Tinerii români care şi-au câştigat la CEDO dreptul de a avea tată

CEDO a stabilit că România a încălcat dreptul la respectarea vieţii private şi de familie în cazul a doi români născuţi în afara căsătoriei, cărora statul nu le-a dat şansa de a-şi stabili paternitatea, întrucât dreptul la acţiunea în stabilirea paternităţii se prescrisese la momentul formulării solicitărilor.

„Adevărul“ vă spune povestea a doi tineri majori, un băiat şi o fată, fără legături de rudenie între ei, pe care îi uneşte un singur lucru: amândoi au vrut să aibă dreptul de afla cine sunt taţii lor şi amândoi au reuşit acest lucru la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Decizia dată de CEDO în cazul lor poate schimba viaţa multor copii născuţi în afara căsătoriei.

La momentele naşterii celor doi români care s-au adresat CEDO, Codul Familiei prevedea că acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei poate fi iniţiată doar în termenul de un an de la data naşterii copilului, iar în cazul în care mama copilului a trăit cu presupusul tată, de la data la care cei doi au încetat să convieţuiască.

Acţiunea de stabilire a paternităţii putea fi introdusă în numele copilului de către mamă (sau de reprezentanţii legali ai copiilor, cum prevedea legislaţia), numai că cele două femei nu au reuşit să introducă acţiunile în termenul legal. Au făcut-o mai târziu, însă solicitările lor au fost respinse de către instanţele naţionale.

Între timp, Codul familiei a fost modificat (în 2007), prevăzându-se că acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia. Potrivit art. II din Legea nr. 288/2007, dispoziţiile privind acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei sunt aplicabile şi în cazul copiilor născuţi înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată.

Cei doi copii, deveniţi între timp majori, au încercat să folosească în instanţă, la date diferite, noile  prevederi, pentru a-şi stabili paternitatea. Dar, cu toate astea, Curtea Constituţională a României a declarat, pe 9 decembrie 2008, că art. II a Legii nr. 288/2007 este neconstituţional. S-a decis, atunci, că prevalează principiul neretroactivităţii dreptului civil. În baza acestei decizii a Curţii Constituţionale, instanţele din ţară au respins cererile celor doi români. Aşa că oamenii s-au plâns la CEDO că imposibilitatea de a-şi stabili filiaţia din cauza prescripţiei dreptului la acţiunea în stabilirea paternităţii încalcă dreptul lor la respectarea vieţii private.

Ce spune CEDO

Pe 9 iulie 2016, în hotărârea publicată în cauza „Călin şi alţii împotriva României“, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că în cazurile amintite a fost încălcat dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, asta după ce a observat că din hotărârea Curţii Constituţionale din 9 decembrie 2008, precum şi din deciziile instanţelor naţionale reiese că se acordă o mai mare importanţă interesului general reprezentat prin securitatea juridică, precum şi drepturilor şi intereselor concurente ale taţilor şi ale familiilor acestora, în detrimentul dreptului reclamanţilor de a-şi cunoaşte originile. 

CEDO a considerat că nu a fost suficient demonstrat modul în care interesul general de a proteja securitatea juridică a legăturilor familiale sau interesele tatălui prezumtiv prevalează asupra dreptului reclamanţilor să aibă cel puţin o şansă de a-şi stabili legal paternitatea, aşa că le-a dat câştig de cauză celor doi români puşi în imposibilitatea de a-şi stabili filiaţia.

„Decizia ne face foarte mult bine. Acum, oricând, pentru copii se poate stabili cine sunt părinţii. Copiii din acele cauze erau născuţi înainte de noul Cod. Ca urmare, mamele trebuiau să introducă acţiunea în termenul de prescripţie. Au introdus mai târziu şi instanţele au respins acţiunea, chiar dacă între timp intrase noul cod în vigoare, care nu mai prevedea limita de timp. CEDO spune că nu are importanţă când s-au născut copiii“, explică, pentru Adevărul, judecătorul Cristi Danileţ (foto jos), membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Decizia CEDO este obligatoriu de aplicat pentru toate cazurile similare de copii născuţi înainte de 2011. Şi ar putea apărea mii de astfel de acţiuni. Pentru cei născuţi ulterior nu erau, oricum, probleme, pentru că legea a fost corectată între timp. „Potrivit noului Cod civil din 2011, dacă un copil nu este recunoscut de tatăl său, mama poate introduce oricând acţiune în justiţie împotriva prezumtivului tată. Anterior, era stabilit un anumit termen, dar acum, potrivit deciziei CEDO, nu mai are importanţă dacă copilul este născut înainte sau după intrarea în vigoare a noului Cod“, mai spune judecătorul Cristi Danileţ de la CSM.

„Nu s-a găsit un echilibru“

În cazul celor doi români cărora magistraţii români nu le-au mai dat nicio şansă de a-şi stabili  paternitatea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că instanţele naţionale nu au reuşit să găsească un echilibru just între diferitele interese aflate în joc, încălcându-le dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Raţionamentele prin care s-a ajuns la această concluzie sunt explicate şi de site-ul juridic legal-land.ro.

„Reclamanţii au fost dependenţi de grija mamei lor sau a reprezentantului legal de a introduce o acţiune în stabilirea patenităţii, aceştia neavând posibilitatea de a introduce personal o astfel de acţiune. Dacă primului reclamant, dl. Călin, i s-a opus prescripţia dreptului la acţiune din cauza inactivităţii mamei sale, acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul dnei. Moldovan, a cărei mamă nu a urmat în mod corespunzător procedura internă. Curtea consideră că, în principiu, perioada de un an existentă în legislaţia românească nu este derezonabilă din punct de vedere al duratei sale. În aceste cazuri, termenul de prescripţie curge într-o perioadă care nu permite copilului să «acopere» lipsa de acţiune a mamei sau a reprezentantului legal în timpul minorităţii sale. CEDO observă că dreptul intern nu prevede nicio excepţie, care ar permite părţilor interesate să introducă la majorat o acţiune în stabilirea paternităţii sau într-o anumită perioadă de timp după intrarea în vigoare a Legii nr 288/2007“, se arată pe site-ul juridic legal-land.ro.

CEDO ajuns la concluzia că în respingerea acţiunilor reclamanţilor, instanţele naţionale nu au luat niciodată în considerare dreptul reclamanţilor de a-şi cunoaşte originea şi a avea stabilită paternitatea. „În plus, Curtea observă evoluţia legislaţiei româneşti în domeniul filiaţiei, o evoluţie care este favorabilă prevalenţei realităţii biologice asupra ficţiunii juridice. Astfel, potrivit noului Cod civil, acţiunea în stabilirea paternităţii este imprescriptibilă pe tot parcursul vieţii copilului. Cu toate acestea, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale din 9 decembrie 2008, reclamanţii nu ar putea beneficia de evoluţia dreptului român. Având în vedere cele de mai sus, şi chiar şi ţinând cont de marja de apreciere de care dispune statul, Curtea consideră că instanţele naţionale nu au reuşit să găsească un echilibru just între diferitele interese aflate în joc şi, prin urmare, ingerinţa în dreptul reclamanţilor la respectarea vieţii private nu a fost proporţională cu scopul legitim urmărit. În consecinţă, Curtea a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului“, se mai arată pe site-ul juridic legal-land.ro.

În urma acestei decizii a CEDO, toţi ceilalţi copii născuţi înainte de 2011 pot introduce acţiune în justiţie pentru stabilirea paternităţii, care se stabileste prin chemarea tatălui în instanţă, unde poate recunoaşte copilui, prin proba cu martori sau cu teste ADN.