Sanctuarul unde trăieşte cea mai bătrână vacă din România. Cum arată animalul de un sfert de secol

Văcuţa Indra are aproape 25 de ani FOTO: Doina Badea

De peste trei ani, în comuna argeşeană Brăduleţ funcţionează un sanctuar unde sunt îngrijite zeci de animale chinuite de foştii proprietari sau salvate de la abator. Doina Badea, co-fondatoarea sanctuarului, ne-a vorbit despre poveştile impresionante ale animalelor salvate, între care şi o vacă de aproape 25 de ani, echivalentul în ani umani a aproape un secol.

Sanctuarul Nima de la Brăduleţ funcţionează ca proiect al Fundaţiei Siddhartha, înfiinţată de către Doina Badea şi soţul său.

Doina Badea ne-a povestit şi cum a pornit ideea creării sanctuarului Nima. Acum peste trei ani, pe 28 ianuarie 2018, un fermier din Brădetu, comuna Brăduleţ (zona în care cei doi soţi s-au mutat permanent din Bucureşti în 2014) le-a  solicitat ajutorul cu văcuţele din ferma sa, pe care intenţiona să o închidă, nefiind profitabilă.

„Omul era conştient că o parte din văcuţe ar fi ajuns direct la abator, fiind bătrâne sau cu o producţie prea mică de lapte şi ştiind că suntem implicaţi în salvarea animalelor, spera să găsim noi o soluţie pentru ele, respectiv un loc de unde să nu ajungă la abator. Între timp, una dintre văcuţele sale, pe nume Nima, şi-a fracturat piciorul în fermă, iar salvarea ei a presupus prima intervenţie chirurgicală ortopedică pentru remedierea unei fracturi de radius la bovine din România”, precizează Doina Badea.

Pentru că niciun veterinar din România nu mai făcuse o astfel de intervenţie până atunci, găsirea unui specialist din străinătate şi a soluţiilor medicale pentru Nima a fost o adevărată aventură contra-cronometru, deoarece fiecare zi putea agrava factură până la punctul în care devenea inoperabila.

Căutând un loc în care văcuţele să poată trăi bine îngrijite până la adânci bătrâneţi, Doina Badea şi soţul său au aflat că în România nu există la acel moment niciun astfel de loc, iar în străinătate (unde există multe sanctuare pentru animale de fermă, unele de peste 40 de ani), nu pot fi transportate, deorece legislaţia europeană nu permite transportul văcuţelor dintr-o ţară în alta decât dacă provin dintr-o fermă autorizată pentru comerţ intra-comunitar şi dacă sunt transportate în scopul sacrificării, exploatării sau reproducerii (practic neexistând soluţie legală pentru transportul către un sanctuar sau o clinică medicală, de exemplu). „Cu alte cuvinte, nu am avut alternativă, decât să creăm noi înşine un sanctuar pentru ele”, spune Doina Badea.

Cât costă întreţinerea sanctuarului

Sanctuarul de la Brăduleţ, ce poartă numele văcuţei salvate, a fost înfiinţat exclusiv cu fonduri proprii ale familiei Badea (achiziţia primelor terenuri, cumpărarea de adăposturi - corturi speciale pentru animale, amenajări). După cum ne-a declarat Doina Badea, „ne-au ajutat să îi oferim Nimei ajutor medical peste 100 de oameni, în urma apelurilor în acest sens pe social media (de la ajutor logistic cu transportarea ei la o clinică din Bucureşti, până la ajutor financiar cu costurile medicale). Iar chiar înainte de sosirea văcuţelor în nouă lor casă, Sanctuarul Nima, tot ei ne-au ajutat să le procuram fânul necesar pentru iarnă”.

Primii locatari ai sanctuarului au fost  văcuţele, 4 dintre ele provenind din ferma din Brădetu (Nima, Indra - cea mai bătrână văcuţă din România, un viţeluş orfan - Brăduţ şi Fetiţa - o văcuţă care încă nu ajunsese la vârsta exploatării). Ceilalţi doi prim-locatari au fost tăuraşii (sterilizaţi) Karu şi Hector, salvaţi de mici de la abator de către alte persoane cu ani în urmă.

