Via Valahia, drumul istoriei. Cel mai nou traseu de drumeţie din România trece prin zeci de locuri şi peisaje de vis

Traseul de drumeţie Via Valahia începe în faţa mănăstirii Corbii de Piatră FOTO: Denis Grigorescu

Deschis din 23 ianuarie, Via Valahia, cel mai nou traseu de drumeţie din România, va avea aproximativ 150 de kilometri marcaţi până în 2024 şi trece prin zeci de locuri cu poveşti fascinante şi peisaje de vis.

Proiectul traseului de drumeţie Via Valahia, ce se întinde pe 150 de kilometri, a fost demarat anul trecut de către Asociaţia Montana Vidraru, reprezentând un traseu tematic de drumeţie, ce are ca obiectiv redescoperirea a zeci de repere istorice, culturale, geografice şi gastronomice din sudul României.

În prima etapă, traseul porneşte din comuna argeşeană Corbi, mergând apoi spre Nucşoara, coborând spre Brădet, pentru ca apoi să treacă dealurile şi să ajungă la Corbeni. Din comuna argeşeană Corbeni, traseul de drumeţie va merge spre Arefu, îndreptându-se apoi spre Sălătrucu şi, după ce urcă pe Muntele Poiana Spinului, va coborî în Ţara Loviştei, ajungând până la Olt, la Racoviţa-Perişani. 

Din această rută se va desprinde un traseu spre Curtea de Argeş. În a doua etapă, traseul Via Valahia va porni din comuna Corbi spre Slănic, Bughea, Albeştii de Muscel pentru a ajunge la Câmpulung Muscel. De acolo, în a treia etapă, Via Valahia se îndreaptă spre Nămăieşti şi Mateiaş, pentru ca mai apoi să coboare pe Valea Dâmboviţei la Cetăţeni pentru a ajunge în final la Târgovişte. 

Casă şi masă conform tradiţiei locale

 În prezent, este marcată portiunea de 10 kilometri dintre comunele Corbi şi Nucşoara, urmând în martie porţiunea Nucşoara-Brădet. În total, până în toamna acestui an vor fi marcaţi şi trasaţi cu hărţi GPS 80 de kilometri din traseu, până în comuna argeşeană Sălătrucu. În 2023 vor fi marcate părţile traseului ce merg spre Câmpulung Muscel şi Curtea de Argeş, iar în 2024 se va finaliza tot acest proces, până la Târgovişte. În total, traseul de drumeţie Via Valahia va avea aproximativ 150 de kilometri.

„Va fi un traseu de drumeţie ce va oferi şi multe informaţii despre comunităţile locale, ce nu sunt puse suficient în valoare, de la istorie şi preparate culinare. Vom încerca să aducem în prim-plan şi porturile tradiţionale din zonele prin care va trece această rută“, precizează pentru „Weekend Adevărul“ Mihai Răvescu, preşedintele Asociaţiei Montane Vidraru. 

„Toate localităţile unite de traseul Via Valahia spun istorii ale acestui popor: Curtea de Argeş, Câmpulung Muscel şi Târgovişte – primele capitale ale Ţării Româneşti –, Corbi – neamul Corvineştilor –, Nucşoara – rezistenţa anticomunistă din munţi –, Brădet – replica Mănăstirii Cozia şi aspretele –, Corbeni – sat unicat prin arhitectura sa, refăcut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial –, Arefu – Cetatea Poienari şi poate un posibil loc al Bătăliei de la Posada –, Sălătrucu-Poiana Spinului – luptele din Primul Război Mondial –, Perişani- Racoviţa – o posibilă locaţie a Bătăliei de la Posada, castre romane şi cruci malteze –, Nămăieşti şi Cetăţeni (Cetăţuia) – biserici rupestre, împreună cu Mănăstirea Corbii de Piatră”, adaugă Mihai Răvescu.

În ceea ce priveşte locurile de cazare de pe traseul Via Valahia, pe Valea Argeşului, în zona cuprinsă între Corbeni şi Arefu, spre barajul Vidraru, sunt aproximativ 300 de camere în câteva zeci de pensiuni. Pe Valea Râului Doamnei sunt 10-15 pensiuni, iar pe Valea Vâlsanului sunt alte câteva. Mai departe, în Vâlcea, spre Ţara Loviştei, sunt de asemenea câteva locuri bune de cazare. 

