FOTO Legendele şi miturile trandafirului. De ce cred musulmanii că a izvorât din mărgele de sudoare ale profetului Mohammed

Există nenumărate mituri şi legende în care apare trandafirul. În aproape toate ţările din emisfera nordică găsim monede, steme, steaguri, bannere, sigilii, picturi şi obiecte de artă cu însemnul trandafirului.

Legendele despre trandafir sunt legate în aceeaşi măsură de zei, regi, prinţi ai bisericilor şi sfinţi, precum şi de Brahma, Buddha, Mohammed, Vishnu, Confucius, Zoroaster, mai mulţi papi, cruciaţi, Nero, Cleopatra, Alexandru cel Mare, Sfântul Francis de Assisi, Elizabeta a Ungariei, Regina Maria a Scoţiei, Sf. Vincent, Venus, Cupidon, Zefirus, Afrodita şi mulţi alţii. 

Asia

În cele mai vechi lucrări religioase şi spirituale din Zend (Avestan), în învăţăturile Persiei antice şi în sanscrită, literatura superbă a Indiei antice, trandafirul joacă întotdeauna un rol simbolic în crearea lumii şi a omenirii. Vishnu, Zeul suprem al Indiei, şi-a creat mireasa, Lakshmi, din 108 petale mari şi 1.008 petale mici de trandafiri. 

Astfel, trandafirul a devenit, de timpuriu, un simbol al frumuseţii.

Un mit hindus arată că doi dintre marii zei s-ar fi certat odată pentru că nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasă floare din lume. Vishnu prefera trandafirul, iar Brahma, care nu văzuse niciodată o asemenea floare, prefera lotusul. Când Vishnu i-a arătat pentru prima dată un trandafir, rivalul său a trebuit să fie de acord că nici floarea de lotus nu îl putea întrece.

Despre spinii trandafirului, Zarathustra spune că aceştia sunt invenţia diavolească a spiritului răului.

Privighetoarea, victima trandafirului la perşi

În timp ce grecii şi romanii au dedicat trandafirul zeilor, perşii, în poemele şi picturile lor, l-au asociat cu privighetoarea. 

Odată, florile s-au plâns în Rai că regina lor, Floarea de Lotus, dormea noaptea. Pentru a aplana conflictul,  Allah a numit trandafirul alb drept Regina Florilor. Privighetoarea s-a îndrăgostit atât de tare, de frumuseţea trandafirului, că a zburat să-l îmbrăţişeze şi a pierit străpunsă de spinii ascuţiţi.

Legenda spune că din picăturile de sânge căzute pe pământ au crescut trandafiri noi şi din acea zi există trandafirii roşii în Persia.

Povestea persană l-a inspirat pe Oscar Wilde când a scris „Privighetoarea şi trandafirul”.

Legende la musulmani

Potrivit unei legende musulmane, trandafirul a izvorat din mărgelele de sudoare ale profetului Mohammed. În altă poveste, trandafirul s-a născut din transpiraţia unei doamne numite Joun, care în zori era albă, iar la prânz roz.

O altă legendă pomeneşte despre cum a apărut trandafirul galben. Profetul Mahomed a bănuia pe soţia lui de infidelitate. În vis i s-a cerut când ajunge acasă să o pună pe soţia lui să arunce orice ţine în mână. Dacă obiectul îşi va schimba culoarea, atunci va şti că-i este necredincioasă. La sosirea profetului, Aisha avea trandafiri albi în mână. Când ei au fost aruncaţi, s-au transformat în trandafiri galbeni.

Religia şi trandafirii

Se spune adesea că, la început, trandafirii erau fără spini şi că aceştia au apărut numai din cauza răutăţii oamenilor, după căderea şi expulzarea lui Adam şi a Evei din Grădina Edenului.

O altă poveste vorbeşte despre o tânără fată care trebuia să fie arsă pe un rug din Betleem. Când flăcările s-au ridicat în jurul ei, ea s-a rugat pentru ajutorul lui Dumnezeu. Imediat flăcările s-au stins. Din jar s-au ivit trandafiri roşii şi din lemnele nearse, trandafiri albi.

Muşchiul trandafiriu

Deşi nici un mit sau o legendă nu menţionează vreo varietate specifică de trandafir, muşchiul - trandafiriu a fost legat de sângele lui Hristos, în credinţa că rănile Lui au picurat pe muşchi în timp ce El a atârnat pe cruce.

Grecii şi romanii

Cele mai vechi scrieri despre trandafir provin din legendele şi poeziile care demonstrează existenţa şi cultivarea acestei flori în Grecia Antică.

Aici Afrodita, Zeiţa iubirii, este văzută ca şi creatoare a trandafirului. Într-o poveste, Adonis, iubitul ei, a fost rănit mortal, în timp ce vâna un mistreţ sălbatic. S-a grăbit să fie alături de el şi, din amestecul sângelui lui Adonis şi al lacrimilor Afroditei a crescut un superb şi parfumat trandafir, roşu - sângeriu.

