Exclusiv Singurul scenariu în care SUA și Iranul ar putea depune armele în 2026 - Analiza unui expert român în Orientul Mijlociu

Statele Unite și Iranul sunt aparent blocate într-un conflict de uzură, dar chiar și așa ar exista posibilitatea unui compromis. Ioana Constantin- Bercean, expertă în Orientul Mijlociu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, ce lipsește încă pentru un acord și cât ar mai putea să dureze războiul.

Explozii în Teheran, Iran. FOTO: Profimedia

Statele Unite ale Americii și Iranul sunt angajate într-un conflict brutal armat, în care cele două beligerante, la care se adaugă aliatul SUA, Israel, caută să-și provoace cât mai mari daune. Dr. Ioana Constantin- Bercean consideră că este greu să se ajungă la un acord, dar nu imposibil.

Chiar dacă șansele ca un acord să se materializeze în următoarele zile sau săptămâni sunt foarte mici, pe termen mediu și lung există câteva ferestre de oportunitate pentru o înțelegere, cu condiția ca negociatorii americani să renunțe la abordarea jocului cu sumă zero și înțeleagă noua doctrină iraniană, precum și greșelile de calcul recente.

De unde s-a pornit

Un posibil pas de plecare ar fi cele 15 puncte discutate în cadrul negocierilor de la Geneva, dintre Statele Unite ale Americii și Iran, când se părea că se va ajunge chiar la un acord. Deși cele 15 puncte sunt, potrivit Ioanei Constantin-Bercean, mult mai puțin cuprinzătoare decât vechiul acord semnat cu Barack Obama în iulie 2015, acestea ar fi putut reprezenta un fundament pentru o înțelegere care ar putea deveni realitate în următoarele luni, deși negocierile au fost mai degrabă gestionate defectuos. Ea subliniază că iranienii au fost, la un moment dat, deschiși către propunerile americane, însă lipsa de consistență a Washingtonului a condus la încetarea procesului de negociere.

„Dacă s-a plecat la drum cu obiectivul de „schimbare a regimului” și de anihilare a programului nuclear, trei zile mai târziu, Secretarul Apărării al SUA, Pete Hegseth, a declarat că americanii nu doresc să schimbe regimul, nici să democratizeze Iranul, ci vor să distrugă capabilitățile navale și aeriene - ceea ce s-a și întâmplat. Dacă obiectivele au fost îndeplinite, de ce mai avem un război? Cât despre cele 15 puncte, în mod paradoxal, cine le-a analizat mai atent, a observat că acestea sunt doar o mică parte din ceea ce prevedea acordul anterior, JCPOA (Joint Comprehensive Plan of Action). Acest plan în 15 puncte nu acoperă nici măcar un sfert din acordul nuclear anterior. Asta poate însemna că Donald Trump, prin retragerea din acord, în mai 2018, a vrut doar să anuleze JCPOA pur și simplu pentru că a fost negociat și semnat de predecesorul său, fostul președinte Barack Obama. Și chiar dacă a promis «un acord mai bun», actuala propunere este un plan mult mai slab în termeni de verificare și control”, spune Ioana Constantin-Bercean.

Toată lumea s-a pregătit de război

La fel cum Iranul s-a pregătit cu mult timp înainte pentru acest război, americanii ar fi pregătit operațiunea militară de mai multă vreme. Ioana Constantin-Bercean avansează ipoteza că discuțiile de la Geneva ar fi fost doar un pretext pentru ca americanii să poată pregăti în detaliu acțiunea militară.

„Acest război împotriva Iranului pare să fi fost gândit de ceva vreme. Este foarte posibil ca negocierile să nu fi fost decât o perioadă în care America și Israelul să câștige timp pentru a-și evalua opțiunile militare. Planurile de război cu Iranul sunt pe masa Pentagonului de cel puțin 30 de ani, dar generalii americani i-au sfătuit președinții anteriori împotriva unui conflict direct, deoarece șansele unei victorii decisive sunt mici”, mai spune experta.