La ora actuală, sanctuarul are 4,2 hectare, terenuri de păşunat şi curţi de locuit pentru vaci şi cai. Sanctuarul Nima, înfiinţat de fundaţia Siddartha, găzduieşte la ora actuală 22 de vaci şi 3 cai.

În medie, costurile lunare de întreţinere ale sanctuarului se situează în jurul sumei de 12.500 euro, dintre care o treime este reprezentată doar de fân (hrana de bază a văcuţelor).

În primii 2 ani şi jumătate de la înfiinţarea sanctuarului, aproximativ jumătate din costurile de întreţinere au fost acoperite din donaţii publice şi sponsorizări, inclusiv direcţionări din impozitul pe venit sau profit, diferenţa fiind suportată din fonduri proprii, personale ale co-fondatorilor.

„Începând cu acest an, ca urmare a pierderii unei surse importante de venit personal al co-fondatorilor, Sanctuarul depinde exclusiv de donaţii. Precizez că, nefiind vorba de exploatare, nu s-au accesat niciodată subvenţii şi nu există fonduri sau granturi naţionale sau europene care să poată fi accesate pentru susţinerea unui sanctuar”, spune Doina Badea.

Cum a fost salvată o văcuţă după 20 de ani de exploatare

Probabil una dintre cele mai impresionante poveşti din sanctuar este cea a Indrei, o văcuţă „consumată”, care după mai bine de 20 de ani de exploatare, rămăsese în sfârşit infertilă şi  devenise implicit nefolositore industriei laptelui. Urma să ajungă la abator, după o viaţă întreagă în care an după an, a fost forţată să poarte câte o sarcina de 9 luni şi să îşi vadă viţeii nou-născuţi furaţi şi ucişi sau vânduţi, pentru ca laptele ei matern să ajungă pe mesele oamenilor.

Dar, precizează Doina Badea, s-a întâmplat un mic miracol. „Pentru salvarea ei (şi a prietenelor ei din fermă Nima şi  Fetiţa), întreg Universul s-a pus în mişcare şi s-a creat un loc unic în România la acea vreme, un sanctuar pentru văcuţe. În sanctuar, Indra trăieşte de peste 2 ani o viaţă atât de frumoasă şi de liniştită încât „venerabila bunicuţă”, probabil cea mai bătrână văcuţă din România la cei aproape 25 de ani ai săi, nu se mai satură de ea şi găseşte în fiecare zi motive să mai rămână alături de noi şi de prietenele ei văcuţe din sanctuar”, adaugă co-fondatoarea sanctuarului de la Brăduleţ.

De când funcţionează sanctuarul Nima s-au scris şi se scriu zilnic astfel de poveşti, despre compasiune, dragoste şi respect pentru animale, toate reflectate în vieţi salvate şi suflete fericite.

În acest moment, de sanctuar se ocupă 4 îngrijitori, dintre care 3 permanenţi şi unul sezonier (doar în sezonul rece). Pe lângă ei, de aspectele organizatorice, financiare, comunicare, strângere de fonduri, prezenţa online, etc, se mai ocupă 3 persoane (inclusiv Doina Badea) în regim de voluntariat.

Programul de lucru în sanctuar se schimbă în funcţie de sezon, iar iarna începe la ora 7.30 dimineaţa şi include 3 (iar în unele cazuri 4) mese pe zi pentru văcuţe, alimentarea periodică a recipientelor cu apă, multe ore de curăţenie şi reîmprospătare a aşternuturilor şi curţilor de locuit ale văcuţelor, cu nisip, pentru prevenirea noroiului, dar şi, după cum povesteşte Doina Badea, „sesiuni de socializare cu văcuţele”. „Periodic au loc aprovizionări de fân, deoarece nu avem o capacitate de depozitare care să permită stocarea întregului necesar de fân pentru un sezon, livrări de nisip, activităţi de mentenanţă şi întreţinere a amenajărilor şi echipamentelor, curăţarea păşunilor de vegetaţia uscată sau invazivă”, mai spune Doina Badea.

Vă mai recomandăm să mai citiţi:

Primul pui de zimbru născut în libertate în Munţii Făgăraş

S-a finalizat primul program de monitorizare a râşilor din Făgăraş