Într-o altă versiune, Adonis a fost rănit superficial, iar Afrodita, în timp ce alerga spre el, s-a zgâriat de spinii unui trandafir. Sângele ei a început să curgă imediat, iar florile albe din tufişuri s-au transformat în unele roşii. 

În cele din urmă, mai există o poveste care vorbeşte despre originea trandafirului alb: Afrodita s-a născut din spuma mării. Iar din această spumă, oriunde a căzut pe pământ, au crescut tufişuri de trandafiri albi.

Modelul legendelor greceşti este urmat îndeaproape de cele romane. Într-una din acestea, Venus era iubită de Adonis şi dorită şi de Marte, Zeul Războiului. Marte a decis să-l ucidă pe Adonis, dar, în ultimul moment, a primit o avertizare din partea lui Venus. 

În graba ei, piciorul i-a alunecat pe un răsad de trandafiri albi, iar din locurile unde i s-a curs sângele din zgârieturi pe pământ s-au ivit trandafiri roşii.

Regina tuturor florilor

Flora, Zeiţa Primăverii şi a Florilor, a găsit-o moartă într-o zi pe cea mai dragă şi mai frumoasă dintre nimfe. Neconsolată, ea i-a rugat pe toţi zeii să vină în ajutorul ei, pentru a schimba corpul neînsufleţit al iubirii ei în cea mai frumoasă floare care va fi cunoscută drept Regina tuturor Florilor. Apollo, Zeul Artelor, i-a dat suflarea vieţii, Bachus a scăldat-o în nectar, Vertumnus (Dyonis) i-a dat parfumul ameţitor, fructul i l-a dat Pomona,cele 3 Graţii i-au dat strălucirea, veselia şi farmecul,

Zefir a dat la o parte norii ca Apollo să o lumineze şi să o înflorească, iar Flora i-a dat la sfârşit o diademă de petale şi astfel s-a născut trandafirul. Nu înainte ca Ares, Zeul Războiului să-i dăruiască spinii, ca floarea să-şi apere frumuseţea.

Trandafirul, sinonim cu Eros

Cupidon, unul dintre zeii iubirii, a răsturnat cu o aripă un vas cu vin, în timp ce stătea la masă cu Bachus. Pe locul unde s-a scurs vinul a răsărit un trandafir, care i-a fost lui Venus, ca simbol al frumuseţii.

Mai există o poveste deosebit de încântătoare: Zeul Zefir o iubea atât de mult pe Flora că s-a preschimbat într-un trandafir, fiindcă zeiţei nu-i plăcea decât această floare. Când Flora a văzut trandafirul, l-a sărutat şi astfel s-a împlinit dorinţa lui Zefir. Se spune chiar că cuvântul „trandafir” a apărut atunci când Zeiţa Florilor a fost lovită de săgeata lui Cupidon, din cauza durerii nu a putut pronunţa corect cuvântul Eros, ci a sunat ca un „ros” – „rose”, în engleză înseamnă trandafir. Din această cauză, cuvântul „trandafir” devine sinonim pentru Eros.

De la frumuseţe la spini

Cert este că atât în Roma cât şi în Grecia, trandafirul  este simbolul tinereţii, al vitalităţii, al iubirii, al frumuseţii şi al rodniciei naturii.

În funcţie de nuanţă se poate transforma şi în simbol al suferinţei ori geloziei.

Pe timpuri, era recunoascută drept „floarea cererilor în căsătorie" în Italia, unde se presărau petale în faţa casei femeii iubite. Dacă până a doua zi nu mai erau, îndrăgostitul era respins. 

În Antichitate, romanii presărau petale pe mormintele femeilor iubite, ca simbol al inimii îndurerate. 

Iubire şi suferinţă

Deşi Rusaliile n-au nici o legătură cu trandafirul, numele acestor sărbători provine de la o zi pe care romanii o dedicau strămoşilor. Trandafirul fiind considerat floarea spiritelor, au denumit sărbătoarea drept Rosalia.

Celţii sădeau pe morminte trandafiri albi  ca simbol al păcii şi fericirii lumii de dincolo.

Există legende care spun că spinii reprezintă săgeţile metamorfozate ale lui Cupidon.

La români, poveştile spun că trandafirul a fost creat de Dumnezeu, iar spinii de diavol.

La creştini, trandafirul este un simbol al patimilor lui Iisus, semnificând martiriul. Fecioara Maria este cunoscută drept Rosa Mystica, la catolici, mulţi sfinţi purtând pe cap cununi de trandafiri, la fel ca şi statuile care sunt împodobite în acelaşi mod în zile de sărbătoare.

Iar miturile şi legendele pe această temă pot continua.