Descoperire arheologică valoroasă în Vâlcea. Noi date despre viața și ritualurile dacilor

Situl dacic de la Ocnița – Buridava, considerat unul dintre cele mai bogate depozite arheologice din România, a fost investigat intens în vara acestui an. Campania de săpături a scos la suprafață descoperiri deosebite, completând tabloul vieții și al practicilor funerare dacice din secolele I î.Hr. – I d.Hr.

Arheologii au scos la iveală un nou mormânt al unui copil. FOTO: Facebook

Buridava, parte din sistemul de apărare al dacilor

Pe lângă mormintele de incinerație și inhumație deja cunoscute, arheologii au scos la iveală un nou mormânt al unui copil, catalogat drept o descoperire specială.

Coordonatorul cercetărilor, profesorul și arheologul Constantin Augustus Bărbulescu, decan la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte din cadrul Universității Politehnica București, a explicat pentru Libertatea importanța acestor săpături.

Buridava, menționată de Ptolemeu ca fiind capitala tribului geto-dac al burilor, era localizată în zona actuală Ocnele Mari, județul Vâlcea. Cetatea a făcut parte dintr-o rețea defensivă complexă, alături de Grădiștea și Tetoiu, menită să protejeze reședința regilor daci de la Sarmizegetusa, dar și bogățiile naturale – în special sarea.

Un centru de putere distinct de Sarmizegetusa Regia

Poziționarea strategică între Dunăre și zona intracarpatică, precum și resursele de sare, au oferit Buridavei un rol aparte.

„Identificarea sitului de aici cu antica Buridava, descoperirile cu caracter de unicat – masca din bronz, inscripția cu litere grecești, importurile greco-romane – sunt elementele care au confirmat existența aici a unui centru dinastic aparte de cel de la Sarmizegetusa Regia”, a subliniat Bărbulescu.

Confirmarea necropolei dacice

Reluarea săpăturilor în 2016 a urmărit clarificarea cronologiei și a rolului Buridavei în raport cu lumea romană. Deși inițial necropola era o chestiune secundară, cercetările din 2023 și 2025 au dus la descoperirea unor morminte de inhumație pentru copii.

„În lumea geto-dacică, adulții erau incinerați, iar copiii până la o anumită vârstă înhumați. Descoperirea celor două morminte de copii confirmă existența necropolei la Ocnița”, a precizat arheologul.

Unul dintre morminte, scos la lumină în 2025, conținea resturi de la banchetul funerar și un colier din mărgele de sticlă cu rol apotropaic. În 2023, un alt copil fusese depus cu o brățară de sapropelit, tot cu semnificație protectoare.

Noi perspective asupra ritualului funerar

Profesorul Bărbulescu explică faptul că lipsa frecventă a rămășițelor umane nu înseamnă inexistența necropolelor, ci reflectă schimbări de rit și ritual greu de surprins arheologic.

„Gropile și cistele descoperite, cu inventare funerare bogate – fragmente ceramice, obiecte de podoabă, oase de animale, resturi cinerare – indică practici complexe legate de trecerea în lumea de dincolo. „Banchetul este parte a unui ceremonial necesar pentru trecere, rolul lui fiind și de a păstra ideea nemuririi în memoria colectivă”, a explicat arheologul.

Mormintele ca monumente ale memoriei

Situl de la Ocnița confirmă existența unei necropole dacice din secolul I d.Hr., cu posibilitate de extindere cronologică între sfârșitul secolului I î.Hr. și începutul secolului II d.Hr. „Mormintele pot fi considerate monumente ancestrale, locuri ale amintirii, unde nu este obligatorie prezența rămășițelor osteologice”, a spus Bărbulescu, comparând situația de la Ocnița cu descoperiri similare din spațiul traco-dacic și european.

Cercetările viitoare – serologice, medico-legale sau pe bază de izotopi – vor aduce date suplimentare despre vârsta, sănătatea și chiar ADN-ul celor înmormântați, oferind o înțelegere mai profundă a lumii dacice.