FOTO VIDEO Cea mai scurtă cale de acces către un cătun, distrusă de viituri. Pe aici mergeau sătenii la cumpărături sau îşi cărau morţii la groapă

Cătunul Priloagele din comuna Câineni, judeţul Vâlcea, pare rupt de lume, după ce a rămas fără cea mai scurtă cale de comunicaţie cu restul lumii. Puntea peste Olt este sub ape, iar autorităţile locale susţin că sunt legate de mâini, fiindcă, deşi au un proiect de ani de zile, până acum nu au fost băgate în seamă. Aşteaptă avize şi autorizaţii pentru o nouă cale de acces pe situaţii de urgenţă.

Câineni este o comună în munţi, aflată la graniţa cu judeţul Sibiu, pe Valea Oltului. Cătunul Priloage se află pe celălalt mal al Oltului, faţă de DN 7 / E81 şi adăposteşte până în 10 familii, cu aproximativ 15 suflete. 

În vijelia de miercuri noaptea, 13 iunie, un copac a căzut peste puntea pe care sătenii o foloseau ca să ajungă în restul comunei, ei fiind într-o zonă izolată. Reprezenta cea mai scurtă cale de acces. 

Un copac de pe malul Oltului, smuls de vijelie, a căzut peste punte şi a scos-o din suporţii de beton. Puntea intactă este acum în apele Oltului, cu tot cu cabluri. 

Nimeni nu ştie însă când a fost construită puntea peste Olt şi, deşi nu prezenta nici un fel de siguranţă, oamenii o foloseau ca să meargă după pâine, alimente în general, sau alte lucruri necesare în gospodărie. Aşa ajungeau imediat în satul Robeşti. Ba chiar o foloseau şi ca să-şi ducă morţii la groapă, înfăşuraţi în pături, pentru că puntea era doar pietonală.

„Fiecare îşi ducea mortul în celălalt sat, peste Olt, cel mai apropiat, cum putea. În cârcă, în pătură, bolnavii pe targă, deşi lemnul putrezise. Localnicii au schimbat podeaua de vreo două ori. Nici salvarea nu ajungea acolo, nici pompierii. N-au iluminat public. Noaptea, iarna, sunt în pericol permanent, din cauza jivinelor pădurii”, susţin localnicii.

În cătunul Priloage nu există nici un magazin, nici o şcoală, nici o biserică. Oamenii par rupţi de restul lumii, iar acum, de când au rămas şi fără calea de acces, au impresia că sunt la mila lui Dumnezeu: „Cred că în secolul 21, se poate face ceva mai mult pentru aceşti oameni, care trebuie să meargă kilometri prin mărăcini pentru a avea o pâine, susţine fiica unor localnici, care a atras atenţia asupra situaţiei recente.

„În urma unei furtuni, în satul Priloage s-a rupt podul pe care cei 15 oameni din micuţul sat trec. Primăria a fost să vadă situaţia şi a spus că nu depinde de ei, deoarece acum „mii de ani” puntea nu a fost făcută de ei. În plus, spun că pentru această punte nu există fonduri, nu se aprobă”, am aflat de la aceeaşi sursă. 

Puntea peste Olt reprezenta cea mai scurtă cale de acces spre civilizaţie. Oamenii locului recunosc însă că au fost în toţi aceşti ani într-un pericol permanent. Unii, mai bătrâni, îşi amintesc despre cazuri în care au existat oameni care au căzut de pe punte şi au murit. 

Mai există două căi, practicabile tot cu piciorul, despre care şi autorităţile recunosc însă că nu sunt amenajate corespunzător, pentru că, nefiind folosite, nu s-a mai intervenit de mult pe ele.

Una este un drum forestier, peste munte, făcut de obştea de moşneni, prin pădure, pe un teren destul de accidentat până în satul Grebleşti. Practic este singura posibilitate prin care se poate ajunge în cătun fie cu un tractor, fie cu maşini de teren. Iar pe jos, distanţa până la Grebleşti este destul de mare (peste 10 km) şi greu accesibilă, chiar şi la pas.

Cealaltă cale ar fi tot un drum, năpădit de bălării, pe care edilul susţine că vrea să îl amenajeze corespunzător ca oamenii să nu mai fie în pericol şi dacă obţine toate avizele, localnicii să poată să treacă peste Hidrocentrala de la Robeşti. Este drept ar avea de ocolit 1,5 kilometri.

Ce spun localnicii? „Până în satele vecine, peste munte, cum ar veni, Grebleşti şi Racoviţa se merge pe jos mulţi kilometri. Noi nu putem să ajungem cu maşina nici măcar la părinţii noştri. Robeştiul era cel mai apropiat sat, peste Olt, unde se ajungea pe puntea distrusă acum. De aici puteau să meargă la magazin, la gară, în staţiile de autobuz şi chiar la şcoală, pentru că mai sunt câţiva copii, noroc că acum sunt în vacanţă”, explică localnicii.

Când vine vorba despre baraj, aceştia spun că: „Da, există o hidrocentrală în zonă, pe acolo ar trebui să meargă puţin pe drumul spre Grebleşti şi să coboare o coastă unde iarba este până la genunchi. Repet este coastă şi Oltul este mai aproape. Adică rişti să te duci mai repede în Olt, dacă o să mergi pe acolo şi se dă drumul la baraj”, atrag atenţia asupra pericolului la care se expun oamenii locului.

Primarul localităţii, Nicolae Ion (57 de ani, PNL) ne-a declarat: „Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, dar chiar mă bucur că s-a întâmplat aşa. Mai bine că a fost distrusă de copacul care a rupt cablurile şi nu au existat victime. Sunt la al treilea mandat în primărie şi mă tot lupt să explic pericolul prin care trec  oamenii de acolo, dar şi cei care au terenuri în zona cătunului, zi de zi”. 

