Cum şi-au pierdut numele unele localităţi din Banat. Printre motive: pudoarea şi regimurile politice

Una din măsurile pe care le-au luat comuniştii când au ajuns la putere a fost schimbarea numelor unor localităţi, despre care considerau că nu se potrivesc în noua epocă pe care o pregăteau.

Istoricul reşiţean Mircea Rusnac a realizat un studiu despre acest fenomen şi consideră că cele mai multe localităţi au primit nume care nu aveau nicio legătură cu trecutul şi tradiţiile lor. Rusnac dă exemplu un oraş din Caraş-Severin, care şi-a schimbat denumirea pentru că purta un nume ce coincidea cu cel al unui rege al României.

“După schimbarea graniţelor din 1919, dar mai ales în perioada comunistă, o serie de localităţi bănăţene au fost rebotezate, probabil cu intenţia de a avea o rezonanţă mai neaoşă, însă de cele mai multe ori denumirile căpătate nu aveau nicio legătură cu tradiţiile şi cu trecutul lor.

Poate cel mai frapant este cazul oraşului Oţelu Roşu, botezat astfel în 1948 datorită faptului că vechiul său nume, Ferdinand, coincidea cu cel al unui rege al României. În realitate, regele şi localitatea respectivă nu aveau nimic în comun, toponimul fiind mult anterior personalităţii în cauză”, arată istoricul bănăţean.

Acesta mai vorbeşte despre cazurile „românizări” ale titulaturilor unor localităţi cu denumiri provenite din limbile celorlalte etnii ale Banatului. Astfel, Traunau a devenit peste noapte Aluniş, Ogradena Nouă s-a transformat în Baia Nouă, Uisenteş a devenit Dumbrăviţa, Ciavoş – Grănicerii, Tolvadia – Livezile, Ohaba Sârbească – Ohaba Română, Lighet – Pădureni, Medveş – Urseni.

Rusnac spune că la baza acestor schimbări au stat de multe ori şi motive de pudoare.

“Vechi denumiri considerate probabil impudice au lăsat locul altora mai «decente». Enumerăm: Băseşti – Begheiu Mic, Maidan – Brădişoru de Jos, Armadia – Cireşu Mic, Goizeşti – Colonia Fabricii, Chizdia – Coşarii, Beşenova Veche şi Nouă – Dudeştii Vechi şi Noi, Cacova – Grădinari, Sâlha – Gruni, Crâjma – Măgura, Valea Boului – Păltiniş, Omor şi Omoru Mic – Roviniţa Mare şi Roviniţa Mică, Cârpa – Valea Timişului. Tot din motive de pudoare, trei localităţi denumite Jidovin, Jădani şi Jadani au fost rebotezate Berzovia, Corneşti şi Cruceni“, afirmă istoricul.

În Banat mai există însă şi câteva localităţi care au fost rebotezate primind numele unei personalităţi care s-a născut pe acele tărâmuri şi în această situaţie are fi: Căvăran a devenit Constantin Daicoviciu, Rudăria – Eftimie Murgu, Bujoru – Traian Vuia şi Satu Mic – Victor Vlad Delamarina.

Istoricul bănăţean precizează că şi în Banatul sârbesc a fost urmată o politică similară, poate nu la fel de amplă. Aici cel mai cunoscut caz este cel al oraşului principal, fost Becicherecu Mare, actual Zrenjanin. De asemenea, Franzfeld a devenit Kačarevo, Karlsdorf – Banatski Karlovac, Beodra – Novo Miloševo, Modoş – Jaša Tomić, Törökkanizsa – Novi Kneževac, Toracu Mare şi Toracu Mic au fost unificate sub denumirea de Begejci.

“În acest mod, o componentă importantă a aerului bănăţean tradiţional a dispărut în mod fortuit, prin simple decizii ale unor regimuri politice trecătoare. Cum am precizat, cazurile sunt cu siguranţă mai numeroase. Însă le-am menţionat pe cele pe care le-am putut încă identifica, pentru ca măcar prin aceste rânduri amintirea unui mod de viaţă tradiţional bănăţean să nu dispară”, este concluzia istoricului Mircea Rusnac.