Însă staţiunile Călimăneşti şi Căciulata sunt aproape de traseul de drumeţie, iar acolo oferta este una variată. Preţurile pensiunilor aflate pe ruta Via Valahia pornesc de la 80-100 de lei pe noapte. 

Biserica de piatră

Traseul Via Valahia începe din comuna argeşeană Corbi, chiar din faţa mănăstirii rupestre Corbii de Piatră. 

„În ceea ce priveşte comuna Corbi, vor fi oferite detalii despre Focul lui Sumedru, răvăşitul oilor, Stonebird – cel mai mare festival rock din mediul rural din România –, Rapsodia Păstorească, precum şi despre meşterii populari şi furnizorii de produse locale din zonă. Din Via Valahia, comunităţile locale pot dezvolta alte trasee turistice pentru a pune în valoare alte elemente de patrimoniu aflate în localităţile de pe ruta acestui traseu“, spune, pentru „Weekend Adevărul“, Anca Baciu, primarul comunei Corbi şi unul dintre susţinătorii proiectului Via Valahia. 

Corbi mai este renumită şi pentru produsele locale: ţuica de acolo este cunoscută în toată România, iar brânzeturile sunt foarte apreciate de turişti.

Aflată în satul Jgheaburi, la 50 de kilometri de Piteşti şi 165 de kilometri de Bucureşti, mănăstirea rupestră Corbii de Piatră este cunoscută ca „biserica din piatră“. Lăcaşul de cult construit direct în stâncă este un loc special menţionat în zeci de ghiduri turistice – de la celebrele Michelin până la National Geographic. Aici se găseşte şi cel mai vechi ansamblu de pictură din România, realizat în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, înaintea celui de la Biserica Domnească de la Curtea de Argeş.

Mănăstirea rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată într-un perete masiv de stâncă, înalt de aproximativ 30 de metri şi lung de 14,5 metri şi este singurul lăcaş de cult din ţara noastră cu două altare funcţionale în acelaşi naos. A existat supoziţia că cele două altare ar fi fost construite pentru a servi atât cultului ortodox, cât şi celui catolic, dar aspectul lor bizantin infirmă această teorie, împingând vechimea edificiului în primul mileniu al erei creştine.

Pe unde au copilărit Corvinii

De comuna Corbi se leagă şi mai multe legende care spun că de aici se trage familia regelui Matia Corvinul. 

„Cronica ungurească a lui Bonfini spune că Iancu Corvin Valahul, tatăl marelui rege Matia Corvinul, era valah, de pe «plaiul oii», iar legendele româneşti identifică acest plai cu zona Corbi. Legenda spune cum micul Iancu se juca prin ograda părintească cu un inel de aur al mamei sale, iar un corb s-a repezit din înalt şi i-a furat bijuteria. Tatăl său a tras cu o săgeată în corb şi a recuperat inelul. În amintirea corbului din copilărie, Iancu şi-a pus pe blazon – ce poate fi văzut la Castelul de la Hunedoara – un corb cu un inel în cioc, inel ce va fi înlocuit de Matia cu o cruce. De altfel, latinescul «corvinus» înseamnă «corb»“, spune Cristian Cocea, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Argeş. 

De la cea mai veche mănăstire la satul ridicat cu prizonieri sovietici

Aflată la cinci kilometri de oraşul Câmpulung Muscel, Mănăstirea Nămăieşti este unul dintre obiectivele cu o istorie specială de pe traseul Via Valahia. Mănăstirea are o vechime de peste patru secole. Nu se cunosc date exacte privind întemeierea mănăstirii, însă legendele transmise oral, din strămoşi, fac referire şi la numele domnitorului Negru Vodă. 

Mănăstirea este renumită şi deoarece adăposteşte una dintre cele mai vechi icoane creştine, atribuită Apostolului şi Evanghelistului Luca. Conform legendei, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nămăieşti ar fi una dintre cele pictate de Evanghelistul Luca la rugămintea Sfintei Maria, lucrări pe care cei 12 apostoli le-au luat cu ei pentru a propovădui Evanghelia. 