Puntea care face legătura dintre un cătun de munte şi restul civilizaţiei, sub apele Oltului, din cauza vijeliei, în Vâlcea

L-am întrebat despre istoricul punţii, despre pericolul pe care-l prezenta şi despre ce soluţii au existat până acum şi ne-a răspuns: „Nu ştiu să vă spun de când este puntea. Eu am 57 de ani şi de mic o ştiu acolo. Deci are peste cinci decenii şi cred, mai mult ca sigur, că a fost făcută de Armată. Din 2009 – 2010, puteţi verifica, am tot depus adrese, solicitări pentru a obţine fonduri pe situaţii de urgenţă, ca să le facem oamenilor o cale de acces sigură. Dar în nici un caz pe acea punte. Nu prezintă nici un fel de siguranţă”, ne-a explicat edilul. 

Mai mult, Nicolae Ion susţine că: „De-a lungul anilor am sesizat şi presa, i-am chemat şi pe cei de la Situaţii de Urgenţă, am trimis n şi n fotografii, sperând că în acest fel sensibilizez pe cine trebuie, dar fără finalitate. Din păcate, nordul judeţului nu este niciodată băgat în seamă, când vine vorba de fonduri. Sunt primării care par că au abonament la situaţii de urgenţă. Câineniul ăsta parcă este blestemat, n-am primit nici un leu, indiferent de problemele cu care ne-am confruntat pe situaţii de urgenţă. Iar din bugetul local nu ne permitem să facem o lucrare de asemenea anvergură”, a mai explicat pentru Adevărul primarul din Câineni. 

„Joi, după ce s-a întâmplat minunea cu puntea, am convocat Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă, am fost la faţa locului, am mers apoi la Prefectură la Vâlcea ca să aduc la cunoştinţă situaţia. Noi, aşa cum v-am spus avem făcut un proiect de ani de zile, din 2012, cu un drum pentru localnicii de acolo. Apoi vineri am revenit la Vâlcea, am depus toate actele necesare”, mai susţine liberalul. 

Soluţia pe care o are pregătită de ani de zile are legătură cu una dintre căile existente, cea neamenajată - drumul care porneşte din cătun paralel cu Oltul, până la hidrocentrală. „Dacă primim aprobare şi de Hidroelectrica, oamenii o să poată să treacă pe acolo şi cu maşini şi pe jos”.

Cât de viabilă este o astfel de soluţie? „Dacă lucrurile se vor mişca, într-o săptămână – 10 zile, oamenii pot avea deja o nouă cale de acces. Dar sunt sceptic că vom primi fonduri pe situaţii de urgenţă. Problema însă este cât se poate de reală pentru oamenii de acolo”, ne-a mai declarat primarul Nicolae Ion.

Pe de altă parte şi edilul recunoaşte că soluţia pe care de altfel o propune nu este uşor de pus în practică. Este conştient că fiind vorba despre un teren accidentat, cu stânci, va avea nevoie de un utilaj de mare tonaj, cu care să facă lucrarea.  

„Oamenii se aşteptau ca de a doua zi, primăria să repună puntea în funcţiune. Niciodată n-o s-o mai pun în funcţiune, cu atât mai mult cu cât nu este un obiectiv sau un mijloc fix care aparţine Primăriei Câineni. Ea nu apare în nici un act, pe nicăieri, de aceea nici nu ştim cine şi când a făcut-o exact. În plus, este un lucru care nu prezintă nici cea mai mică siguranţă pentru cetăţenii mei.”

Am întrebat, având în vedere vechimea, dacă nu poate fi declarată monument istoric: „Dacă e monument istoric, să vină cei de la Cultură să o certifice, poate se regăseşte în arhivele dumnealor. Să facă poze cu ea şi să arate indiferenţa autorităţilor, faţă de obiectiv”.   

Recunoaşte, de asemenea şi că ambele căi de acces existente în acest moment, practicabile doar cu piciorul, sunt pe „un teren destul de accidentat”.

Cu toate acestea susţine că oamenii nu sunt izolaţi. „În momentul în care spui că sunt izolaţi, oamenii aceia trebuiau evacuaţi, cu bărci, elicopter, cu ceva.”

Pe de altă parte, spune că înţelege şi nerăbdarea oamenilor, dar  refuză ca de bună voie să-i mai pună în pericol. Fiind vorba de o situaţie de urgenţă, autorizaţia de construcţie a drumului se eliberează imediat, restul depinde de alte foruri superioare. 

În cazul în care, barajul fiind un obiectiv de interes naţional, nu se va primi aprobarea de a trece cu un drum peste el: „Trebuie să duc utilajul vreo 15 km în Câinenii Mari, în Grebleşti şi să cobor cu el într-o zonă foarte accidentată. Am gândit şi această variantă”, mai spune edilul despre soluţia mai greu de pus în practică

„În sfârşit acum, vrând - nevrând, trebuie să-mi dea avize şi să ne apucăm de lucrare. Proiectul e întocmit din 2012. Trebuie scoase alte avize şi pusă o nouă ştampilă. Drumul va fi doar pietruit. Eu nu am convingerea, însă, că voi primi vreun leu pentru această situaţie de urgenţă”, ne-a mai spus primarul Nicolae Ion în final.

Până atunci, sătenii din Priloagele par la mila Domnului şi a rudelor. Nici o salvare, nici o maşină de pompieri nu poate ajunge la ei, în continuare. Dar, de câteva zile, nu mai pot să ajungă nici să-şi cumpere o pâine, iar dacă cineva moare între timp, nici cum să-şi îngroape morţii.