Bogdan Nicola iubeşte jocul cu focul

Tânărul născut la Alba este primul care sare în lupta cu flăcările la incendii. Nu mai are emoţii, deşi la prima intervenţie i-au dat lacrimile. Devine neliniştit de fiecare dată când aude alarma, pentru că ştie că trebuie să salveze, din nou, o viaţă de om.

Profil:

Născut. 15.01.1984, Câmpeni, judeţul Alba
Educaţie. Student anul III, Facultatea de Administraţie Publică din cadrul Universităţii „Eftimie Murgu” Reşiţa
Job. Subofiţer operativ principal, servant, în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic”
Familie. Necăsătorit

Bogdan Nicola este pompierul care intră primul în flăcări. Îşi iubeşte meseria la fel de mult ca pe fiinţa care l-a adus pe lume şi nu ar renunţa la ceea ce face nici dacă i s-ar propune o funcţie de conducere. Povestea lui a început în anul 2004, când a trebuit să facă stagiul militar.
„Am ales să fac armata la pompieri pentru că eram aproape de casă. Nu ştiam nimic despre ce presupune munca celor care luptă cu flăcările sau despre armată, dar chiar de la primele intervenţii am ştiut că aceasta va fi meseria mea. În primele luni, am făcut pregătire, apoi am început să ies pe teren“.

I-au dat lacrimile când a auzit sirenele

„Îmi amintesc că atunci când am avut prima intervenţie, am avut emoţii foarte mari, iar când am auzit sirenele mi-au dat lacrimile”, a spus tânărul pompier. Bogdan a învăţat treptat tot ceea ce trebuie să facă. La început nu a fost lăsat să intre în foc, dar în timp a prins curajul necesar de a face acest lucru. În anul 2005 a terminat armata, iar în 2006 s-a reîntors la Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” ca şi angajat. „De aici a început adevărata mea meserie. Mi-a plăcut atât de mult armata şi ceee ce am făcut, încât nu am putut să stau departe de Inspectorat. Cum s-au scos la concurs primele posturi, am participat şi am reuşit. Cred că a fost unul dintre cele mai fericite momente ale vieţii mele. Acum pot să spun că am o viaţă palpitantă, iar faptul că fac cu plăcere meseria este minunat. Nu simt greutăţile, serviciul nu este o povară”, a explicat Bogdan.

Pasiune pentru flăcări

Bogdan recunoaşte că nu se teme de flăcări şi, cu cât acestea sunt mai mari, dorinţa lui de a le ţine piept este mai intensă. „Nu mă sperie flăcările. Important este că noi suntem o echipă. Suntem patru servanţi, comandantul şi şoferul. Toţi avem grijă unii de alţii şi cooperăm. Eu deschid calea, ei mă asigură. Eu trebuie să verific dacă după flăcări este posibil să existe o substanţă care ar putea exploda, dacă sunt pereţi sau grinzi care ar putea să cadă pe noi. Trebuie să fim precauţi”, a explicat servantul.

Bogdan a învăţat să ştie ce arde după culoarea flăcărilor sau după mirosul care se degajă. Deciziile le ia, alături de colegi, la locul intervenţiei, dar acest lucru nu-i împiedică să pună la cale un mic plan de bătaie, chiar din momentul în care pleacă spre locul cuprins de flăcări.

Întrebări şi răspunsuri

Cum comunicaţi între voi?
Avem o tehnică de comunicare bine pusă la punct. Vorbim prin semne şi semnale.

Care a fost cea mai dificilă intervenţie?
La începutul acestui an, un incediu la Cuptoare. Luase foc o locuinţă. Am urcat în pod să vedem ce este pe acolo, mansarda ardea. Au căzut grinzile peste noi.

Ce faci în timpul liber?
Stau cu prietenii. Îmi place să fiu înconjurat de prieteni, nu-mi place singurătatea. Fac mult sport. Obişnuiesc să joc fotbal. Am jucat şi când eram mic. Atunci visam să devin fotbalist şi să joc la Rapid.

Ce-i place

„Îmi place meseria mea. Îmi place ceea ce fac. Îmi place sinceritatea. Îmi place să «devorez» filme“.

Ce nu-i place

„Nu-mi plac oamenii care sunt invidioşi şi nici oamenii care sunt prea mândri de ei. Nu-mi plac oamenii care nu au cuvânt“.