Frumoasele poveşti care au dat numele râurilor din Prahova: „praful apei“, „locul cu catran“, „strigăturile de pe dealuri“, „valea cu drum“

Râu cu personalitate şi istorie, după topirea zăpezilor sau după ploi, râul Prahova se umflă şi inundă localităţile pe care le traversează. FOTO arhivă Adevărul Ploieşti

Prahova, Doftana, Cricovul Sărat şi Teleajenul sunt cele mai importante râuri din judeţul „aurului negru“. Încă disputate în unele cazuri, originile acestor denumiri au, însă, pe lângă frumuseţea poveştilor, un punct comun, limba slavă din care şi-au tras seva „botezului“

Cel mai important râu din cel mai populat judeţ al României a fost şi cel care a dat numele judeţului, Prahova, denumirea acestei ape având, la rândul său, o strânsă legătură cu fenomenul care se produce pe râu.

După cum ne-a explicat istoricul ploieştean Dorin Stănescu, râul Prahova a fost mai întâi Prahoviţa, un diminutiv care provine din slavul „prah“, în româneşte praf. Nu este vorba, însă, despre praful propriu-zis, ci despre o metaforă care se referea la apa care, în cădere, se transforma în picături mărunte, asemănătoare firelor de praf.

„Rezultă că sensul toponimicului nostru este metaforic, nu este vorba despre praful propriu zis, ci despre apa care căzând de la înălţime se prăfuieşte, adică se transformă în picături mărunte asemănătoare cu firele de praf. Cu alte cuvinte Prahova poate fi considerat un sinonim aproximativ al bâlbâietoarei (râuri ale căror apă cade de la înălţime), aşa cum precizează şi Iorgu Iordan şi «Toponimia româneasc㻓, ne-a spus Dorin Stănescu.

Doftana, „locul cu catran“

Râul Doftana a dat, la rândul său, numele uneia dintre cele mai pitoreşti localităţi din Prahova, pe care o traversează în lung. Izvorând din munţii Gârbovei, râul parcurge aproximativ 50 de kilometri până la „întâlnirea“ învolburată cu râul Prahova, al cărei afluent devine, spre sud de Câmpina.

Lingviştii români au explicat etimologia cuvântului „Doftana“ prin originile slave din cuvântul  „deguti“, un substantiv care numea un loc cu păcură, cu catran. De aici adjectivul slav ,,deguteana“, mai târziu „dofteana“, „doftana“, care însemna însuşirea unui loc cu păcură.

De altfel, în 1822, Câmpina, vecina Doftanei ajunge pe locul întâi în lista vămilor Ţării Româneşti, elementul care îi dădea importanţă fiind păcura. Ocupaţiile localnicilor din Câmpina şi Doftana în acea perioadă erau agricultura, negustoria, apicultura, cărăuşia şi extragerea păcurei.

Cricovul Sărat

Chiar dacă nu mai pare evidentă în zilele noastre, legătura toponimică dintre numele Urlaţi şi Cricovul Sărat, râul pe câmpia căruia s-a întemeiat oraşul, este foarte strânsă.

Se presupune că numele localităţii, Urlaţi vine de la cuvântul „coborâţi de la munte“, în „urlătoare“, adică în târgul din vale spre care locuitorii din zonă coborau de pe dealurile învecinate.

Prin „coborâre“, primii locuitori ai acestei zone, veniţi de pe munţi şi dealuri, s-au stabilit pe câmpia Cricovului Sărat, ceea ce înseamnă că denumirea spaţiului a fost dată după felul în care a fost populat. Istoricul D.Xenopol afirmă că această “scoborâre” era un fenomen răspândit.

Cu timpul, deşi localitatea şi-a menţinut numele, sensul lui s-a schimbat. Originea numelui localităţii s-a presupus a fi verbul „a striga”.

Slavii au preluat acest sens şi au dat apei de lângă localitate numele „Cricov” provenit de la verbul „criciat“, „a striga“. Astfel, Urlaţi ar putea să fie o derivare a traducerii din slavă a hidronimului Cricov, din „krik“, „strigăt“, „urlet“. Astfel, numele râului vine de la numele localităţii.

La rândul lui afluent al râului Prahova, Cricovul a luat şi numele de „sărat“ după ce, în zona superioară în aria comunei Sângeru, dar şi prin afluentul Salcia primeşte ape sărate (chiar saturate în sare), din pâraiele care se formează în dealurile învecinate. Aceste dealuri ascund în subsol şi uneori chiar la vedere depozite de sare. Apa sărata care se varsă în Cricov îi dă şi numele, dar şi o calitate nedorită, este o apă „rea“ la gust şi nu prea bogată în peşti.

Teleajen

Etimologia populară a legat numele râului Teleajen de sensul „vale cu drum de care te legi“, pentru că, încă din vremea romanilor, „drumul de la Teleajen“ străbătea munţii (izvorăşte din Masivul Ciucaş şi străbate 113 kilometri până la vărsarea în Prahova), iar Valea Teleajenului s-a păstrat ca un important drum comercial între Muntenia şi Transilvania.

Pe aceeaşi temă

„Praful apei“, metafora care a dat numele judeţului Prahova