Educaţie finlandeză pentru copiii din Ploieşti. Cum arată o zi din viaţa unui copil care studiază după cel mai avansat sistem educaţional din lume
0
În Ploieşti funcţionează de aproximativ doi ani un centru educaţional de inspiraţie finlandeză, unde unul dintre puţinii experţi români care au studiat în România şi Finlanda aplică, cu succes, principiile de învăţare nordice. Copiii sunt pregătiţi, încă de foarte mici, pentru viaţă şi provocările acesteia, prin joc, gândire creativă şi atenţie personalizată.
La o primă vedere, Yuppy Koti, aşa cum se numeşte centrul din Ploieşti, este o grădiniţă obişnuită. Un loc unde copii preşcolari, majoritatea de 3-5 ani, vin să înceapă educaţia, sub supravegherea unor profesori. Doar că diferenţele încep chiar de la intrare. Toată lumea, inclusiv adulţii, are papuci şi haine cât mai comode, aşa cum cei mici sunt obişnuiţi să vadă acasă, o primă familiaritate care le înlesneşte „ruptura“ zilnică de câteva ore de părinţi. De asemenea, mediul relaxat îi face pe toţi să se simtă ca acasă. Copiii au libertatea de a merge prin tot centrul, inclusiv în birourile profesorilor, punând întrebări despre absolut orice şi primind, cu infinită răbdare, răspunsuri.
De asemenea, oricât de mici ar fi, o dată pe săptămână sunt responsabili cu punerea mesei de prânz şi strângerea acesteia, ba chiar pregătesc împreună micul dejun, ies o oră afară zilnic, indiferent că plouă, ninge sau este caniculă, iar orele de ştiinţe, de exemplu, le petrec aplicat, în parc, observând natura şi fenomenele meteorologice. Tot ceea ce învaţă, de la litere până la matematică, este sub forma unor jocuri, astfel că ei nu au niciodată teme sau lecţii, ci doar jocuri noi, care îi provoacă. Iar predarea se face exclusiv sau cât mai mult în limba engleză pentru că în primii ani de viaţă, aptitudinea înnăscută a copiilor de a învăţa limbi străine se află la apogeu. La fel de important, copilul nu este niciodată bruscat sau stigmatizat de către profesorii sau colegii săi, iar un profesor se ocupă de maximum 7 copii.
Alexandra se joacă un un elev, iar cel mic învaţă culorile
Diferenţele faţă de sistemul românesc de învăţământ, evidente, nu sunt decât principii după care funcţionează sistemul de învăţământ din Finlanda, în acest moment cel mai avansat din lume şi un deziderat pentru multe state.
Cum s-a născut ideea
Ideea înfiinţării centrului îi aparţine Alexandrei Anton (31 ani), un nume cunoscut în domeniul educaţiei şi unul dintre puţinii experţi români care au studiat în România şi Finlanda. Alexandra a terminat Literele în România şi a lucrat la British School of Bucharest (Şcoala Britanică din Bucureşti), iar la acel moment, în 2010, sistemul de învăţământ din Marea Britanie i s-a părut ca fiind ideal. „Am aflat însă, aproape cu stupoare, la Forumul Educaţiei de la Bucureşti, că sistemul din Anglia este abia pe locul 18 în lume, iar cel finlandez pe locul întâi şi că elevii din Finlanda sunt pe primul loc la testele PISA. Am fost foarte intrigată, am fost o săptămână în Finlanda, de unde am venit cu şi mai multe întrebări, iar în toamna lui 2010 am aplicat pentru două mastere de învăţare şi sisteme educaţionale, am fost admisă la ambele şi am ales Universitatea Turku din sud-vestul Finlandei“, spune Alexandra Anton.
