Misterul morţii lui Aurel Vlaicu. Acum 103 ani, marele aviator s-a prăbuşit în Prahova, încercând să traverseze Carpaţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Aurel Vlaicu a murit la 31 de ani, prăbuşit cu avionul la Băneşti FOTO historia.ro
Aurel Vlaicu a murit la 31 de ani, prăbuşit cu avionul la Băneşti FOTO historia.ro

Pe 13 septembrie 1913, inginerul Aurel Vlaicu a pornit în temerarul vis de a traversa Carpaţii, dar s-a prăbuşit la Băneşti, în Prahova. Motivele morţii sale, la vârsta de numai 31 de ani, nu sunt nici acum cunoscute.

Născut pe 19 noiembrie, la Binţiţi, în judeţul Hunedoara, într-o familie de ţărani, marele inginer şi inventator Aurel Vlaicu a devenit, în ciuda scurtei sale cariere, un pionier al aviaţiei mondiale, cu o viaţă de poveste.

Elev al liceului calvin din Orăştie, Vlaicu îşi ia bacalaureatul la Sibiu, în 1902. Animat de visul de a contrui o „maşină zburătoare“ îşi continuă, în ciuda veniturilor modeste, studiile inginereşti la Technische Hochschule München, în Germania. Obţine diploma de inginer în 1907  şi lucrează o scurtă perioadă la uzinele de motoare Opel.

Un an mai târziu se întoarce la Binţiţi (astăzi comuna Aurel Vlaicu) unde construieşte planorul „A. Vlaicu 1909”, pe care îl foloseşte pentru mai multe zboruri demonstrative. Pentru că nu avea motor, planorul obţinea viteza necesară lansării de la o căruţă trasă de trei cai, un sistem unic în lume.

Vlaicu I, primul avion din dotarea armatei

Fără banii necesari pentru a-şi pune în practică invenţiile, Vlaicu ajunge la Bucureşti în 1909 şi reuşeşte să-l impresioneze pe Spiru Haret, ministrul Instrucţiunii, care îl angajează ca inginer în cadrul Armatei, punându-i la dispoziţie un atelier, muncitori şi banii pentru construcţia unui avion, precum şi un motor rotativ comandat la Paris.

În iunie 1910, aparatul intrat în istoria aeronauticii române şi mondiale sub numele de aeroplanul A. Vlaicu No. I sau Vlaicu I, a zburat, pilotat de creatorul său, circa 50 de metri, după care a aterizat uşor. Faptul că avionul a zburat „fără modificări“ era un lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale.

Remarcat de prinţul moştenitor Ferdinand, în acelaşi an, Vlaicu participă la manevrele militare de toamnă. Cu aparatul său a reuşit să ducă un mesaj cifrat de la Slatina la Piatra Olt, o performanţă care clasa România pe locul al doilea după Franţa în utilizarea avionului cu destinaţie militară. Totodată, avionul Vlaicu I a fost primul avion militar din dotarea Armatei Române.

În anul 1911, inginerul construieşte un al doilea avion, Vlaicu II care i-a adus, un an mai târziu, cinci premii memorabile (un premiu I şi patru premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit între 23 şi 30 iunie 1912, 40 piloţi din 7 ţări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care şi Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan şi românul Vlaicu.

În cel mai cunoscut ziar vienez, „Neue Freie Presse“, se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu: „Minunate şi curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care şade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) maşina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovaţii furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit”.

A zburat fără cursuri de pilotaj

Interesant este că Aurel Vlaicu nu a urmat nici un curs de pilotaj, astfel că, în 1910, a executat numeroase zboruri pentru a putea cunoaşte mai bine posibilităţile aparatului său şi pentru a se putea perfecţiona în tainele pilotajului. Pe măsură ce căpăta experienţă, zborurile efectuate deveneau tot mai lungi şi la o înălţime tot mai mare.

Tot în 1911, inginerul a făcut mai multe zboruri demonstrative într-un turneu în principalele oraşe din ţară. În august, a zburat serbările jubiliare organizate la Blaj de Societatea ASTRA din Sibiu, performanţa sa fiind admirată de 30.000 de persoane. „Gândacul”, aşa cum a fost denumit aparatul zburător creat de Vlaicu, cucerise inimile tuturor românilor. 

În vara anului 1913, în timpul campaniei din Bulgaria, Vlaicu – primul pilot militar din România – a îndeplinit misiuni de observaţie aeriană. Tot atunci, începe proiecţia avionului Vlaicu III, realizat integral din metal, de altfel primul avion din lume realizat astfel.

Condus la Bellu de mii de oameni

Pe 13 septembrie 1913, în condiţiile în care mai mulţi piloţi îşi anunţaseră intenţia de a traversa Carpaţii, Vlaicu porneşte în temerara încercare, din teama de a nu fi întrecut.

În ziua fatidică, inventatorul de numai 31 de ani, a plecat din Bucureşti, îndreptându-se spre Ploieşti, unde a aterizat pentru alimentarea avionului. A decolat, dar deasupra localităţii Băneşti, din judeţul Prahova, a pierdut din înălţime şi apoi s-a prăbuşit.

Cauzele nu sunt nici acum cunoscute, fiind avansate atât ipoteza unui atac de cord, cât şi problele tehnice ale avionului. Moartea sa a îndoliat România, iar pe 17 septembrie 1913, într-un convoi însoţit de aeroplanul Vlaicu I, a fost condus pe ultimul său drum de mii de oameni şi înhumat la Cimitirul Bellu. 

monument vlaicu banesti foto cj prahova

Monumentul ridicat pe locul unde Aurel Vlaicu s-a prăbuşit în încercarea de a traversa Carpaţii FOTO CJ Prahova

Locul unde s-a prăbuşit este marcat la Băneşti printr-un monument, în stânga drumului naţional pe sensul de mers spre Carpaţi.

Mai puteţi citi

Povestea fabricii de sticlă de la Azuga. Casa Regală era acţionar şi client pentru frumoasele piese realizate aici

Din ce motive mureau românii în secolul trecut. Cancerul avea o incidenţă crescută

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite