Genialul profesor de matematică Nicolae Crapellianu. Fără studii superioare, a conceput manuale simplificate de pe care au învăţat elevii din toată România
0
Un dascăl al altor timpuri, când programele şcolare erau ca şi inexistente, iar profesorii îşi improvizau manualul din cunoştinţele proprii, Nicolae Crapellianu a elaborat în 1872 la Ploieşti un manual de matematică care a simplificat viaţa profesorilor şi a elevilor, urmat de alte două lucrări, de geometrie şi algebră.
Nicolae Crapellianu, profesorul de care se leagă începuturile predării matematicii în Ploieşti, s-a născut nu la Ploieşti, ci în Craiova, la 30 noiembrie 1843.
În oraşul natal a făcut liceul, la şcoala de veche tradiţie de acolo, după care s-a înscris la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti. Copil sărac, a fost nevoit să se gândească foarte devreme la câştigarea existenţei, astfel că, în 1864, deşi trecuse cu mult succes în anul al II-lea, auzind despre înfiinţarea unui gimnaziu în Ploieşti (Sfinţii Petru şi Pavel, înfiinţat în 1864 de Al.I. Cuza), şi existenţa unei catedre libere, s-a grăbit s-o solicite, părăsind studiile.
La 17 noiembrie 1864, când abia împlinise 21 de ani, a fost numit la catedra solicitată, stabilindu-se pentru totdeauna la Ploieşti. A devenit, astfel, primul profesor de matematică al celui mai vechi liceu al Ploieştiului.
În mod surprinzător, Crapellianu rămâne fără studii superioare – din 1863 până în 1882, Facultatea de Matematică din Bucureşti a dat numai 5 licenţiaţi – dar printr-o dedicare aproape fără egal, multă muncă şi pasiune, a intrat în galeria marilor profesori de matematică nu doar din Prahova, ci şi din ţară.
Profesor cu metode revoluţionare de predare
Timp de trei ani, a predat matematica şi ştiinţele naturale la toate clasele, iar ulterior, adică 30 de ani, rămâne doar cu orele de matematică la clasele I-IV de gimnaziu.
Încă de la început, tânărul profesor s-a remarcat prin modalitatea de predare, una clară şi simplă, dar şi prin exigenţa în acordarea notelor. Într-o epocă în care învăţământul nu avea reguli destul de clare, dascălul şi-a învaţat elevii cum să studieze individual şi le-a format deprinderi de calcul.
Reformator, a cooptat elevii într-o „societate ştiinţifico-literară“, considerată prima sau printre primele din ţară, potrivit istoricului prahovean Paul Popescu, şi care va deveni, peste un secol, modelul cercurilor de elevi.
De asemenea, aşa cum notează istoricul în volumul „Pagini din trecutul istoric al judeţului Prahova (1971)“ (cimec.ro), a fost şi un diriginte dedicat, care îi trata pe elevi ca pe copiii proprii, încercând să sădească în ei calităţi care îl caracterizau pe el în primul rând, precum bunul simţ, spiritul de ordine, regulile de comportament.
Autor naţional de manuale
Munca sa în învăţământ a depăşit însă cu mult activitatea de la gimnaziul Sfinţii Petru şi Pavel din Ploieşti, unde a fost şi director mulţi ani, sau de la Şcoala Normală, Şcoala Comercială şi Şcoala Secundară de Fete din Ploieşti.
Profesorul a activat într-o perioadă în care literatura noastră didactică era abia la începuturi, programele şcolare erau ca şi inexistente, iar profesorii predau după bunul lor simţ şi după ceea ce învăţaseră, adeseori fiind nevoiţi să-şi improvizeze chiar şi manualul.
Nicolae Crapellianu, imagine de secol XIX. (G.D. Nicolescu, Parlamentul român, 1866-1901. Biografii şi portrete, Bucureşti, Editura Socec, 1903) Deţinător MNIR - Muzeul Naţional de Istorie a României
În 1872, Crapellianu tipărea la Ploieşti primul său manual, „Aritmetica elementaria pentru usulu şcoleloru de ambele sexe“. Dascălul a formulat cu claritate regulile şi definiţiile, renunţând la limbajul pretenţios şi confuz de până atunci, ca şi la demonstraţiile complicate şi a realizat, cu mica lui carte de 160 pagini, un manual foarte util pentru profesori şi elevi „în însuşirea matematicii la clasa I secundară“.
Lucrarea avea şi un pronunţat caracter practic. La sfârşit, aceasta avea şi patru tabele: primul cuprindea „Valorile crescânde ale unui leu, dat cu dobândă compusă, de la 1 pînă la 30 ani“, a doua cu „sumele ce trebue să plătim la finele fiecărui an pentru amortizarea unui capital de 1 leu, de la 1 la 30 de ani“, iar ultimele două erau pentru „transformarea măsurilor metrice în măsuri vechi româneşti“ şi invers, a „măsurilor române în acele ale sistemului practic“.
„Acest caracter, vizibil şi în felul cum erau formulate problemele, dovedea o adâncă înţelegere a vremurilor de rapidă dezvoltare economică pe care le cunoaştea pe atunci România. Manualul s-a bucurat de o entuziastă primire, fiind retipărit aproape în fiecare an. Începând cu ediţia a XIII-a (Ploieşti, 1889), numărul de pagini este sporit la 192, fiind introduse şi «deprinderi de raţionament». Manualul a continuat să fie folosit multă vreme, chiar după ce autorul ieşise la pensie“, notează istoricul Paul Popescu în „Pagini din trecutul istoric al judeţului Prahova“.
De mare succes s-a bucurat şi „Geometria elementară pentru usulu şcoleloru de ambe sexe“, apărută tot la Ploieşti, în 1878, având 90 de pagini cu ilustraţii. Manualul a fost utilizat ani de zile la clasa a III-a a şcolilor secundare. În ultimii ani de viaţă, Crapellianu mai elaborează încă un manual, „Algebra elementară pentru clasa a IV-a de licee, gimnasii şi şcoale secundare de fete“, a cărei ultimă ediţie a apărut în Ploieşti, în 1902.
Manualele scrise de profesorul Crapellianu au avut atât de mult succes în epocă încât, la începutul anului şcolar 1881/1882, Ministerul le recomandă şcolilor din întreaga ţară, alături de manualele pentru alte clase elaborate de celebrul Spiru Haret.
Manualele sale, care au făcut revoluţie în epocă, mai există în foarte puţine exemplare, putând fi consultate doar în sălile de lectură ale câtorva biblioteci din ţară.
Recompensat pentru activitatea prolifică
Crapellianu a fost şi membru în consiliul general al Instrucţiunii, din partea învăţământului secundar (1880-1883), chiar în perioada în care se elaborau planurile de învăţămînt şi programele şcolilor secundare, la care şi-a adus o recunoscută contribuţie, a fost membru în consiliul judeţean de Prahova (1883), membru în consiliul comunal din Ploieşti în 1888 şi 1894.
Ofiţer al ordinului Coroana României şi cavaler al ordinului Steaua României, a primit şi medalia Bene-Merenti clasa I, pentru publicaţiile sale ştiinţifice şi medalia Răsplata Muncii, pentru învăţământul secundar.
Nicolae Crapellianu a murit în jurul anului 1899.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