A economisit mare parte din cele trei burse pe care le-a avut în Finlanda, iar din aceşti bani şi cu împrumut de la bancă a deschis în Ploieşti Yuppy Koti, centrul educaţional de inspiraţie finlandeză, unde Alexandra aplică principiile învăţate în Finlanda, după ce a observat singură efectele acestui sistem educaţional. „Nu întâmplător, nordicii, printre care şi finlandezii, apar permanent în topurile celor mai fericiţi oameni din lume. Învaţă încă de mici că vor avea atât o carieră, cât şi o viaţă frumoasă dacă ceea ce fac, fac cu drag, dacă munca nu este o corvoadă. Iar pentru aceasta, sunt orientaţi către domeniile care li se potrivesc încă de foarte mici. La noi, fiecare cunoaşte pe cineva care face o meserie pentru că aşa i-a spus mama sau tata, deşi lor nu li se potriveşte deloc. Iar asta este o diferenţă colosală între cele două sisteme“, spune Alexandra a cărei activitatea în educaţie depăşeşte 12 ani.
„În România nu există învăţământ de masă“
O altă diferenţă este conceptul de „învăţământ de masă“, care la noi există doar în forma teoretică. „Spunem că învăţământul din România este de masă, însă nu este aşa. Din cauza numărului foarte mare de elevi dintr-o clasă, un învăţător va lucra numai cu «vârfurile», în timp ce ceilalţi se pierd pe drum. În Finlanda, nu există nici măcar şcoli medii, ci bune şi foarte bune, iar dacă o şcoală are rezultate mai slabe, autorităţile intervin cu fonduri şi personal sau orice altă soluţie pentru rezolvarea problemelor. Noi, când avem o şcoală slabă, o desfiinţăm sau o comasăm, nu încercăm să rezolvăm problema. De asemenea, la finalul ciclului de învăţământ obligatoriu, dacă un elev din Finlanda nu îşi promovează examenele, mai stă un an la şcoală, iar profesorii şi întreaga logistică a şcolii îl ajută să-şi încheie studiile. Noi pierdem în clasa a XII-a foarte mulţi absolvenţi care nu iau bacalaureatul, deşi am investit 12 ani în ei. Ar trebui să mai aibă dreptul la încă un an“, crede expertul.
Profesorii au salarii mici şi în Finlanda
Nici măcar salariile profesorilor nu ar trebui să fie un impediment. „Nici în Finlanda profesorii nu au salarii mari, în jur de 1.200 de euro, din care pot plăti 700-800 euro doar chiria. Însă oamenii care devin profesori fac acest lucru pentru că îşi doresc să fie dascăli, pentru că aceasta este vocaţia lor. Deci scuza salariilor mici nu mi se pare una plauzibilă“, spune Alexandra.
Diferenţele faţă de sistemul din România
Alexandra vede pe viu, zilnic, diferenţele dintre cele două sisteme. La Yuppy Koti au ajuns şi copii care au învăţat în grădiniţe particulare sau de stat din Ploieşti, unii aproape traumatizaţi de educatorii lor. „Încă de mici se adresează profesorului cu «doamna». În Finlanda, până la finalul studiilor, elevii se adresează profesorilor folosind prenumele pentru că şcoala este a doua lor familie. Aşa este şi în centrul nostru. Noi învăţăm copiii că nu trebuie să-şi rezolve supărările cu palma sau cu pumnul, iar actele de violenţă sunt imediat discutate şi nu sunt tolerate. Dacă sunt deranjaţi de cineva, îi învăţăm să-şi exprime verbal nemulţumirea. «M-a supărat ce ai spus» sau «Nu mi-a plăcut cum m-am simţit când ai făcut asta». Conflictul este aplanat aproape instantaneu, iar celălalt înţelege că altfel rezolvăm un conflict. Ar putea părea că îi învăţăm să nu-şi cunoască limitele, să facă numai ce vor, însă copiii ştiu instinctiv unde să se oprească în relaţiile cu adulţii, iar dacă se întâmplă să exagereze, îi întrebăm natural dacă nu cumva au reacţionat nepotrivit şi de cele mai multe ori ne aprobă. Tot ca o diferenţă, avem experienţa unor copii şi părinţi traumatizaţi, despărţiţi cu brutalitate. Aici, unul dintre copii are fotografia mamei sale şi ori de câte ori îi este dor de ea, în timpul în care este la centru, se poate duce să se asigure că mama îi este alături. Fiecare copil este unic şi de aceea şi soluţiile pentru el sunt personalizate“, spune Alexandra.
