Povestea lui Constantin Căpităneanu, astronomul care a desenat prima harta a României modernă

Astronom, cartograf, geodez şi ofiţer al armatei române, Constantin Căpităneanu a avut contribuţii esenţiale la dezvoltarea astronomiei româneşti şi europene. S-a bucurat de admiraţia Regelui Carol I şi a luptat în Războiul de Independenţă, primind mai multe decoraţii.

Constantin Căpităneanu s-a născut pe 17 noiembrie 1844 la Curtea de Argeş. A urmat cursurile Seminarului teologic din Curtea de Argeş, absolvindu-l în 1862.

A renunţat însă la cariera de preot în favoarea celei militare şi s-a înscris la 10 iulie 1862 la Şcoala de ofiţeri din Bucureşti, pe care a absolvit-o la 20 iulie 1864, când este avansat la gradul de sublocotenent. La această şcoală a fost coleg de promoţie cu viitorul general Iacob Lahovari şi cu viitorul său colaborator, Constantin Brătianu.

După absolvirea Şcolii Militare a fost reţinut în corpul profesoral ca ofiţer-repetitor, activând la mai multe dintre catedrele acesteia. Odată cu înfiinţarea în anul 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a „Şcolii de ponţi şi şosele, mine şi arhitectură”, Căpităneanu a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituţii.

A studiat la Paris cu astronomul care a descoperit planeta Neptun

După cum spune profesorul de astronomie Alexandru Vlaicu, „pe 26 septembrie 1868, Constantin Căpităneanu a fost avansat locotenent şi figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă a funcţionat mai departe ca profesor la „Şcoala militară de ofiţeri de geniu” din Bucureşti, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredinţează conducerea catedrei de cosmografie.

În acelaşi an Căpităneanu este trimis în Franţa, la recomandarea Ministerului de Război, pentru a studia astronomia în cadrul Observatorului astronomic din Paris, al cărui director era renumitul astronom Le Verrier, cel care descoperise prin calcule planeta Neptun. Căpităneanu a lucrat sub îndrumarea profesorului Maurice Loewy care era de 10 ani şef al Departamentului pentru observaţii meridiane. Acesta îl va învăţa tehnica şi arta observaţiilor cu diferite instrumente, cum ar fi marele cerc meridian Secrétan-Eichens sau cercul mural al lui Gambey”. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator.

Regele Carol I l-a ajutat cu o bursă

Rezultatele observaţiilor lui Căpităneanu sunt înregistrate în Analele Observatorului din Paris. El a susţinut observaţiile sale în principal sub îndrumarea lui Loewy, dar şi a celorlalţi astronomi: Tisserand, André şi Ludinard. Rezultatele strălucite ale lui Căpităneanu sunt consecinţa susţinerii pe care a primit-o din ţară, de unde va obţine o prelungire de concediu şi solda necesară pentru subzistenţă.

Pentru aceasta ministrul de război, George Manu, s-a adresat direct regelui Carol: „Locotenentul Căpităneanu Constantin, căruia i-am acordat un concediu de studii la Paris, a fost potrivit informaţiilor primite, distins şi a primit un loc de muncă la Observatorul din Paris. Potrivit informaţiilor mele, ofiţerul nu îşi poate permite să trăiască în Paris. În aceste condiţii, subsemnatul, crezând că acest ofiţer ar trebui încurajat şi menţinut la Paris pentru a-şi termina studiile şi pentru a face şederea lui cât mai profitabilă la reîntoarcerea în ţară, solicit respectuos Majestătăţii Voastre a da cu amabilitate consimţământul de a se acorda o bursă de 60 de monede de aur pentru misiune”. În plin război franco-prusac, acordarea bursei a facilitat prelungirea stagiului din Paris a lui Căpităneanu.

Revenit în ţară în anul 1871 este avansat căpitan, la 1 ianuarie 1872, şi este numit şef al Serviciului de geodezie din cadrul Depozitului de război, funcţie în care va rămâne până în anul 1889. Reluarea în 1872 a lucrărilor Comisiei internaţionale de metrologie de la Paris a determinat autorităţile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei şi cartografiei şi deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franţa pe Constantin Căpităneanu.

În perioada 1872-1875 el face mai multe călătorii în Franţa, reluându-şi activitatea la Observatorul astronomic şi participând, totodată, la lucrările pe care Comisia internaţională a metrului le iniţiase. În 1875 în calitate de „delegat al României la Comisia Internaţională a Metrului” a semnat documentele Convenţiei metrului. Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru în Italia, pentru a cunoaşte activitatea Institutului Topografic Militar din Napoli. În aceeaşi perioadă face şi unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone.

Primul astronom român din Principatele Unite

Constantin Căpităneanu A fost primul astronom român din Principatele Unite şi cel care a înfiinţat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iaşi, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum şi pe cel de la Bucureşti, în anul 1877. A activat ca ofiţer în cadrul Secţiei topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independenţă al României. A participat şi la campania din Bulgaria efectuând servicii de curierat şi recunoaştere. Pentru meritele sale a fost distins cu ordine şi medalii, între care Ordinul Virtutea Militară de aur (20 decembrie 1877), Ordinul Coroana României, Crucea Trecerea Dunării şi Medalia Apărătorilor Independenţei.

Prin metode astronomice şi geodezice a determinat coordonatele geografice (longitudinea şi latitudinea) mai multor localităţi importante cum ar fi Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Cernăuţi, Chişinău sau Braşov şi a realizat reţeaua de triangulaţie pentru zona Moldovei şi Dobrogei, având prin aceasta o contribuţie esenţială la realizarea primei hărţi moderne a Regatului României. În 1881 a publicat la Bucureşti, în limba română şi franceză, prima lucrare ştiinţifică în domeniul astronomiei şi geodeziei scrisă de un român şi tipărită în ţara sa: „Determinarea diferenţei de longitudine între Iaşi şi Cernăuţi, executată de C. Căpităneanu şi Kühnert”.

De numele lui Căpităneanu sunt legate principalele realizări ale ştiinţei româneşti în domeniile astronomiei, geodeziei şi cartografiei din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încă de la apariţia, în 1875, a Buletinului Societăţii Geografice Române, societate al cărei membru fondator a fost, el publică numeroase studii şi articole în care face cunoscute rezultatele cercetărilor proprii sau împărtăşeşte din experienţa acumulată în perioada cât a lucrat în Franţa şi Italia.

Constantin Căpităneanu s-a stins din viaţă pe 13 aprilie 1893 la Piteşti.