Ioana Constantin-Bercean este de acord cu analiștii politici și cei militari de pretutindeni, inclusiv din Statele Unite, care au atras atenția că americanii au intrat într-un război inutil, care nu poate decât să aducă mari probleme și pierderi serioase.

„Vedem ce se întâmplă acum: în ciuda declarațiilor despre anihilarea stocurilor de rachete, Iranul în continuare ripostează, lansează rachete și distruge obiective de pe teritoriul statelor din Golf care găzduiesc baze americane. Avem o deteriorare gravă a infrastructurii energetice, în special în Qatar, unde se estimează că va fi nevoie de minim 5 ani pentru refacerea uzinei «Ras Laffan»”, adaugă ea.

În același timp, Iranul s-a pregătit pentru acest război în ultimele trei decenii, timp în care a avut ocazia să pună la punct toate detaliile, inclusiv să își asigure un important stoc de arme și muniție, care se dovedește vital în prezent.

„Iranul se pregătește pentru acest război de peste 30 de ani. Și-a construit de acum cunoscuta doctrină mozaic, a construit și finanțat o rețea regională de grupări proxy fidele, de la Hezbollah, în Liban, la milițiile șiite, în Irak, sau Brigăzile Liwa Fatemiyoun din Afganistan. Deși se spunea că Hezbollah a fost anihilat anul trecut, vedem acum Israelul executând o invazie la sol în Liban pentru a demantela această structură”, mai spune experta.

Cine ar fi  pionul necesar pentru „revigorarea încrederii”

Printre condițiile necesare ajungerii la un acord ar fi ca echipa de negociatori a Statelor Unite să fie schimbată. Ioana Constantin-Bercean îl identifică pe vicepreședintele Statelor Unite, JD Vance, ca fiind figura capabilă să spargă gheața. Așa cum de altfel a transmis și Teheranul, JD Vance ar putea fi acceptat ca interlocutor datorită poziționării sale mai puțin belicoase.

Ioana Constantin-Bercean. FOTO: Facebook

„Iranul a lăsat să se înțeleagă că vicepreședintele J.D. Vance ar putea fi unul dintre partenerii de discuție. Domnia sa a fost extras din tot discursul acesta foarte războinic și iată că reapare în momentul în care se vorbește despre negocieri, despre acorduri, despre o posibilă pace. Asta înseamnă că vicepreședintele american ar îndeplini acele calități sau acele cerințe pe care electoratul republican și chiar și cel democrat le-ar avea”, consideră Ioana Bercean-Constantin.

Însă nici măcar așa nu există vreo garanție că se va ajunge la o înțelegere foarte curând. Experta avertizează că succesul lui Vance depinde de înțelegerea faptului că încrederea în Orientul Mijlociu se câștigă foarte greu și se pierde foarte repede. Or încrederea iranienilor în intențiile americane s-a pierdut ca urmare a „bombardării” diplomației nucleare de două ori: în iunie 2025 și în februarie 2026.

Concesia nucleară: Semnalul ignorat de americani

Un punct-cheie pentru un viitor acord este modul în care este gestionat stocul de uraniu îmbogățit. Ioana Constantin-Bercean susține că Iranul a oferit deja o deschidere care a fost interpretată eronat de negociatorii precedenți.

„Mulți negociatori din domeniul nuclear spun, de fapt, că iranienii i-ar fi anunțat că au acea cantitate de uraniu îmbogățit 60% în ideea de a fi fie depozitat în altă parte - sigur, Rusia s-a oferit - fie pentru a le aduce la cunoștință americanilor că acesta este stocul pe care ei îl au și sunt dispuși să negocieze viitoarea gestionare a lui.”

Ea critică abordarea superficială a echipei Witkoff-Kushner, care a dus, de altfel, la eșecul negocierilor de până acum.