Un loc din centru, unde copiii, aflaţi la vîrsta la care le place să se ascundă, se joacă în timpul zilei
Învăţarea prin joc
Principala metodă prin care copiii învaţă la centrul din Ploieşti este jocul. Joaca de-a micul dejun înseamnă, pe lângă dezvoltarea unei abilităţi esenţiale, aceea de a şti să-ţi prepari ceva de mâncare, indiferent de vârstă, şi dezvoltarea motricităţii, de exemplu, atunci când exersează mişcările de a întinde untul pe pâine. De obicei, cei mici primesc mâncare de-a gata de la părinţi sau sunt hrăniţi până târziu de adulţi, astfel că nu ştiu să mânuiască lingura sau furculiţa poate nici la 7-8 ani. La centrul din Ploieşti, elevii mănâncă la aceeaşi masă cu profesorii.
Atunci când învaţă literele, matematică sau ştiinţe nici nu îşi dau seama că fac acest lucru pentru că totul este o joacă. „Poate cea mai surprinzătoare parte a filosofiei sistemului educaţional finlandez este rolul central al jocului în vieţile copiilor, atât la şcoală, cât şi în afara ei. Noi nu avem lecţii, ci un joc nou. Un joc în care învăţăm cercul, un altul în care învăţăm literele scriindu-le cu mărgele. Ca să descoperim natura, mergem în parc, unde facem şi un picnic. Învăţăm engleza zilnic în cel mai eficient mod. De exemplu, când ne încălţăm, spunem acest lucru în engleză, făcând legătura între ceea ce gândim, spunem şi facem“, povesteşte Alexandra Anton.
Obiectivul principal al educaţiei din centrul de la Ploieşti este acela de a-i ajuta pe copii să deprindă abilităţi de analiză şi sinteză, de integrare a cunoştinţelor şi experienţelor, fapt care îi va ajuta să gândească critic şi să le placă să înveţe pe tot parcursul vieţii. De asemenea, se pune preţ pe principiul că a înţelege este mai util decât a memora.
Copii dezinvolţi, creativi, curioşi şi fericiţi
Copiii de la centrul Yuppy Koti s-au schimbat radical, mai ales dacă au trecut şi printr-o altă formă de învăţământ. Sunt dezinvolţi, creativi, curioşi şi fericiţi. „Unul din principalele lucruri pe care le urmărim este gândirea critică, iar acest lucru trebuie exersat încă de când copilul este mic. Şi nu oricum, ci creativ, în funcţie de structura, abilităţile şi talentul fiecăruia. De asemenea, vrem să fie sănătoşi, de aceea avem săptămânal o oră de sport în interior şi o oră de mişcare în aer liber zilnic, chiar dacă plouă sau ninge. Încercăm să le oferim un mediu cât mai plăcut, în care să înveţe de plăcere. Dovezile progresului lor nu sunt teancurile de hârtii, ci copiii înşişi. Atunci când mă întreabă părinţii dacă a progresat sau nu copilul lor le spun să se uite la el. Cum li se pare? S-a schimbat ceva? Cea mai bună educaţie se vede în copil, nu în portofoliul lui. Vorbim despre copii foarte mici, iar pentru ei învăţarea nu trebuie să fie neapărat pe hârtie, în fişe sau caiete de lucru“, spune Alexandra.