„Legenda spune că, pe timpul lui Negru Vodă, trei ciobani au ajuns cu oile pe acel loc şi, în vis, le-a apărut Maica Domnului, care le-a cerut să sape în stâncă, pentru că acolo se găseşte o icoană făcătoare de minuni. Ciobanii au făcut întocmai şi au descoperit o biserică ascunsă şi, în altarul ei, o icoană a Fecioarei cu Pruncul. În timpul Primului Război Mondial, zona a fost bombardată. Focul a pătruns şi în mănăstire, dar în faţa icoanei s-a stins miraculos“, precizează Cristian Cocea. 

Meteora României

Situată la 22 de kilometri de oraşul Câmpulung Muscel, la o altitudine de 880 de metri şi considerată cea mai aspră sihăstrie din România, Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă are pe unul dintre pereţii săi un neobişnuit desen cu un cavaler cu lance, cu o vechime de aproape 2.000 de ani. Ctitorul mănăstirii nu se cunoaşte cu certitudine, însă se presupune că ar fi fost voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I.

Scriitorul Petre Ispirescu scria că la Cetăţuia „te simţi mai aproape de Dumnezeu. Un fel de teamă neînţeleasă ţi se strecoară în inimă; rămâi uimit de atâta mărire şi pari că eşti pe altă lume“. Oamenii care ajung acolo sunt fascinaţi de asemănarea foarte mare cu celebrul schit Meteora din Grecia, motiv pentru care scriitorul Mihai Rădulescu l-a numit „Meteora României“, fiind profund impresionat de acest lăcaş de cult. 

Fortăreaţa lui Vlad Ţepeş

Aflată în comuna argeşeană Arefu, Cetatea Poenari este încadrată ca monument istoric de categoria A – de importanţă naţională şi internaţională. Ridicată în secolul al XIV-lea pe vremea lui Negru Vodă şi având la început doar un turn, Cetatea Poenari a fost extinsă în timpul domniei lui Vlad Ţepeş. Pentru turişti, locul este celebru pentru priveliştea pe care o oferă – se află la o înălţime de peste 850 de metri –, dar şi pentru faptul că este o adevărată provocare: pentru a ajunge în vârf, trebuie cucerite 1.480 de trepte.

Locul, aflat foarte aproape de Barajul Vidraru, a fost reşedinţa secundară a lui Vlad Ţepeş, fiind ridicată ca fortăreaţă împotriva armatelor otomane. Cetatea a fost ultimul refugiu al domnitorului înainte ca acesta să plece în Transilvania. Legenda spune că Vlad Ţepeş, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu-se în această cetate din comuna argeşeană Arefu, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu faţa în spate, derutându-şi astfel urmăritorii. 

În „Letopiseţul Cantacuzinesc“ scrie că cetatea a fost extinsă şi consolidată din porunca lui Vlad Tepeş care, dorind să îi pedepseasca pe boieri: „pe toţi i-a dus la Poenari şi au lucrat la cetate până li s-au spart hainele dupre ei“. Ultima restaurare a fortăreţei a fost realizată în perioada 1969-1972, când s-au consolidat şi înălţat zidurile şi s-au construit trepte de acces care permit vizitarea în condiţii bune a întregii fortăreţe.

Casele cu simboluri în loc de numere

Conform unor izvoare istorice, în zona Corbeni ar fi existat un castel al lui Vlad Ţepeş, în satul Tulburea, pe locul unde acum este actuala biserică. „Statul român nu a încercat până acum să facă cercetări arheologice pentru a confirma sau infirma această poveste“, precizează Mihai Răvescu. Pe Valea Topologului poate fi văzută cula Sultănica, ce reprezintă ultima influenţă a culelor olteneşti în această parte a Munteniei, dar şi Casa Mina Minovici.

Aflat pe ruta traseului de drumeţie Via Valahia, satul Antoneşti, sau Stoieneştii Noi, face parte din comuna Corbeni şi a fost realizat în stil german, cu străzi paralele. „Fiecare casă este identificată nu după numere, ci după un simbol, cum ar fi casa cu cerb, casa cu floarea-soarelui sau cu porumb“, explică Mihai Răvescu.