„Interpretarea pe care Steve Witkoff a dat-o faptului că iranienii au admis posesia celor aproximativ 450 kg uraniu îmbogățit, a fost complet eronată. Domnul Witkoff a apreciat că iranienii s-au lăudat cu acel stoc, nu că l-ar fi pus pe lista de obiective negociabile. De altfel, mai mulți analiști americani, inclusiv fostul consilier pe probleme de securitate al administrației Biden, Jake Sullivan, a apreciat că interpretarea lui Steve Witkoff nu a fost conformă cu realitatea”, este opinia Ioanei Bercean-Constantin.

De ce e atât de greu de ajuns la o înțelegere

În opinia sa, va fi foarte complicat ca cele două tabere să ajungă la un acord, iar președintele Donald Trump ar putea să apeleze la un șiretlic pentru a „vinde” publicului american cât mai bine orice fel de înțelegere cu Teheranul.

„Un eventual acord va fi foarte complicat. Administrația Trump va trebui să «vândă» acest război ca pe o victorie netă și să explice de ce l-a început, atâta vreme cât regimul de la Teheran nu a fost schimbat. Este adevărat că liderii cunoscuți anterior au fost uciși încă din prima zi a războiului, însă cei care i-au înlocuit sunt emanația aceluiași regim de factură militară, cu unele aspecte religioase. Iranul, la rândul său, are o dublă problemă. În primul rând este vorba despre cea internă, întrucât noua conducere a Republicii Islamice, cu excepția președintelui Masoud Pezeshkian și a fostului președinte Hassan Rouhani, care pare să redevină o figură în forul decizional-diplomatic, este formată din oameni proveniți din IRGC (Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice), tineri crescuți într-o retorică foarte agresivă, cu o gândire strict militară, mult mai greu de gestionat decât vechea conducere religioasă care, în momente cruciale pentru Iran a demonstrat un anume fel de flexibilitate pragmatică. Tot pe plan intern mai trebuie, sau va trebui, la finalul războiului, gestionată și problemă economică: populația iraniană ar putea cere socoteală regimului pentru falimentul economic și deprecierea monedei, cauzate de corupția profundă a regimului și de direcționarea veniturilor obținute din exportul de petrol către rețeaua regională a grupărilor fidele Teheranului. Aproximativ 50-60% din populație își dorește schimbarea formei de guvernare, în jur de 15-20% sunt iranieni fideli ideii de Republică Islamică, iar restul ar putea fi indiferenți față de forma de guvernare, însă toată populația este preocupată de supraviețuirea economică”, explică Ioana Constantin-Bercean.

Asta înseamnă și că, atunci când va fi încheiată o înțelegere, compromisul nu va fi unul de „prietenie”, ci unul dictat de epuizare, mai spune ea. Asta cu atât mai mult cu cât, în mod normal, în ciuda retoricii dure, ambele părți au motive economice și politice urgente pentru a opri conflictul.

Problema cu care s-ar putea confrunta Israel

Experta aduce în discuție și un alt aspect, care aparent este neclar. Este vorba despre situația Israelului de după război. Ioana Constantin-Bercean crede că există riscul ca statul evreu să aibă de pătimit în perioada imediat următoare.

„Un alt aspect ignorat în analizele zilnice este cel despre securitatea Israelului în scenariul post factum. Dacă americanii se retrag subit, Israelul rămâne vulnerabil în fața unui Iran care s-a dovedit mai puternic decât se anticipa. Statele din Golf nu vor deveni brusc «cei mai buni amici» ai Israelului; în mentalul colectiv regional, acest război a fost inițiat de SUA și Israel, deci acesta din urmă este văzut ca vinovat pentru distrugerea ecosistemului economic din Golf. În plus, războiul a trimis într-un puternic con de umbră ceea ce mai rămăsese din Acordurile Abraham, iar dacă până acum o lună se mai spera la Washington că Arabia Saudită va semna acele acorduri, care puteau fi un alt pas spre o arhitectură de securitate și spre securizarea societală a regiunii, acum acel moment a fost amânat, din cauza războiului, sine die. Israelul, fără sprijin militar constant american, ar rămâne vulnerabil într-o regiune care i-a fost, încă de la crearea sa, în 1948, ostilă”, mai spune Ioana Constantin-Bercean.