Povestea unei lucrări monumentale ascunse într-o bibliotecă de provincie: „Arborele genealogic al României“

Lucrarea a fost tipărită în 1892 FOTO: Biblioteca Judeţeană Argeş

În secţia Colecţii Speciale a Bibliotecii Judeţene Argeş se află singurul exemplar din ţară în stare bună dintr-o lucrare monumentală publicată în 1892, intitulată ”Arborele genealogic al României”. Lucrarea prezintă istoria neamului românesc de la origini şi până în 1892.

„Arborele istoric genealogic al României”, cuprinzând „Charta Resboelor” şi a Luptelor Române, a fost realizat de profesorul de istorie Jon C. Gârleanu, fiind aprobat de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice la 24 februarie 1892, când a avut loc deschiderea Corpurilor Legiuitoare.

„Arborele istoric genealogic al României”, „dedicat naţiunei“ române de autorul său Jon C. Gârleanu, este o încercare reuşită de a consemna evenimentele importante din istoria României până la 24 februarie 1892, când se opresc informaţiile, de aceea se presupune că aceasta este data la care a fost realizată dantelăria grafică de dimensiuni impresionante (200 cm/90cm).

După cum precizează Gabriela Tomescu, ”volumul este conceput în mod realist, cu rădăcinile viguroase – dacii si romanii – bine ancorate în pământul patriei, reprezentat de harta României Mari, hartă înconjurată de o cunună împletită din ramuri de stejar şi de laur, simbolul vitejiei în luptă şi al victoriei militare. Pentru a ilustra mai bine lupta pentru apărarea pământului strămoşesc şi a aduce un omagiu acelor conducători români care au ştiut să apere pământul ţării, menţinând, în acelaşi timp, unitatea de credinţă şi de limbă a poporului român, sunt prezentaţi aici, de o parte şi de alta a hărţii României Mari, patru conducători de seamă ai neamului: Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei; Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti; principele Alexandru Ioan Cuza şi regele Carol I”.

Cea de-a patra personalitate istorică reprezentativă aleasă de Jon C. Gârleanu pentru a marca evoluţia istorică a poporului român este Regele Carol I. Sub comanda directă a regelui său, România şi-a dobândit independenţa de stat, adăugând teritoriului Dobrogea – în 1878 – şi Cadrilaterul, în 1913. Personalitatea regelui Carol I, numit de istorici ctitorul României moderne, a dominat societatea românească timp de aproape o jumătate de secol.

Dacă sub portretele lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al regelui Carol I sunt consemnate în câteva cuvinte victorii sau evenimente importante din timpul domniei acestora, sub portretul lui Alexandru Ioan Cuza se află cele două steme ale Principatelor Române – Moldova şi Ţara Românească, unite, pe vecie sub conducerea domnitorului.

”Aşa cum istoria noastră este un flux continuu, neîntrerupt, arborele reprezentat în litografie nu este terminat, fapt care invită şi alte generaţii la continuarea acestuia. Tulpina dreaptă şi neterminată reprezintă, conform profesorului Jon C. Gârleanu, cursul neîntrerupt al evoluţiei noastre istorice, ca popor. Ramurile mari reprezintă perioade importante ale istoriei, ramurile mici semnifică domnitorii, iar frunzele au consemnate în interiorul lor evenimente importante. Coroana acestui arbore are 1660 de frunze, deci tot atâtea evenimente reprezentative pentru istoria României”, mai spune Gabriela Tomescu.