Povestea fostului maestru al sportului, cu peste 250 de meciuri în Divizia A, care şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier
0
Un mare fotbalist a uneia dintre campioanele României - Chimia Râmnicu Vâlcea - a murit duminică, 13 iunie, într-un accident rutier pe Dealul Negru, în judeţul Vâlcea. Marian Başno avea 67 de ani.
Activa ca preşedinte al Comisiei pentru Statutul şi Transferul Jucătorilor de Fotbal, în cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal Vâlcea, dar destinul său a fost strâns legat de cel al fostei campioane a României la fotbal - Chimia Râmnicu Vâlcea.
Datorită echipei vâlcene, unde a ajuns transferat de la Minerul Motru, Marian Başno a avut o carieră impresionantă în fotbal: cu peste 250 de meciuri în Divizia A (Liga I), perioadă în care a marcat 15 goluri; a fost golgheter al echipei în 1976 - 1977 dar şi 1984 - 1985; s-a numărat printre cei zece sportivi ai anului 1978, alături de colegul său Mircea Savu; a fost arbitru şi antrenor la Chimia mai multe etape în ultimii ani de faimă în care a fost şi jucător.
GALERIE FOTO CU FOSTA LEGENDĂ A CHIMIEI RÂMNICU VÂLCEA - MARIAN BAŞNO
În 1986 a primit distincţia „Maestru al sportului”, unică în fotbalul vâlcean.
Simbol al fotbalului vâlcean şi naţional, jucător şi antrenor cu rezultate de excepţie la echipele-fanion locale Chimia şi Flacăra, Marian Başno a fost un om a cărui existenţă s-a identificat, până în ultima clipă, cu sportul-rege.
Primul trofeu naţional din perioada postbelică a Olteniei
Aşa cum spuneam cariera lui Başno a fost strâns legată de povestea Campioanei României la fotbal în 1973 - Chimia Râmnicu Vâlcea. Echipa vâlceană de fotbal a reuşit să cucerească primul trofeu naţional din perioada postbelică a Olteniei - Cupa României - din postura de divizionară B. A fost şi singurul de altfel. „A fost cea mai mare bucurie a oraşului. S-a băut şi s-a mâncat două zile. Fotbaliştii au făcut turul oraşului cu Cupa României”, îşi amintesc suporterii.
Un an mai târziu, după debutul în Cupele Europene, echipa a promovat în Divizia A, moment ce a marcat definitiv destinul fotbalului vâlcean şi al jucătorilor acelor vremuri, dar şi al generaţiilor următoare.
Chimia a reuşit zece sezoane să se menţină la cel mai înalt nivel al fotbalului, să promoveze şi să dea istoriei fotbalişti de renume. Printre numele de pe tabloul de onoare se regăseşte şi cel al lui Marian Başno, alături de cel al antrenorilor Marcel Pigulea şi Ion Oblemenco, ori de nume precum Ion Catargiu, Dumitru (Mitică) Teleşpan, Ion Crăciunescu, Constantin (Jackie) Pintilie, Costică Donose, Iulian Orovitz, Iancu Carabageac, Marian Preda, Marian Cincă şi mulţi alţii.
Numele Chimiei se leagă inclusiv de cel al lui Mitică (Dumitru) Dragomir, „Oracolul din Bălceşti” care după ce s-a accidentat la un meci din ediţia 1972 - 1973, a trecut la Administrativ.
Marian - Lucian Başno s-a născut la 28 noiembrie 1954, în Bucureşti. A jucat la Steaua Bucureşti (1965 - 1975), Minerul Motru (1975 - 1976) de unde a fost transferat la Chimia Râmnicu Vâlcea. De aici, a plecat în 1987 la Electromureş Târgu Mureş (1987 - 1988).
A jucat ca fundaş şi a debutat în Divizia A, în 1978, în meciul dintre Chimia Râmnicu Vâlcea şi F.C. Argeş (1 - 2). Coincidenţă sau nu, ultimul său meci la Chimia, la finele lui 1986, a fost tot cu F.C. Argeş, dar de această dată s-a finalizat la egalitate, fiindcă nici una dintre echipe nu a înscris pe tabela de marcaj.
Antrenor principal în anii de glorie
A antrenat Chimia Râmnicu Vâlcea pe când aceasta încă mai era în Divizia A, între 1985 - 1986, ca antrenor principal timp de cinci etape; apoi între 1986 - 1987, tot ca principal opt etape, iar ca secund nouă etape.
L-a înlocuit pe Marcel Pigulea căruia i-au fost imputate „rezultatele nefaste, limbajul neadecvat, deteriorarea atmosferei şi pretenţii exagerate în pregătire. „S-au creat intrigi pentru înlăturarea antrenorului, sacrificând rezultatele şi existenţa echipei în prima divizie”, după cum avea să povestească în cartea sa „1973 - un an cât un veac pentru fotbalul vâlcean”, Iulian Meianu, lansată în 2019, o lucrare care a constituit sursă de inspiraţie pentru acest material.
Modul în care l-a înlocuit pe Pigulea în funcţia de antrenor principal n-a fost singurul scandal de-a lungul carierei în care Başno a fost implicat. Cu toate acestea va continua şi în ediţia 1986 - 1987 pe bănca tehnică alături de Ion Catargiu. În urma unui meci cu Jiul Petroşani, s-a iscat un adevărat scandal pe tema unui offside, care s-a finalizat într-o bătaie cu arbitrii şi jucătorii. „Sub presiunea tribunei, a oamenilor de ordine şi a jocului murdar” se va obţine un penalti compensator, în urma căruia „nervii cedează”, iar Başno se numără printre eliminaţi, vâlcenii primind ulterior şapte etape de suspendare. Era începutul sfârşitului care avea să vină în urma partidei cu F.C. Olt, meci care a culminat cu un fault grav – o fractură de peroneu şi eliminarea unui jucător, fiind şi ultimul ca antrenor al lui Başno căruia i s-a imputat relaţia apropiată cu coechipierii, deşi echipa rămăsese fără patru titulari chimişti. Odată cu el a plecat şi preşedintele clubului de la acea vreme, Gheorghe Udrea.
