„Cea mai frumoasă casă țărănească din România“, la Muzeul Golești din Argeș. Se află la doar 10 kilometri de Pitești

Conceput ca un sat românesc de secolul al XIX-lea, Muzeul Etnografic de la Goleşti-Argeș adăpostește 30 de gospodării țărănești din toate zonele României. Este aflat la doar 10 kilometri de Pitești.

Casa din Glodeni-Gorj datează din 1847 FOTO Muzeul Golești

Muzeul de la Golești, ce include și ansamblul medieval, valorifică tradiţiile şi obiceiurile legate de practicarea viticulturii şi pomiculturii, prin expunerea în aer liber a gospodăriilor şi instalaţiilor tehnice ţărăneşti, fiind întâiul muzeu dedicat acestor ocupaţii străvechi ale românilor.

„Pe o suprafață de 10 de hectare au fost remontate, începând cu anul 1966, peste 30 de gospodării din principalele zone viticole și pomicole ale României. O vizită prin secția în aer liber din Muzeul Golești este o experiență de neuitat și în mod cert reprezintă o unică și fascinantă călătorie prin civilizația rurală românească din secolul al XIX-lea. Fiecare gospodărie în parte poate fi considerată ca fiind expresia civilizației țărănești, a universului tradițional care a dat identitate diferitelor zone etnografice ale spațiului românesc. Gospodăriile sunt grupate pe zone etnografice, fiecare dintre acestea însumând toate construcţiile: casa, anexele, instrumentarul pomi-viticol, precum şi piesele de interior şi de port specifice zonelor de provenienţă“, după cum este prezentat muzeul pe site-ul instituției.

Printre monumentele de arhitectură populară aflate în Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești se numără și gospodăria viticolă din zona etnografică Gorj, iar vedeta gospodăriei este Casa din Glodeni, comuna Bălănești, datată din 1847.

Marele etnograf Ion Godea, profesor de arhitectură populară și fost director al Muzeului Satului din București, venea deseori la Golești și privea minute întregi această casă, apreciind că este „cea mai frumoasă din România“. Și rapsodul Tudor Gheorghe s-a îndrăgostit de această casă, făcându-i sute de fotografii, cu intenția de a-și construi o locuință de vacanță după acest model.

O casă asemenea îndeletnicirilor zonei

Ocupația zonei, în lumea viței-de-vie, se observă și în anexele și în planul caselor, adesea acestea dispunând de un parter dezvoltat cu spații destinate depozitării fructelor, vaselor de băuturi și butoaielor. Casa din Glodeni este un monument de excepție prin plan și proporție. Are două niveluri și acoperiș realizat în patru ape din șiță, cu coama decorată cu „ciocârlani“ crestați cu barda – amintind un stol de păsări ce a poposit pe casă.

Unelte și vase tradiționale expuse în interiorul casei FOTO Muzeul Golești

Planul etajului este îmbogățit cu cerdac pe toate cele patru fațade, fapt ce demonstrează starea materială a gospodarului care și-a permis costuri suplimentare pentru realizarea structurii.

„Panta impresionantă a acoperișului, precum și dimensiunea construcției impun monumentalitate de la prima vedere. Remarcăm îmbinarea bârnelor de stejar în T, prezența stâlpilor prispei bogat decorați la ambele niveluri, sculptarea cu motivul șarpele casei. Accesul se realizează pe o scară simplă, exterioară, protejată de o aplecătoare (polată). Pardoseala este făcută din pământ galben. Evacuarea fumului se face prin soba de cărămidă cu coș ieșit în afară. Pe unul dintre căpriorii structurii acoperișului se poate citi anul de construcție al casei, 1847“, spune Iustin Dejanu, directorul Muzeului Golești.

Casa din Gorj are două camere de locuit situate la etaj, accesul realizându-se pe o scară din lemn. În Casa de la Glodeni, de pe sală se intră în camera bună, bucătărie și cămară. Mobilierul din camera bună era restrâns ca număr de piese: două paturi și lăzi de zestre, un cuier. În bucătărie pot fi remarcate masa rotundă cu scăunelele în jur, blidarul, acestea fiind realizate de obicei de proprietarul casei și în majoritatea cazurilor sunt făcute din lemn tare de stejar. Caracteristic pentru mobilierul expus sunt simplitatea și delicatețea decorului.