Distrus total de o viitură în vara anului 1941, satul a fost refăcut din temelii, la ordinul mareşalului Ion Antonescu. Nu mai puţin de 800 de prizonieri sovietici, capturaţi la bătălia de la Odessa, au fost mutaţi în zonă într-un lagăr şi folosiţi la construirea satului model. La câţiva kilometri sud de comuna Corbeni, există un cimitir al soldaţilor ruşi care au muncit la acest sat şi au murit acolo. 

Umbra lui Mircea de la... Brădetu

La Brădet, pe Valea Vâlsanului, traseul de drumeţie Via Valahia trece pe lângă una dintre cele mai vechi şi foarte puţin cunoscute ctitorii religioase din ţară, considerată „sora mai mică“ a Mănăstirii Cozia, cu o vechime la fel de mare. Schitul Brădetu este unul dintre cele mai vechi monumente bisericeşti din ţară. Proporţiile şi planul, materialele şi punctele de rezistenţă, cupolele şi turla unică fac din acest schit o copie a Coziei, necropola lui Mircea cel Bătrân, voievodul fiind considerat, de altfel, şi ctitorul schitului, ridicat undeva în jurul anului 1400.

Comparând planurile longitudinale şi transeversale ale ctitoriilor lui Mircea cel Bătrân – Cozia, Vodiţa, Prislopul – cu schitul Brădetu, cercetătorii au constatat o asemănare izbitoare, cu menţiunea că singurele ctitorii încă existente în forma originală şi perfect funcţionale sunt Mănăstirea Cozia şi schitul Brădetu. 

Pe urmele cruciaţilor

În Vâlcea, în zona Perişani, Ţara Loviştei, este vechiul drum al cavalerilor ce mergeau în cruciade ca să ajungă spre Constantinopole şi spre Tărâmul Sfânt. Acolo încă se mai găsesc câteva cruci malteze“, spune Mihai Răvescu. Acest drum este plin de însemne cruciate, cel mai important fiind cel al crucii malteze. 

Zeci de bolovani sculptaţi şi pietre funerare sunt în toată Ţara Loviştei, la Câineni, Titeşti şi Perişani. Drumul Loviştei a fost o parte a unei anexe a Drumului Mătăsii, comercianţii Apusului din Imperiul Habsburgic şi din tot Sfântul Imperiu Roman, trecând pe aici în drumul lor spre Orient. 

”Localitatea Perişani este una dintre cele mai vechi din judeţul Vâlcea cu o istorie de invidiat, cu o multitudine de izvoare istorice. Numeroase artefacte au fost descoperite pe raza localităţii, de la fibule şi pandantive dacice, până la vârfuri de săgeţi şi bolţuri de arbaletă”, a declarat pentru ”Weekend Adevărul” Ion Sandu, primarul comunei Perişani.

În aceeaşi zonă s-a produs una dintre marile migraţii păstoreşti, atunci când numeroase comunităţi ale ciobanilor ardeleni au hotărât, pentru a scăpa de taxele imperiale, să se retragă la sud de Carpaţi.

Datorită faptului că acest drum vechi a fost părăsit de aproximativ trei secole, locuitorii din zonă nu au dat importanţă acestor cruci malteze decât la sfârşitul secolului al XX-lea, când l-au invitat pe profesorul Damian Bogdan să descifreze scrierea.

 Aceste simboluri din Ţara Loviştei pot explica şi prezenţa unui mormânt în Biserica Domnească din Curtea de Argeş, descoperit în anul 1920 de către profesorii Virgil Drăghiceanu şi Nicolae Iorga, mormânt ce are gravată o cruce de Malta – un simbol templier – şi conţine rămăşiţele pământeşti ale unui cavaler cu însemne din dinastia Basarabilor.

Vă mai recomandăm şi:

Cum arată Căsuţa Albastră dintr-un sat argeşean, locul miraculos unic în lume cu cascadă naturală în curte

VIDEO Primar de provincie susţinut de două vedete ale rock-ului mondial. Ce mesaj i-a transmis primul solist al AC/DC