Părinţii, la fel de importanţi
De altfel, părinţii sunt o verigă importantă a sistemului educaţional din centru. „Avem şi părinţi care întreabă de ce copiilor nu li se impun reguli, de ce nu au teme, de ce ies afară pe ploaie. Încerc să le explic cum afectează comportamentul lor dezvoltarea celor mici. Când unui copil îi spui să nu se joace pe afară pentru că se murdăreşte îi induci frica de eşec. El se gândeşte că se supără mama când se murdăreşte şi îşi reprimă stări şi comportamente. Nu este normal, pentru că de aceea avem maşini de spălat, să scoatem petele de pe haine. Noi am scris într-o zi cu degetul în făină, iar copiilor le-a plăcut foarte mult! Desigur, la final a ieşit puţin haos, însă am făcut curat cu aspiratorul şi totul a fost în regulă. La noi nu e o problemă deranjul, căci la final toţi dau o mână de ajutor la strâns – suntem o echipă! Apoi temele nici nu-şi au sensul dacă părinţii le rezolvă. În plus, facem mai mult rău, fiindcă le trasmitem mesajul de neputinţă şi dependenţă faţă de adult, pe care îl putem observa în unele persoane până târziu, la maturitate. Noi le spunem copiilor că este normal să greşim, la orice vârstă, iar cu fiecare greşeală ne apropiem de ceea ce ne-am propus. A face greşeli este un aspect important din procesul de învăţare, nici pe departe un inamic al învăţării. Dacă însă principiile şi mentalităţile noastre nu coincid sau nu se apropie de cele ale părinţilor, din păcate nu ne putem ocupa de copil aşa cum ar trebui, fiindcă îl dezorientăm. Noi lucrăm împreună cu părinţii la educaţia copiilor lor, suntem o echipă care se dedică lor“, spune Alexandra care mărturiseşte şi că admiterea copiilor în centru se face în funcţie de părinţi.
Un SMURD al educaţiei
Centrul de inspiraţie finlandeză de la Ploieşti urmează principiile curriculumului naţional finlandez pentru învăţare timpurie, adaptat la mediul şi oportunităţile de învăţare din România, într-un mod care să permită copiilor să-şi folosească mai târziu abilităţile şi cunoştinţele în orice sistem educaţional.
„Nu facem experimente pentru că nu ne jucăm cu educaţia nimănui. Îmi doresc să devenim un contributor la educaţia de calitate şi gratuită pentru toţi copiii din România, demonstând că acest sistem educaţional care ne inspiră zi de zi este un model ce poate fi aplicat în întreaga ţară. Mi-aş dori să existe un astfel de centru în fiecare judeţ, un fel de SMURD al educaţiei, un loc de practică şi cercetare pentru studenţi şi profesori. Avem nevoie de flexibilitate la nivel legal, pentru a obţine vizibilitate şi a beneficia ca ţară de un sistem educaţional care aplică în mod inovativ principii testate şi validate la nivel mondial. Ştiu că nu este uşor, nici nu m-am gândit că va fi. Ştiu însă că educaţia de calitate este şi va rămâne un factor de succes al oricărei comunităţi din orice ţară a lumii, căci cine nu-şi doreşte educaţie de calitate pentru copilul său?“, se întreabă Alexandra Anton.
Cursurile de la Ploieşti sunt unele plătite pentru că centrul are cheltuieli de funcţionare inerente, însă Alexandra îşi doreşte ca în centru să înveţe şi copii ai căror părinţi nu au posibilităţi financiare. „Mi-aş dori să pot face mai mult pentru copiii din toate categoriile socio-economice. Nimeni nu are vreun merit sau vreo vină că provine dintr-o anumită familie. Educaţia este însă şansa unică de a schimba vieţi.“
Vă mai recomandăm
Secretul succesului educaţiei finlandeze în contrast cu eşecul sistemului românesc
FOTO Cum arată o şcoală modernă în Finlanda, ţara care a revoluţionat sistemul de învăţământ
Se încarcă comentariile...
