ai ajuns să practici fotbalul de abia la vârsta de 15 ani?
A fost pur şi simplu o întâmplare. Ca orice copil, jucam fotbal la bloc, mergeam la meciuri, dar nu m-am gândit să şi merg la o echipă. La 15 ani, am fost convins de doi prieteni să merg la fotbal. Ei jucau de 10 ani de zile. Mi-a plăcut. Am avut noroc pentru că am primit încredere de la antrenor, iar acum vreau să continuu.

Ce ţi se pare interesant la luptele de contact?
Consider că băieţii îşi îndreaptă atenţia mai mult spre această zonă dură. Este un sport care defineşte masculinitatea. Cei care sunt în ring pot fi nişte exemple foarte bune pentru atitudinea pe care o afişează.

Ce îi place?
Îmi plac foare mult călătoriile şi aş vrea să ajung în Bora Bora sau Dubai, pentru că sunt nişte destinaţii unde poţi vedea foarte multe lucruri interesante. Îmi mai place muzica, ascult în special hip hop şi house. Sunt adeptul filmelor de comedie, pentru că îţi induc o stare de bine.

Ce nu îţi place?
Nu îmi plac persoanele care mă vorbesc pe la spate şi nu au curajul să vină să mă înfrunte, atunci când au ceva de obiectat. Nu îmi place să pierd, pentru că mereu mă pregătesc şi încerc să am cele mai bune rezultate.