În luna ianuarie a anului următor, Başno a fost înlăturat, alături de un alt veteran - Carabageac pe motiv de „manifestări evidente de uzură fizică”, ceea ce în concepţia lui Meianu a reprezentat „un motiv pueril pentru a scăpa de doi jucători cu personalitate”. Deşi Carabageac a fost reprimit, la presiunea suporterilor, Başno a ajuns pe banca tehnică a echipei Lotru Brezoi.
În martie 1987, în urma unui alt meci cu Jiul Petroşani, finalizat cu un egal, antrenorul îl va scoate din lot pe Başno, dar şi pe Carabageac şi Ancuţa din echipă, pretextând că nici unul nu poate ţine pasul cu „pretenţiile pregătirii”, dar şi că aceştia „întreţin o atmosferă ostilă”.
L-a promovat pe Florin Costea la Universitatea Craiova
În urma schimbării regimului politic, dar şi tranziţia economică, au lăsat echipa fără fonduri. În lipsa sprijinului autorităţilor şi a suporterilor Chimia „a sucombat”, fiind înlocuită, ulterior, de CSM Râmnicu Vâlcea.
Marian Başno s-a întors în fotbalul vâlcean în ediţia 1991 – 1992, când s-a luat în discuţie organizarea secţiei de fotbal în societate pe acţiuni, fiind cooptat ca preşedinte al secţiei de fotbal. Despre el, mai spune Meianu în cartea sa: „... Se povestea în urbe că este în legătură cu potenţi investitori italieni. Başno se remarcase după 1990 prin opoziţia făcută conducerii clubului prin intermediul unui ziar local la care colabora”.
A fost preşedinte câteva luni al Secţiei de Fotbal Chimia Râmnicu Vâlcea, din iulie până în decembrie, apoi preşedinte al echipei de fotbal F.C. Vâlcea între 1995 şi 1997 şi al echipei Drobeta Turnu Severin care a promovat în Divizia B în 1998.
Ca antrenor a pregătit şi echipa Flacăra Râmnicu Vâlcea care a promovat în Divizia B în 1999.
În urmă cu un deceniu şi jumătate, a obţinut drepturile federative asupra fotbalistului Florin Costea, pe care l-a cumpărat pe când era junior şi l-a vândut ulterior Universităţii Craiova, după ce îl propusese la Rapid unde a fost respins de Rednic. Aici, Costea a intrat definitiv în inimile suporterilor alb-albaştri, dar şi în cartea de istorie a clubului din Bănie.
„Sunt printre norocoşii foşti jucători ai Chimiei”
Încercările modeste ale administraţiilor care s-au perindat de-a lungul ultimelor trei decenii n-au mai reuşit niciodată să readucă pe stadionul din Zăvoi - de la Râmnicu Vâlcea, gloria fotbalului de altădată.
Şi Başno recunoaştea, într-un interviu acordat pentru „Liga2.ro”, în urmă cu cinci ani, slaba implicare a autorităţilor faţă de fotbalul vâlcean: „Consiliul Judeţean, din 89, nu a ajutat niciodată sportul vâlcean, celor de acolo nu le place fotbalul... Decât să faci stadion, mai bine faci terenuri pentru copii, vestiare, iei echipamente pentru ei, dar Vâlcea nu pune bază şi nu investeşte în copii şi juniori. Din punctul meu de vedere, este greşeala Primăriei. Dacă CSM avea un Centru puternic, banii se duceau la copii, nu mai aveam discuţii de cotizaţii şi despre selecţie, bucuria era că se investea în vâlceni, aşa cum se investeşte în olimpici sau în Centrul de handbal”, spunea acesta, mărturisind că îi este dor de o echipă de Liga 1 la Vâlcea.
Din acest motiv, mai spunea fostul fotbalist, a scăzut valoarea fotbalului, şi prin urmare şi interesul faţă de acest sport - rege, un fenomen întâlnit la nivelul întregii ţări.
„Sunt printre cei doi norocoşi foşti jucători ai Chimiei, care am avut ocazia să antrenăm echipa în primul eşalon... Aici doar eu şi cu Lucian Catargiu am avut în trecut şansa să antrenăm Chimia în Liga 1. Antrenorii vâlceni nu au primit nici o şansă: Mitică Teleşpan a fost ultimul la Liga a 2-a... Înainte, Chimia a promovat cu mine, apoi nu a mai fost nici un vâlcean...” mărturisea Başno dezamăgit de ce se întâmplă în fotbal.
Săptămâna trecută a participat la finala Cupei României, dintre Sparta şi Chimia 1973 Râmnicu Vâlcea.
Stop cardio-respirator, în urma unui accident rutier
Duminică dimineaţa, 13 iunie, Marian Başno venea acasă de la Bucureşti. Grăbit a intrat într-o depăşire, pe Dealul Negru, DN7 / E 81, într-o zonă cu linie continuă dublă, la nici 10 kilometri de Râmnicu Vâlcea. Pe contrasens a intrat în coliziune cu o altă maşină. Toate cele patru persoane implicate în accident au ajuns la spital.
Pentru Marian Başno impactul a fost prea puternic, a intrat în stop cardio-respirator şi în ciuda eforturilor depuse de către medici pentru resuscitarea sa nu a mai supravieţuit.
(Sursă de inspiraţie „1973 - un an cât un veac pentru fotbalul vâlcean”, de Iulian Meianu)
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
