FOTO Legenda urbană a fondării uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din lume: Stanford. Cât e adevăr şi cât e poveste
0
Circulă pe reţelele de socializare o poveste cu tâlc, despre cum ar fi luat naştere una din cele mai importante universităţi din lume, Universitatea Stanford din California, aflată în primele trei instituţii de profil din lume. Cât este însă ficţiune şi cât este realitate?
Conform acestei poveşti, soţii Stanford şi-ar fi dorit să ridice să facă ceva memorabil în memoria copilului lor, mort într-un accident, în cadrul Universităţii Harvard. Pentru acest lucru s-au gândit să aibă o întâlnire cu preşedintele acesteia.
Întâmplarea s-ar fi petrecut în America la sfârşitul secolului al XIX-lea. „O doamnă şi soţul ei au coborât din tren în Boston cu intenţia de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcaţi destul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costum simplu, nu chiar de cea mai bună calitate. S-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceştia veneau de la ţară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard”.
Cum secretara le-a explicat că preşedintele este ocupat, oamenii au aşteptat, ore întregi, nedescurajaţi de faptul că erau ignoraţi. În cele din urmă, secretara a decis să-l deranjeze pe preşedinte. Primiţi în audienţă cei doi au explicat: „Am avut un fiu care a învăţat la Harvard timp de un an. A iubit Harvard-ul, a fost fericit aici, dar a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, în memoria lui”.
Preşedintele a replicat că Harvard s-ar transforma în cimitir dacă s-ar ridica în memoria tuturor celor care au învăţat la Harvard şi nu mai sunt câte-o statuie. Numai că musafirii au spus că ei de fapt să gândiseră să construiască o clădire, iar preşedintele, după ce le-a studiat îmbrăcămintea le-a spus: „Aveţi cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste şapte milioane şi jumătate de dolari în clădirile de la Harvard!”. „Atât de puţin costă o universitate? De ce să nu construim noi de la început una nouă, a noastră?”, şi-a întrebat femeia soţul.
Poza care însoţeşte povestea de pe net are protagonişti alte persoane decât soţii Stanford, Foto: Facebook
„Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universităţii care le poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria fiului lor. Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. (...) Ce uşor te poţi înşela atunci când judeci după aparenţe!”, este concluzia poveştii.
Cât este adevărat din poveste
Universitatea Stanford este prima care dezminte însă această legendă urbană.
Leland Stanford a fost guvernator în California, unul din cei mai proeminenţi oameni ai Americii acelor vremuri. Lider al Partidului Republican, a fost şi senator al Statelor Unite din partea statului California. Bogatului magnat feroviar i se datorează construcţia căii ferate Central Pacific.
Tocmai de aceea este şi greu de crezut că s-a prezentat în audienţă la preşedintele Universităţii Harvard atât de umil îmbrăcat. Avea deja pământul pe care se va construi ulterior universitatea, cu mult înainte să îi moară fiul.
Leland şi Jane Stanford au avut cu adevărat un fiu - Leland Jr., care însă nu a fost niciodată la Harvard. A murit la vârsta de 15 ani într-o excursie cu familia în Italia, de febră tifoidă. La câteva ore de la moartea fiului său, Stanford i-a spus soţiei: „Copiii din California vor fi copiii noştri”. Acesta a fost începutul Universităţii Stanford, potrivit raportului oficial, care se regăseşte pe site-ul universităţii.
Aşa arătau în realitate soţii Stanford - Leland şi Jane şi fiul lor Leland Jr., Foto: Arhiva Universităţii Stanford
De la ce a plecat povestea. Care este legătura între cele două universităţi
Stanford s-a întâlnit cu adevărat în realitate cu preşedintele Universităţii Harvard, dar pentru alt motiv. Înainte de a construi universitatea care-i poartă astăzi numele, Standford a vizitat mai multe şcoli proeminente pentru a aduna idei şi sugestii despre cum ar trebui să arate viitoarea instituţie de învăţământ.
Iată cum descrie site-ul oficial al universităţii această întâlnire: „Soţii Stanford au vizitat... Yale, Cornell, Harvard şi Institutul de Tehnologie din Massachusetts, celebrul MIT. Au vorbit cu preşedintele Charles Eliot de la Harvard despre trei propuneri şi l-au întrebat care i se pare mai potrivită: o universitate la Palo Alto, o instituţie la San Francisco care să fie o combinaţie între săli de curs şi un muzeu şi o şcoală tehnică. Eliot a optat pentru o universitate. Doamna Stanford a fost cea care a dorit să ştie la cât s-ar ridica o astfel de investiţie, cu excepţia terenului şi a clădirilor, iar Eliot i-a răspuns că nu mai puţin de 5 milioane de dolari. Stanford i-a spus atunci soţiei: „Ei bine, Jane, o vom face şi pe asta!”
Iar universitatea avea să se nască chiar pe terenul fermei lor, după modelul Cornell. A fost înfiinţată în 1885, pe când Stanford era senator, şi deschisă în 1891, cum se spune şi în poveste.
Tema „refuzului de a dota o universitate” a existat în realitate. În 1998, un anume William Lindsay a contactat o universitate din Scoţia pentru a dona nişte bani, fără să spună cine este. S-a crezut că este o glumă şi nu a fost luat în seamă. Următorul apel a fost făcut la Universitatea Glasgow, unde a propunerea sa a fost întâmpinată cu căldură, drept pentru care doi ani mai târziu a donat 1,2 milioane de lire sterline.
În 2001, versiunea acestei poveşti i se atribuie fals lui Malcom Forbes, fondatorul şi editorul revistei de afaceri Forbes.
În finalul ei se spune: „Oamenii vor uita ce ai spus. Oamenii vor uita ce ai făcut. Dar oamenii nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă”, cuvinte care îi sunt atribuite lui James Arthur Ray.
„Destinul nu este o chestiune de noroc, este o chestiune de alegere. Nu este un lucru de aşteptat, este un lucru de realizat”, care se pare că au fost spuse de politicianul şi oratorul american al secolului al XIX-lea William Jennings Bryan.
Planurile universităţii, Foto: Arhiva Stanford
Povestea a apărut şi în Revista Universităţii Stanford, în 1998, la scurt timp după ce ea a devenit virală în America, fiind combătută cu argumente, precum cele mai sus prezentate.
Revenind la Universitatea Stanford, este bine de ştiut că în ultimele şapte decenii a dat 54 de câştigători ai Premiului Nobel, 19 dintre ei fiind şi acum membri ai universităţii. Are cel mai mare număr de laureaţi ai premiului Turing, un fel de premiul Nobel în Informatică. A dat lumii 30 de miliardari, 17 astronauţi şi o parte dintre membrii Congresului Statelor Unite. Cei care au studiat la Universitatea Staford au fondat companii de prestigiu precum Google şi Yahoo, Nike sau Hewlett-Packard. Lucrările originale ale uneia dintre cele mai marcante personalităţi ale secolului ale XX-lea - Martin Luther King Jr. - sunt în posesia Universităţii Stanford.
Se încarcă comentariile...