Anexele acestui tip de gospodărie erau, în general, atribuite ocupației principale a locuitorilor. În Gorj, unde au primit un pronunțat specific zonal, aceste construcții specializate s-au numit pimnițe, ca și cele de la temelia caselor, întâlnite în zonă, cât și în zonele învecinate.

Accent pe designul interior, încă din bătrâni

Dintre toate categoriile de obiecte care constituie interiorul locuinței țărănești, textilele îndeplinesc rolul decorativ cel mai important. Indiferent de materialul din care sunt confecționate – lână sau bumbac, cânepă, in sau borangic – prin modul în care se așază pe perete, pe culme, la grindă, prin compoziția ornamentală și cromatică, țesăturile definesc stilul decorativ al interiorului dintr-o anumită zonă.

În numeroase case țărănești, precum și în casa din Glodeni, țesăturile din lână (scoarțe, așternuturi, perne) acoperă pereții și paturile. Bogăția cromatică (predominant roșu), îmbinarea motivelor geometrice cu cele florale conferă casei un aspect plăcut și echilibrat.

Casa a fost adusă și remontată la Golești în 1971 FOTO Muzeul Golești

Vasele din ceramică (ulcele, oale de fiert, chiupuri mari) impresionează prin forme variate, dar mai ales prin unele elemente de decor, dintre toate distingându-se cele din Târgu-Jiu. „Vizitatorii care trec pragul Casei Glodeni pot admira costumul popular femeiesc caracterizat atât prin rafinamentul compozițiilor decorative, cât și prin virtuozitatea tehnică. Cămașa se poartă cu zăvelca în bete (vâlnic încutat) sau zăvelca creață cu un colorit vesel. Pentru acoperirea capului, cârpa de borangic (marama) era legată diferit, după vârstă, anotimp și ocazie. Aceasta prezintă un decor variat și este lungă de până la patru metri“, adaugă Iustin Dejanu, directorul Muzeului Golești. Cojocul expus reprezintă similitudini cu cele din Transilvania.

Strugurele, simbolul casei

În ogradă nu lipsește pimnița din Drăgoieni, Târgu-Jiu, datată 1796, cea mai veche din cadrul acestui ansamblu arhitectural. Este construită din bârne masive, cioplite din lemn de stejar, are târnaţ (prispă) la faţadă, cosoroabe (realizarea acestora reprezintă mărturia vie a măiestriei țăranului român) care pun în valoare frumusețea spectaculoasă a liniei arhitecturale, împreună cu stâlpii sculptaţi cu ornamente în zigzag. Aici este un ţarc pentru struguri, cu jgheab și două guri de scurgere.

Cu toate că această construcție este una veche, ea se păstrează într-o perfectă stare de conservare, asemenea tuturor monumentelor din muzeul de la Golești. În curtea gospodăriei atrag atenția, printre altele, un pătul-şopru pe căsoaie – unde erau adăpostite animalele şi o parte din produsele agricole –, un şopru pe beci – unde era păstrat instrumentarul pentru lucratul pământului şi prelucratul strugurilor (plug, rariţă, sape, săpăligi, hârleţi, teasc, zdrobitor, vase pentru păstrat comina, vinul, ţuica – butii, butoaie de diferite dimensiuni, tâlv pentru scos vinul din butoi etc.).

În gospodăria din Gorj mai pot fi văzute: linurile pentru călcat strugurii, coşuri împletite, lipite cu pământ, pentru depozitarea cerealelor şi o leasă din nuiele împletite. „Acoperişurile tuturor construcţiilor au învelitoarea din şiţă ocheţită. Gardul, păstrat în forma sa originală, are ulucile realizate din scândură groasă, fixată pe laţi, în cepi de lemn. Curțile aveau o poartă înaltă special pentru accesul căruțelor. Porţile cu cunună au stâlpi masivi din lemn de stejar, iar scândurile sunt prinse tot în cepi. Gospodăria de viticultor datează din secolele XVIII-XIX, fiind remontată în Muzeul Golești în anul 1971“, mai precizează Iustin Dejanu.