Manipulări celebre în istorie. Cum au crezut milioane de americanii cu tărie că sunt invadaţi de marţieni

Mijloacele de comunicare în masă, de la televiziune, radio, presă scrisă şi, de curând, reţelele de socializare se pot transforma în doar câteva minute în adevărate arme care pot provoca panică generală dacă sunt folosite de o minte malefică pentru un interes particular.

Informaţia circulă ca un adevărat virus şi se propagă cu o rapiditate greu de stăpânit, iar pentru acest lucru nu este nevoie de multe resurse sau de costuri mari, ci doar de un regizor bun. În cazul în care mass media sunt utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost create (cel de a informa) pot produce o adevărată pshihoză generală în rândul societăţii cu consecinţe dintre cele mai grave.

De-a lungul timpului au existat o serie de manipulări prin intermediul presei, unele dintre ele devenite celebre şi chiar obiect de studiu în facultăţile de profil. Povestea din celebrul roman SF, “The war of worlds” (Războiul lumilor) scris de H.G. Wells avea să se transforme într-un adevărat coşmar pentru americani, în seara zilei de 31 octombrie 1938.

Atunci, un post de radio îşi a întrerupt programul obişnit şi a introdus un soi de braking news de astăzi, de fapt un scurt buletin de ştiri prin intermediul căruia se  anunţă o veste şocantă: explozii ciudate pe planeta Marte.

Câteva minute mai târziu, primul buletin de ştiri este urmat de un reportaj de la faţa locului, dintr-un orăşel din New Jersey. Reporterul, aflat pe teren la faţa locului, anunţa cu o voce speriată că planeta Pământ a fost lovită de un obiect ciudat în formă de cilindru.

Cum s-a ajuns de la curiozitate la panică generală

Scenariul era bine gândit. Mai întâi s-a captat atenţia ascultătorilor prin informaţi oferite „cu picătură” nu toate în bloc şi asta pentru a stârni curiozitatea.

„Curiozitatea a fost înlocuită treptat de teamă atunci când reporterul, şi el speriat, a început să descrie cum se deşurubează capătul exterior al cilindrului (în difuzoare se auzeau nişte scrâşnete cu adevărat lugubre) şi din interiorul "maşinăriei" apar nişte creaturi uriaşe, sclipitoare, cu tentacule imense şi ochi ca de şarpe”, notează junralistul Bogdan Ficeac, în lucrarea sa, “Tehnici de manipulare”.

Reporterul de la faţa locului continua relatarea sa cu tot felul de informaţii care mai de care mai înfiorătoare. Se ajunsese până acolo încât pe postul de radio se anunţa că din acel cilindru au ieşit fiinţe ciudate şi fioroase care au invadat New Jersy şi atacă pe oricine le iese în cale. Totul a culimat cu ştirea care anunţa că marţienii furioşi se îndreaptă spre New York.

Oamenii şi-au părăsit locuinţele şi au fugit din calea invadatorilor

La acea vreme, radioul era principal sursă de informaţii, iar postul de radio era urmărit de un milion de ascultători. Ceea ce a urmat este greu de imaginat, mai ales după ce au fost inserate şi voci ale autorităţilor locale care avertizau populaţia în legătură cu pericolul iminent.

Au fost oamenii care, speriaţi de invazia marţienilor, şi-au părăsit locuinţele sau s-au baricadat în case. Unii cetăţeni au relatat, după calmarea spiritelor, că s-au îmbrăţişat cu rudele şi prietenii pentru a-şi lua adio, convişi fiind că vor muri în curând.

În realitate totul fusese foarte bine gândit de realizatorul emisiunii de radio însuşi H.G. Wells . Toată această poveste a început cu puţin înainte de finalul unei emisiuni foarte apreciată la acea vreme difuzată de un alt post de radio, iar ascultătorii nu apucaseră să audă esenţialul: faptul că totul este o poveste de Halloween.

Adaptare radiofonică a unui roman SF

Cei mai mulţi au preluat informaţia de la mijlocul ei, adică exact din momentul în care invazia monştrilor de pe Marte ameninţa marile oraşe americane. În realitate, reportajul de la faţa locului era de fapt o regie făcută în studio de actori  profesionişti.

Pentru efectele speciale s-a folosit un borcan cu capac pe care realizatorul emisiunii l-a deşurubat în vasul de toaletă pentru amplificarea zgomotelor. Totul era de fapt o adaptare radiofonică a romanului SF amintit anterior.

Epidemia ciupiturilor de parbrize din Seattle

O altă manipulare celebră pe continentul american a rămas peste timp sub titlul de Epidemia ciupiturilor de parbrize din Seatle, descrisă tot de Bogdan Ficeac în “Tehnici de manipulare”.

În primăvara anului 1954, ziarele locale din Seattle relatau faptul că mai multe maşini au fost vandalizate de grupări de huligani. Erau vizate în special parbrizele maşinilor şi era cerut ajutorul Poliţiei.

În scurt timp, mii de cazuri similare au fost raportate la autorităţi, oamenii solicitând ajutorul şi indicând clar că au văzut făptaşii. În ciuda eforturilor depuse, nu a fost identificat niciun autor al faptelor. S-a ajuns până acolo încât autorităţile locale s-au declarat depăşite de situaţie şi au cerut sprijin de la Washington, fiind informat, despre ceea ce se întâmpla la Seattle, chiar preşedintele SUA de atunci, Dwight D. Eisenhower.

“Nefiind depistată nici o bandă de vandali, a început să se răspândească zvonul că ciupiturile ar fi produse de un praf meteoric sau de căderile radioactive ce au urmat unor testări ale bombei cu hidrogen efectuate cu puţin timp în urmă. Câteva săptămâni mai târziu, tot ziarele au fost cele care au arătat că tot ceea ce se întâmpla în Seattle nu era decât o isterie colectivă, provocată de faptul că, pentru prima dată, oamenii au fost determinaţi să se uite cu atenţie la parbrizele maşinilor (întotdeauna ciupite şi cu bule minuscule), în loc să privească prin ele, aşa cum fac de obicei. Epidemia ciupiturilor de parbrize din Seattle a dispărut la fel de brusc precum apăruse” notează Ficeac.

Au luat cu asalt magazinele de teama marelui cutremur

O psihoză în masă de genul celor relatate mai sus au tot fost provocate de-a lungul vremii de minţi bolnave care au avut un scop anume. De exemplu în anul 2009, tot în SUA, în statul California, mai multe ziare locale relatau că marele cutremur care avea să distruguă totul în cale este pe cale să se producă. 

Deşi americanii care locuiesc în Los Angeles şi San Francisco sunt obişnuiţi cu seismele, iminenţa producerii unui dezastru, i-a mobilizat pe toţi, astfel că în doar câteva zile oamenii au luat cu asalt magazinele şi şi-au făcut provizii pentru zilele grele ce aveau să vină.

Oamenii nu s-au potolit decât în momemntul în care specialiştii au intervenit pe aceleaşi canale media şi au explicat că numărul mai mare de cutremure care se produsese în acea perioadă pe Coasta de Vest era un semn bun şi diminuau cu mult posobilitatea producerii unui cutremur puternic.